Fiecare are steaua sa!

1 octombrie 2015

A sosit timpul....., să-mi dau timp!



E timpul să te uiţi la tine cu dragoste, e timpul să nu mai alergi. E timpul să-ţi dai timp pentru că nu e drept să mori fără să fi cunoscut timpul. Să-l uiţi pe ”Trebuie să…”, să-l ţii lângă tine pe ”Vreau să” şi să-ţi fie cel mai bun prieten ”Eu”. Nu e egoism, e doar întoarcerea la copilărie.
Ştiu, femeie, că nu ţi-e uşor, crede-mă că ştiu. Ai trecut de jumătatea vieţii şi nu mai poţi fi păcălită. Înţelepciunea s-a lipit de tine odată cu ridurile alea fine din colţul ochilor. Ai crescut şi nu mai râzi cu gura până la urechi, doar zâmbeşti la glumele altora. Câţiva te întreabă: ”Ce ai? Parcă nu mai eşti ca acum câţiva ani aşa… zglobie, cu replica la tine.”
Nu mai tresari când sună telefonul şi nu mai ţii morţiş să ai unghiile impecabile. Fire de păr albe se iţesc pe la tâmple. Cel mai bine le vezi când îţi usuci părul. Strălucesc la lumina becului din baie. Ţie îţi plac, dar altora nu si iti spun de cite ori au ocazia ”Trebuie să te vopseşti, ştiai!?”
Eşti puţin durdulie, nu ai vrea, doar mânânci o singură dată pe zi şi atunci fără pâine.Totuşi, te pui pe cură de slăbire, mănânci varză si salate până-ţi spun apropiatii..., că rugumi ca o capră. Treci mai departe, indiferentă, culegând roadele, că de la 71 de kile-n-vară, acum ai 63. Te urci pe bicicletă şi pleci cam zece km printre dealuri, tu, singură, fără telefon, fără chei. Vântul îţi mângâie părul şi tu, topită de iubire, închizi ochii o clipă. Clipa ta! Te uiţi peste cimpurile deja arate si mare parte semanate.Este toamna in toi,opreşti pentru odihnă. E aproape ora 21:00. Greierii ţărâie inca prin iarbă, soarele-i sângeriu la apus. E atât de frumos! ”Am să scriu despre asta”......, te gândeşti.
11041299_947182161987430_1359277550210002202_n
Când toate ţi-s grămadă în bucătărie, când unul vrea paste cu ton şi celălalt nu vrea ceapă-n salata de vinete, când ţi-a crescut negresa prea tare şi-a crăpat (lasă, acoperi cu glazură!), când maldărul de rufe te aşteaptă să le calci şi câinii latră ca nebunii că ai intrat în casă şi nu i-ai mângâiat, tu femeie, toate le faci şi pe toţi îi rânduieşti.
Tu care ai născut şi ai crescut cu ei râzând, plângând, hrănind, oblojind, în tot timpul acesta, cam 30 de ani, nu ai încetat să visezi şi nu ai încetat să te aburci şi pe tine la mal când simţeai că nu mai poţi înota. Stăteai pe nisipul fierbinte preţ de două răsuflări şi te aruncai graţios în valuri.
Da, femeie, pe la jumătatea vieţii începi să străluceşti în tine. Ai un hulub în coşul pieptului şi ştii că e dragostea care s-a copt frumos şi aşteaptă să guşti şi tu din ea, după ce ai dat tuturor pe săturate. Nu s-a terminat. Cum ai dat, cum s-a înmulţit şi a crescut ca pâinea-n ţest. Rupeai din tine şi creştea la loc.
După atâţia ani în care ai folosit doar rimel waterproof, îţi dai seama că nu de ploaie te temeai.
Nu ţi-a fost uşor, frumoaso, crede-mă că ştiu ce spun! Credeai că timpul se măsoară cu anii? Nu, timpul se măsoară cu clipa. Dar cum Dumnezeu facem că avem atât de mult timp şi atât de puţine clipe?A sosit timpul să-mi dau timp.......!

2 comentarii:

Ana spunea...

Buna dimineata.Megg... Excelenta sa-ti fie aceasta zi,iar saptamana cat mai reusita!
Imi place ce scrii,iar la ce ne indemni cu acest titlu e cat se poate de adevarat. Simt,mai ales la mine ca a sosit timpul... si daca nu eram horata dupa lecturare... voi incerca negresit!
Imbratisari dragi si multumiri!

MEG55 spunea...

Buna sa-ti fie inima, Ana!Multumesc pentru vizita!
Iti doresc suficient soare pentru a fi toata viata luminoasa, iti doresc suficienta ploaie pentru a aprecia soarele si mai mult. Iti doresc suficienta fericire pentru a mentine spiritul tau viu. Iti doresc suficienta durere astfel incat cele mai mici bucurii ale vietii sa para mult mai mari. Iti doresc suficienti bani pentru a avea ce iti doresti. Iti doresc sa pierzi suficient pentru a aprecia tot ce ai ajuns sa castigi. Iti doresc suficiente revederi care sa te duca pe drumul catre ultimul ramas bun.Sa ai o Toamna minunata cu multe,multe bucurii!