Fiecare are steaua sa!

2 noiembrie 2015

Condoleanţe...., România!(Doliu National 31 octombrie-02 Noiembrie 2015)


 

"Mamă, dimineaţa, mie mi-e frică să dau drumul la televizor. Pentru că la prima oră vărs cafeaua pe mine, văzând că ţara mea, noaptea, ca şi ziua produce morţi, mulţi morţi. Morţi nevinovaţi, pe care eu îi plâng cu tine în telefon. Mamă, 27 de tineri care au plecat de acasă ca să-şi spună „Rock on”, sunt la morgă, sunt de nerecunoscut. Sunt resturi, sunt frânturi arse, sunt o amintire, sunt pierderile unor părinţi buni ca tine. Părinţi care n-au apucat să le sărute fruntea în pragul uşii. Părinţi care se dau cu capul de pereţi, se tăvălesc şi sângerează de durere.
Mamă, dacă aş putea privi în ochi patronul clubului, i-aş spune că noi toţi am luat foc. Că ne-a nenorocit în „colectiv”, pentru o fiţă. Că e autorul unui omor în masă, care, mai presus de lege şi grijă, s-a riscat pentru „o petardă”. I-aş spune că pentru o flacără a inconştienţei sale, fii şi fiice au pierit arşi de vii, călcându-se în picioare şi urlând pentru gura aia de aer pe care n-au mai tras-o în piept.
Mamă, dacă l-aş privi în ochi, i-aş spune că e un nimic, care în goana pentru bani, a crezut că poate îngrămădi oamenii ca pe nişte vite, că se poate îmbogăţi dintr-un ţarc în care le dai de băut cât să nu ştie că încep să viseze la viaţă, în preajma unei bombe. I-aş povesti cum fumul le-a ars nările, cum s-a topit carnea pe ei, cu cenuşa i-a făcut pe toţi mormane negre, confundabile. I-aş povesti că flacăra din ei a fost ucisă de focul lui bolnav, că toate planurile lor de a doua zi sunt acum praf şi pulbere. Sper că e „mândru” de acest efect special şi că mirosul cadavrelor să-l dărâme mai mult decât gratiile. Mamă, l-aş întreba dacă aseară şi-a scos pârleala. Mamă, ţi-am mai spus, e nevoie să devină mulţi semeni scrum, ca cineva, în ţara asta să vadă că legea e o jucărie, că-i punem baterii din când în când, poate, dacă ieşim în stradă, poate, dacă cerem demisii, poate, dacă moare unul din ai lor.
Mamă, pompierii au stins tot, acolo e un dezastru. Dar în mine, în tine, în cei de pe margine, încă arde flacăra din Colectiv şi ştiu că oricât ar sufla alţii peste ea, nu se va stinge până la un verdict corect, definitiv şi irevocabil. Există colectivul pe care îl întregiţi voi şi într-o zi, din cenuşa aia, va renaşte o zdreanţă de dreptate".

P.S.Indiferent cit de mare ar fi compasiunea,indiferent ce ar spune fiecare din noi in sustinerea celor afectati ,in aflarea cauzelor,indiferent pe cine acuzam sau judecam....,nimeni si nimic nu va putea sterge toata suferinta ,toata durerea si toata deznadejdea celor afectati de tragicul eveniment ,pentru toata viata lor.
Condoleanţe, România!(Sursa Marlene Duduman)

Niciun comentariu: