Fiecare are steaua sa!

20 octombrie 2015

Iată ce ne învață Jane Fonda...

După ce aţi trecut de 60 de ani, pentru că nu mai aveţi foarte mulţi ani în față și pentru că nu puteţi lua cu voi nimic atunci cînd vă duceţi, n-are rost să mai fiţi preocupaţi să economisiți.
Aşadar, cheltuiți banii pe care i-ați pus deoparte, faceți excursii, cumpărați ce vă face plăcere și dăruiți ce vă puteți permite.
Nu vă gîndiţi să lăsaţi chiar tot ce-ați agonisit copiilor și nepoților, pentru că, nu-i așa? nu vreţi să-i transformați în nişte paraziţi care aşteaptă cu nerăbdare ziua în care veţi muri.
Nu vă faceți griji despre ce-o să se întîmple cu ei sau cum veţi fi pomeniți, pentru că atunci cînd ne întoarcem în țărână nu mai auzim nici laudele și nici criticile.
Timpul în care v-ați bucurat de viaţa pe pămînt și de bunurile pe care le-ați agonisit cu atîta trudă se va sfîrşi.
Nu vă frăm îtați prea mult în legătură cu copiii, pentru că și ei au destinul lor și or să-și găsească, cu siguranţa, drumul în viaţă .
Nu fiți sclavul copiilor voștri! Țineți legătura cu ei, iubiți-i, ajutați-i când au nevoie, dar în același timp, bucurați-vă cât mai puteți de banii pe care i-ați strâns.
Viața înseamnă mai mult decît muncă . Pensionați-vă cât de devreme puteți și bucurați-vă de viaţă.
Nu așteptați prea multe de la copiii voștri. Majoritatea își iubesc părinții, dar vor fi prea ocupați cu serviciul și alte angajamente ca să le fie de prea mare ajutor .
Există însă și copii nepăsători , care s-ar putea să înceapă să se certe pe bunurile voastre cât sunteţi încă în viaţă și chiar să-și dorească să muriți mai repede, ca să vă poată moșteni casa și bunurile.
În general, copiii cred că li se cuvine să capete tot ce posedați, în timp ce voi n-aveți niciun drept să vă atingeți de banii lor .
Prin urmare, după vîrsta de 50-60 de ani, nu vă mai risipiți energia și nu vă mai periclitați sănătatea în schimbul unei averi și mai mari, muncind până intraţi în mormînt . S-ar putea ca banii voștri să n-aibă nicio valoare în fața doamnei cu coasa.
Cînd să ne oprim să mai facem bani? Cât înseamnă destul? O sută de mii? Un milion? Zece milioane?
De pe zecile de hectare de teren pe care le posedaţi mîncaţi cîtăva legume și o jumătate de pîine pe zi; din cele trei case pe care le-ați construit, n-aveţi practic nevoie decît de câțiva metri pătraţi: un dormitor, o cameră de zi, o baie și o bucătărie. Atîta vreme cât aveţi o locuinţă și suficienți bani pentru hrană, îmbrăcăminte și utilități, staţi foarte bine. Ar trebui să fiți fericiţi.
Fiecare familie are problemele ei, indiferent de statutul social . Nu vă mai comparați cu alţii în ceea ce priveşte potența financiară.
Renunțați la competiția cine are mai multe posesiuni sau ai cui copii sunt mai dotaţi … material și se plimbă mai mult prin baruri sau prin străinătate.
Mai degrabă puneţi în balanță cine are mai mult timp liber, cine este mai fericit, mai sănătos și mai longeviv.
Nu vă frământați în legătură cu lucrurile pe care nu le puteți schimba . Nu ajută la nimic, iar o stare psihică proastă vă poate îmbolnăvi. Creaţi-vă o stare permanentă de bine și identificați ce vă face fericiţi.
Atîta timp cât sunteţi sănătoşi și bine dispuşi, vă veţi face planuri și veţi aștepta cu nerăbdare ziua următoare.
O zi din viaţă fără un moment de bucurie este o zi pierdută . O zi care aduce un moment de bucurie este o zi câștigată. Un suflet optimist vindecă boala mai repede. Iar un suflet fericit nici nu are ce vindeca, pentru că nu cunoaște boala…
Păstrați-vă o stare de spirit pozitivă, faceți mișcare în fiecare zi, întotdeauna afară, la soare, mâncați multe alimente care conțin vitamine și minerale, și veți avea toate șansele să mai trăiți 30-40 de ani în deplină sănătate și vigoare.
Bucurați-vă de ceea ce aveți și de tot ce vă înconjoară.
Și nu uitați de prieteni. Ei sunt una din bogățiile vieții .
Faceți-vă prieteni trainici, respectând câteva reguli simple: Ascultați-i fără să-i întrerupeți; vorbiți-le fără să le reproșați ceva; faceți-le daruri fără să le pretindeți ceva în schimb; răspundeți-le fără să-i contraziceți; iertați-i fără să-i pedepsiți; promiteți-le fără să uitați.
Așa, nu veți fi niciodată singuri.
Vă doresc o viață lungă și împlinită!

P.S.Multumesc Jane....,ai perfecta dereptate!

15 octombrie 2015

Cele 10 întrebări potrivite ale lui Debbie Ford care te ajută să te verifici pentru orice decizie şi alegere ce-o faci:

 

✤ Această alegere mă va împinge către un viitor fericit, sau mă
va ţine blocată în trecut?
✤ Această alegere va duce la o viaţă împlinită pe termen lung,
sau va constitui doar o satisfacţie de moment?
✤Sunt stăpân pe propria mea putere, sau încerc să mulţumesc
pe altcineva?
✤ Mă gândesc la ce este corect, sau la ce este greşit?
✤ Această alegere îmi va aduce şi mai multă energie vitală, sau
îmi va fura energia?
✤ Voi folosi această situaţie ca pe un catalizator în creşterea şi
evoluţia mea, sau o voi folosi pentru a mă pedepsi?
✤ Această alegere îmi sporeşte puterea, sau mi-o slăbeşte?
✤ Este acesta un act de iubire de sine sau este un act de autosabotaj?
✤ Este acesta un act de credinţă, sau un act caracterizat de frică?
✤ Această alegere reprezintă latura mea divina sau  latura mea umana?

14 octombrie 2015

Invata sa dansezi printre clipe...!


In viata pierdem atata timp cautand existenta perfecta, incat uitam sa traim viata buna pe care o avem. Ne concentram prea mult pe ceea ce ne lipseste si pierdem din vedere ce exista deja frumos si bun chiar sub ochii nostri. In incercarea de a controla viata, faurim planuri si ne construim mental drumuri: o sa fiu; o sa fac; o sa am. Cand, de fapt, mai important este ca sunt; ca fac; ca am.
Nu sunt deloc unde imi imaginam ca o sa fiu. Viata mea  nu arata nicicum ca in planurile pe care le facusem. Dar, stiti ceva? Nu e nici mai rau, nici mai bine. E doar… altfel. Si, daca am invatat ceva in ultimii ani, am invatat ca trebuie sa le traiesti pe toate asa cum vin. E inutil sa faci planuri mari mai departe de azi. Caci, undeva acolo, dintr-un colt, viata rade de ele. Pentru ca ea are pentru tine alte traiectorii si-ti pregateste alte drumuri. Atata timp cat respiri, stai in doua picioare si mai poti simti, nu conteaza altceva. Mereu-mereu esti unde trebuie sa fii. N-are sens sa te zbati. Danseaza ce ti se da si bucura-te de repertoriu. N-ai alta sansa la fericire. Viata e capricioasa ca o femeie frumoasa. Te cheama ca apoi sa te lase si sa iti rada in fata. Te uita, te pierde, te chinuie. Te regaseste, iti zambeste si fuge iar. Rade cand plangi. Plange cand nu te astepti. Te lupti, o cauti zanatic pe te-miri-unde si, cand dai de ea, iti scapa printre degete. Te lasa sa crezi ca o intelegi si apoi iti demonstreaza ca n-ai priceput nimic. Nu-ti pune sufletul cu ea, n-o sa castigi niciodata. Tot ce poti face este sa o traiesti. Asa cum curge. Uneori vesel si limpede. Alteori, bezmetic si involburat. Intotdeauna repede.Fura-i momente de fericire si traieste-le pana la epuizare.Accepta-i loviturile cu seninatate caci ele-s ca nisipurile miscatoare – cu cat te zbati mai incrancenat, cu atat te afunzi mai tare. Nu-ti pierde capul, chiar si cand tristetea doare de simti ca nu mai ai aer in plamani. Orice ar fi, nu te compatimi. Din timpul tau pierzi, si cand joci rolul de victima.Nu astepta sa fii salvat. Salveaza-te singur. Adu-ti aminte ca nu esti invins niciodata, nici chiar cand esti la pamant. Sa te ridici e tot ce conteaza. Daca esti jos, zdruncinat si lovit, ai castigat o infrangere, mi-a zis, deunazi, cineva. Atat de simplu e. Castigi din orice. Bun sau rau. Numai sa fii dispus sa primesti.Pretuieste-ti ranile si poarte-le cu mandrie. Cicatricile de pe suflet sunt semn ca ai luptat. N-ai castigat mereu, dar, Doamne, cate ai invatat.Razi de tine. Si cand ti-e vesel, dar, mai ales, cand ti-e rau. E terapeutic. Si gratuit.Uita suficient cat sa poti merge mai departe si retine doar atat cat sa nu se mai intample inca o data.Asculta-ti inima si mergi incotro te indeamna, altfel vei trai mereu cu regretul de a nu fi facut-o. Si cu intrebarea chinuitoare ”ce-ar fi fost daca...?”.Nu te uita inapoi caci nu intr-acolo mergi. Ce-a fost s-a dus. La fel, lasa viitorul sa se petreaca. Nu mai incerca sa-l incorsetezi in planuri fixe. El oricum se intampla cum vrea, indiferent de cum credeai tu ca o sa fie. Nu-ti ramane decat prezentul. Stoarce tot ce poti din el. Si cand crezi ca l-ai trait total, mai traieste-l inca un pic.Imblanzeste-ti fricile. Ele sunt singura ta limita.
Oricum ar fi, invata sa dansezi printre clipe. Viata iti alege mereu melodiile. Si, mereu, fara sa te intrebe.
Inchei cu:Traiesc...,traiesc clipa ce vine acuma!

5 octombrie 2015

Imaginează-ți că nu ai nicio grijă. Apoi crede!






Hai să fim un strop singure cu noi, în linişte de toate!Nu ştiu cât de puţin, nici cât de mult... Să fie doar până când privindu-te în oglindă ai să-ţi poţi spune doar adevărul şi n-o să mai rămână de auzit decât vocea inimii, cea care nu-ţi greşeşte niciodată. Să fie doar până n-ai să te mai vezi doar cu cele care crezi că-ţi lipsesc ci doar cu cele pe care le ai deja împlinite. Până n-ai să mai simţi nevoia să-ţi schimbi culorile doar pentru a fi văzută, înţelesă, plăcută.Să fii altfel decât ceilalti e greu. Cu timpul ai să înţelegi că e greu doar pentru ei.Dacă trebuie să vorbești, vorbeşte din Iubirea ta, împarte cheia gândurilor tale şi uită că a fost vreodată încuiat locul acela din tine. Nu întoarce niciodată spatele credinței că fiecare clipă te găseşte exact acolo unde trebuie.Învaţă! Asta nu înseamnă că nu știi nimic. Caută! Dar nu uita să te laşi găsită. Călătoreşte! Dar nu-ți uita să-ţi rămâi Acasă. Schimbă-te, dar nu uita să-ţi îngrijești rădăcinile.Iubeşte, dar nu uita să încerci harul asta întâi pe tine, ca să-i poţi deprinde miezul de meşteşug bun.Iubeşte! Asta nu înseamnă că poţi robi inima cuiva, o poţi dărui doar pe a ta, pe a celuilalt trebuie să o laşi liberă să te aleagă.Spune Mulţumesc! La fiecare bucurie, la fiecare deznadejde. Prima îţi va lumina sufletul, a doua te va învăţa să luminezi după ce-i vei fi trecut umbrele.
Scrie undeva – sunt perfectă...., aşa cum sunt!De fiecare dată când vei crede că nu eşti o să trebuiască să-ţi aminteşti de ce ai avut dreptate scriind-o.Iartă ceva care acum nu-ţi încape măcar în inimă!Dacă reuşeşti o să poți apoi să ierţi tot. După ce capeţi libertatea asta nu mai poţi trăi în nici o cuşcă oricât de frumos ai fi scris la intrare – „dar eu am avut dreptate !!”Joacă-te! Dacă e ceva ce poţi face ca să Creşti, e să creşti din nou copilul care ai fost.Dă-ţi voie să greşeşti!Lasă-te ajutat!Prețuiește-te! De la tine vor învăța și ceilalți să o facă.Îmbrăţişează un străin pentru niciun motiv, poate doar pentru că... poți!Bucură-te, dansează, cântă, scrie, lasă lumii o urmă din toate luminile inimii tale!Imaginează-ţi că nu ai nici o grijă!Apoi crede!
Când ai ascultat ultima oară greierii? Pentru tine cântă. Zâmbești? Ești o bucurie când zâmbești.
Ce ți-ai dorit până acum și n-ai reușit să faci? Aruncă regretele, nu te crampona de pierderi, lasă să intre în inima ta doar bucuriile pe care le-ai primit. Pentru celelalte n-a fost încă vremea. Păstrează-ți încrederea, fii recunoscător pentru ce ai și nu renunța la vis! Nu renunța la tine! Vei primi tot ce îți trebuie. În momentul cel mai potrivit. Va fi întotdeauna mai bine decât ce ai vrut. Va fi ce ai nevoie!
Noi suntem singurii care ne socotim viaţa pe zile, ne zidim speranțele pe cifre goale, ne ferecăm puterea cu frici, Universul nu ne-a pus stavilă întru nimic.Când vreodată a stat matematica supraviețuirii în calea visului? Fă-ți cald în suflet Acum, nicio clipă mai târziu!
Suntem dăruiţi să ne putem începe viaţa cu fiecare zi, nici una prima, nici una ultima, doar clipe egal de vii între Sunt, Cred, Iubire, Mulţumesc.

1 octombrie 2015

A sosit timpul....., să-mi dau timp!



E timpul să te uiţi la tine cu dragoste, e timpul să nu mai alergi. E timpul să-ţi dai timp pentru că nu e drept să mori fără să fi cunoscut timpul. Să-l uiţi pe ”Trebuie să…”, să-l ţii lângă tine pe ”Vreau să” şi să-ţi fie cel mai bun prieten ”Eu”. Nu e egoism, e doar întoarcerea la copilărie.
Ştiu, femeie, că nu ţi-e uşor, crede-mă că ştiu. Ai trecut de jumătatea vieţii şi nu mai poţi fi păcălită. Înţelepciunea s-a lipit de tine odată cu ridurile alea fine din colţul ochilor. Ai crescut şi nu mai râzi cu gura până la urechi, doar zâmbeşti la glumele altora. Câţiva te întreabă: ”Ce ai? Parcă nu mai eşti ca acum câţiva ani aşa… zglobie, cu replica la tine.”
Nu mai tresari când sună telefonul şi nu mai ţii morţiş să ai unghiile impecabile. Fire de păr albe se iţesc pe la tâmple. Cel mai bine le vezi când îţi usuci părul. Strălucesc la lumina becului din baie. Ţie îţi plac, dar altora nu si iti spun de cite ori au ocazia ”Trebuie să te vopseşti, ştiai!?”
Eşti puţin durdulie, nu ai vrea, doar mânânci o singură dată pe zi şi atunci fără pâine.Totuşi, te pui pe cură de slăbire, mănânci varză si salate până-ţi spun apropiatii..., că rugumi ca o capră. Treci mai departe, indiferentă, culegând roadele, că de la 71 de kile-n-vară, acum ai 63. Te urci pe bicicletă şi pleci cam zece km printre dealuri, tu, singură, fără telefon, fără chei. Vântul îţi mângâie părul şi tu, topită de iubire, închizi ochii o clipă. Clipa ta! Te uiţi peste cimpurile deja arate si mare parte semanate.Este toamna in toi,opreşti pentru odihnă. E aproape ora 21:00. Greierii ţărâie inca prin iarbă, soarele-i sângeriu la apus. E atât de frumos! ”Am să scriu despre asta”......, te gândeşti.
11041299_947182161987430_1359277550210002202_n
Când toate ţi-s grămadă în bucătărie, când unul vrea paste cu ton şi celălalt nu vrea ceapă-n salata de vinete, când ţi-a crescut negresa prea tare şi-a crăpat (lasă, acoperi cu glazură!), când maldărul de rufe te aşteaptă să le calci şi câinii latră ca nebunii că ai intrat în casă şi nu i-ai mângâiat, tu femeie, toate le faci şi pe toţi îi rânduieşti.
Tu care ai născut şi ai crescut cu ei râzând, plângând, hrănind, oblojind, în tot timpul acesta, cam 30 de ani, nu ai încetat să visezi şi nu ai încetat să te aburci şi pe tine la mal când simţeai că nu mai poţi înota. Stăteai pe nisipul fierbinte preţ de două răsuflări şi te aruncai graţios în valuri.
Da, femeie, pe la jumătatea vieţii începi să străluceşti în tine. Ai un hulub în coşul pieptului şi ştii că e dragostea care s-a copt frumos şi aşteaptă să guşti şi tu din ea, după ce ai dat tuturor pe săturate. Nu s-a terminat. Cum ai dat, cum s-a înmulţit şi a crescut ca pâinea-n ţest. Rupeai din tine şi creştea la loc.
După atâţia ani în care ai folosit doar rimel waterproof, îţi dai seama că nu de ploaie te temeai.
Nu ţi-a fost uşor, frumoaso, crede-mă că ştiu ce spun! Credeai că timpul se măsoară cu anii? Nu, timpul se măsoară cu clipa. Dar cum Dumnezeu facem că avem atât de mult timp şi atât de puţine clipe?A sosit timpul să-mi dau timp.......!

Octombrie si tu.....



Te port încă o toamnă, mereu la mine-n gând

Te port de pretudindeni, absurd-agonizând…

te port într-un octombrie cuprins de mărăcini

ca și-amintirea-ți veche ce-i plină de rugini.



te port cu înc-o ploaie de fulgere izbind

și sufletu-mi-se-nchide de-al tău surâs murind.

Parfum de mucegai, lavandă si migdală

Se-nchesuie-n privirea de seară-autumnală.



Te port in versuri triste și reci de despărțire

Aș vrea să zboare vântul pierduta mea iubire

Mă răscolesc aievea amarele săruturi

Chemându-mă frenetic-napoi la începuturi.



Te port ca să nu port mai grea altă povară

Acum mă simt degeaba pierdută și murdară.

Te port pe o-buză vână, pe-un sân ne-acoperit

hai sa-mi ramai cu toamna pierduta-n infinit…