Fiecare are steaua sa!

20 august 2015

Toamna anticipata.....





Este a doua jumatate a lunii august ,cu dimineti mohorate si amurguri violete.Toamna a dat buzna peste noi aducand cu ea suiere muribunde si ploi. Totul e atat de straniu, incat nu-ti dai seama daca este amurg de toamna sau propriu-ti cosmar. Un card de ciori cioclii s-aseaza pe crengile teilor din parcul de vizavi, doliu meschin pentru moartea zilei si-a naturii. Alungate de zilele rele, de vanutri reci si ploi, pasarile au fugit uitandu-si cuiburile. Soarele abia reuseste sa mai strabata cu o raza perdeaua groasa de nori. Pare ranit, ranit de glontul amurgului si de sageata cu varf otravit a toamnei. O liniste ca de mormant, cuprinde tot orasul, o liniste grea, apasatoare. Vantul se strecoara printre crengi lasand in urma ecoul zborului ciudat. Un zbor ratacit...
Ropotul ploii ma rapeste din lumea viselor. Cei doi frasini din fata ferestrei plang ingenuncheati, zbatandu-se, gata-gata sa-si rupa crengile. Dar vantul alunga norii si ploaia inceteaza. Cornul de argint al lunii urca pe mantia de stele. E noapte.....
Natura toata a adormit, prinsa in mrejele intunericului. Racoarea diminetii ma face sa-mi strang haina in jurul gatului.  Soarele obosit si lenes il vad mai rar, nici nu mai indrazneste sa ma mai mangaie cu caldura sa. Din umezeala cetii se inalta aburi calzi peste padurile triste si inrosite. Galagioasele pasarele se invart in cerc si pleaca...
- Hei, unde va duceti?! Luati-ma si pe mine!
Frunzele, talpi croite de papuci s-au asezat sub copaci in traiectorii bizare. Plang. Un plans inabusit care se-nfrateste cu lacrimile copacilor ingenuncheati sub vantul trist, rece si taios. A venit toamna, dar nu fiti tristi are si ea multe momente de frumusete, sa-i dam o sansa! Dupa ce a zburat de colo, colo, cautandu-si hrana, randunica s-a asezat pe o creanga de copac. Privea cu atentie o frunza ce se legana in vant.
- De ce te uiti la mine atat de insistent? o intreba frunza.
- Iarta-ma, te rog, am fost nepoliticoasa. Am observat ca ai inceput sa ingalbenesti.
- Este adevarat, a raspuns frunza. Diminetile sunt reci, timpul este ploios, semn ca toamna se apropie. Dar de ce esti ingrijorata?
- Sunt ingrijorata, deoarece trebuie sa ma pregatesc de plecare. Doar stii ca noi, randunelele, toamna zburam spre tarile calde. Aici nu mai facem fata.
- Nu mai zabovi nici o clipa! Drum bun!
Randunica isi lua zborul.
La anul, poate aceeasi randunica se va aseza pe aceeasi creanga, dar cu siguranta, nu va vorbi cu aceeasi frunza!
- Hei, unde va duceti?! Luati-ma si pe mine!
Dar nici un raspuns din partea lor, sunt hotarate sa plece. Dealurile sunt impovarate de mirosul tamaios al strugurilor si gustul intens al merelor. Pamantul isi arata falos roadele muncii de vara. Ploaia marunta si rece imi bate in geam.......
O frunza mi-a batut in geam incet, sfios, ca si cum s-ar fi temut sa nu deranjeze. Sunetul mainilor ei se impletea cu simfonia stropilor de ploaie care se loveau de sticla aburita.
Uimita, am deschis fereastra si ochii mei au intalnit alti doi ochi mici, tristi, inlacrimati si un glas suav care-mi soptea rugator:
- Trebuie sa ma asculti! Mi s-a intamplat o mare nenorocire!
Intelegand starea in care se afla, am luat-o in palma si apoi am inchis geamul. Am privit-o indelung cateva clipe, apoi am indemnat-o usor:
- Ssspune, sspune...
- Dupa cum stii, a inceput frunza, ploaia a inceput de curand sa-si verse lacrimile reci peste oras. Vantul, tovaras nedespartit, s-a pornit sa cante din naiul scorburilor. Toti copacii s-au cutremurat la auzul cantecului sau, iar creanga pe care eram m-a alungat, lasandu-ma prada toamnei si vantului. Din fericire, am cazut pe marginea ferestrei tale si de aceea te rog, nu ma lasa din nou prada naturii crude!
- Priveste, i-am spus eu ganditoare incercand sa strabat cu privirea ceata diafana ce ineca imprejurimile,Toamna isi arde nestingherita tortele aramii in valuri nesfarsite. Dealurile par pictate in mii de culori, iar campiile sunt acoperite de un val argintiu de bruma anticipata. Oriunde te afli, simti in nari un parfum dulce de mere, pere, gutui si alte fructe pe care Toamna ni le da cu generozitate. Chiar daca uneori este scaldata in lacrimi de ploaie, noi tot o iubim. Frunza tacea. Poate regreta ca a apeleat la ajutorul meu vazand ca tin parte Toamnei. In timp ce medita, eu imi atintii ochii asupra geamului. Frunzele copacilor cadeau intruna si dupa ce pluteau usor cateva clipe, se asterneau vestede, moarte la picioarele toamnei. Ea se aproprie sfioasa de fereastra si, dupa ce privi un timp copacii goi, isi intoarse ochii spre mine si un zambet ii inflori pe chipul palid. Intelesese, in sfarsit, ca locul ei este printre celelalte frunze si ca legile toamnei nu se vor schimba niciodata. Ploaia marunta si rece imi bate in geam, in zadar, nu-i deschid. Toate semnele sunt impotriva sufletului meu cald. Gata! A fugit vara cea torida si caniculara si i-a luat locul toamna si zilele cenusii... Toamna este un anotimp plin de melancolie care noua oamenilor, ne aduce roade bogate,dar acum a venit preadevreme!.  Frunzele se ingalbenesc  una cate una si dupa ce plutesc usor cateva clipe, se astern vestede, moarte la picioarele Toamnei. si asteapta sa cada bruma........!

Niciun comentariu: