Fiecare are steaua sa!

3 august 2015

Viata mea draga....!







Acum cind anii mei isi schimbă prefixul,mă gandesc tot mai mult la tine si incerc sa te apreciez.Ai venit pe lume odată cu mine si cu dorinta clară de a fi mereu invingatoare...,in ciuda faptului ca in existenta mea a aparut uneori „Ruleta ruseasca”nu te-ai dat batută,nu ai renuntat,ai continuat drumul indiferent cat de greu a fost.Pentru asta iti multumesc din suflet!Intai te-am vazut ca pe o mamă care mă hranea cu tot ce aveam nevoie..., dar care atunci cand greseam mă punea la punct cu blindete si dragoste de parinte .Apoi mi-ai spus ca am crescut si te-ai tranformat in prietena mea, mi-ai spus ca sunt suficient de matură incat sa fac fata problemelor, mi-ai spus ca pot lua decizii si pot fi responsabilă. Dar ca  orice prietenă bună vei ramane necrutatoare de sinceră atunci cand mă vei vedea ca o iau pe carari gresite.Eu mi-am vazut insa de drumul destinului,am fost la scoala o eleva silitoare, trecind anii de scoala am patruns in desisul societatii pentru a-mi aplica si perfectiona cele invatate la buchia cartii din anii 60-75.Nu a fost usor...,ba as spune ca a fost destul de greu,tu insa mai dirijat in asa fel incit sa pot sta cu capul sus in fiecare moment al existentei mele.Am intemeiat mai tirziu un camin,am adus la rindul meu pe lume do copii,pentru care am dorit sa fiu o mama buna,o mama care sa faca fata la toate greutatile si problemele din acea perioada.Am fost o mama"ostas" facind de veghe zi si noapte la căpătaiul celor doua fiinte zamislite din sangele meu.Poate tu,viata,sau poate destinul a facut ca eu sa le cresc aproape singura,fiindca perechea harazita mie a avut in acea perioada alte  misiuni de realizat fiind la rindul lui  ostas adevarat plecat la treburile tarii.Anii au trecut,copii au crescut,au la rindul lor copii.Daca am fost o mama buna...,viata, te rog sa-mi spui,daca nu ai grija tu de "puii mei",indruma-le pasii spre telul suprem.
Vreau sa iti multumesc pentru modul in care am comunicat pană acum, pentru modul in care m-ai ajutat,inspirat,certat si  modelat. Stiu că am fost de multe ori neascultătoare, de multe ori nu am fost o bună prietena, stiu ca mă pierd in detalii si disper de multe ori usor. Mi-ai arătat si bune si rele.
Ca prietenă mi-ai atras atentia asupra naturii,asupra gindirii despre oameni....., asupra acelor lucruri simple pe care uneori le mai ignor si iti multumesc ca mă faci să ma impiedic....., astfel incat sa fiu mai atentă la ce se petrece in jurul meu. Mă faci constientă de mine ca intreg, corp si suflet. Stii cum te simt? Ca pe ceva pretios si adevarat, ceva magic si totodată palpabil si real, ceva rece si cald, ceva alb si ceva gri, te simt uneori ca mă atingi cu iubire alteori cu invidie. Uneori ma certi dar nu uiti nici sa imi recunosti meritele. Viată esti cu de toate condimentată... bune, rele si colorată in toate culorile posibile.
Iti scriu aceste randuri pentru ca te iubesc si nu doresc ca legatura dintre noi sa se racească, vreau sa fii mai prezentă in existenta mea. Stii ca eu mai dorm prin viată......, uit sa traiesc cu adevarat. Traiesc, mi-e bine insă as dori sa am mai mult grija de mine.Tu mai expermentată ai putea sa-mi spui dacă mai lipseste ceva din existenta mea......,oare am nevoie de mai multă iubire? de mai multă actiune? de mai multa incredere? Sau poate de toate. :)
Sau poate am nevoie de acea stare de acceptare.....,de egoism, pentru a "mă proteja" de ceva, niciodată anxietatile nu le voi putea elimina, ele ma ajută sa fiu "vie".
Oricum stiu ca tu, viată, imi vei raspunde curand. Am să fiu mai atentă si această scrisoare o să isi gasească raspunsul.

Multumesc anticipat.


Niciun comentariu: