Fiecare are steaua sa!

1 martie 2015

Draga mea femeie din oglinda!


Da, da…la tine ma uit…Ma uit la tine si iti vad chipul frumos aranjat si pudrat, acoperit sub un strat de fond de ten. Ochii sunt perfect machiati, la milimetru, dar fara stralucire. Parul e foarte bine coafat, dupa doua ore de stat in fata oglinzii, buzele sunt rujate, dar nu sunt pline si nu zambesc. Da, asa intelegi tu sa ai grija de tine si asa ti se pare normal sa faca fiecare femeie. Dar parca ceva tot lipseste…
Stiu cu cata grija si atentie iti alegi podoabele si hainele din magazine. Greu gasesti ceva pe gustul tau, care sa te reprezinte. Si oricate haine frumoase ai proba si cumpara, parca tot nu reusesc sa-ti redea starea si ceea ce simti. Te bucura cand le probezi si le cumperi, dar cat te tine bucuria? Nu, nu asta iti lipseste.
O da, iti place sa primesti complimente. Fii sincera, cate haine nu iti iei sau cate lucruri nu faci in speranta ca cineva te va complimenta, ca cineva iti va aprecia gusturile si frumusetea? Si parca oricate complimente ai primi, tot nu e de ajuns. Ceva tot lipseste.
Zilnic te intalnesti si cu alte femei. Pe strada, in magazine, la birou…si ce bine observi tu toate detaliile. Cum sunt imbracate, aranjate si ce anume scot pe gura. Vorbiti despre orice sau oricine, mai putin despre sufletul vostru. Cum sa vorbesti despre ceva ce nu cunosti?
Daca ceva nu-ti place, le eviti si de multe ori nici macar nu le privesti. Te-ai uitat vreodata adanc in ochii lor sa vezi ce se ascunde dincolo de toate detaliile? Daca da, pe cine ai vazut?
Tot zilnic te intalnesti cu barbati. Le zambesti rar si pastrezi discret distanta, ca nu cumva sa-ti fie interpretate gresit gesturile, ca doar ai invatat decenta si bunele maniere. Esti mereu atenta la ce vorbesti in preajma lor, dar rareori ii privesti cu caldura. Dar in adancul tau ti-ai dori sa te bucuri mai mult de atentia si de admiratia lor. Esti bine manierata, dar rece. Ca gheata. Si atunci ce astepti? Iubirea vietii tale?
Nu stiu cum se face, dar tu dai tot peste acelasi gen de barbat. Nu te simti cu adevarat iubita si pretuita. Dar cum ai putea fi, daca nici macar tu nu faci asta? Si totusi speri ca daca il vei gasi pe EL, viata ta va fi completa, iar tu vei fi din nou fericita. Pana la urma apare si el. Nu asa romantic cum te asteptai, are si un inceput de burta, dar e bine sa fii cu el. Il iubesti, cel putin asta simti, dar ceva parca tot lipseste.
Teoretic, viata ta e perfecta. Ai in sfarsit un job stabil, asa cum ti s-a spus de acasa, un iubit sau sot, dar tot nu pare completa formula. Te uiti in jur si vezi copii. Da, copilul trebuie sa fie…ceea ce lipseste. Si incepi sa speri ca va veni un sufletel la tine.
Dar nu pare sa vina cand vrei tu. Mergi la ginecolog. Ti se spune ca de la atata stres nu mai esti la fel de fertila. Si incepi sa cauti metode care sa te ajute, uitand sa te intrebi care e raportul tau cu feminitatea.Dupa ani de pastile contraceptive, te surprinde ca nu e asa usor. Dupa un ciclu menstrual fals de care nu stiai ce inseamna, te trezesti cu probleme la uter sau ovare.
Treci pe dieta vegetariana, incepi sa imparti lumea in vegetarieni si “carnivore”, in buni si rai. Tot ce se vinde in alimentatie te sperie. Totul e toxic, mai putin ceea ce e inauntrul tau, caci acolo nu prea te-ai uitat. Esti convinsa ca mananci sanatos, dar nu-ti analizezi niciodata sanatatea gandurilor. Te uiti mereu in jur, mai putin in interior. Ceva tot lipseste inca.
Pana la urma apare si copilul. Ce bucurie, dar ce responsabilitate! Trebuie sa fii o mama perfecta, sa ii oferi copilului o dieta si o educatie impecabila, uitand cum ai fost tu in copilarie, uitand sa-i dai voie copilului sa greseasca.
Toata viata ta e acum in jurul lui, lumina ochilor tai. Ce binecuvantare…dar cate “butoane” mai apasa copilasul asta. Nu te simti bine deloc si cauti o definitie pentru starea asta. Da, ai gasit una – depresie, dar nu prea te ajuta diagnosticele. Tu vrei solutii, nu alinari. Si cand credeai ca totul va fi complet… Nu, nu asta iti lipseste.
Anii au trecut. Copilul a crescut si a plecat. Si tu? Unde esti acum?
Asta este tot? Unde ai fost toata viata ta?
Da, ai fost acolo pentru altii, te-ai straduit sa hranesti femeia “perfecta” din mintea ta, sa pastrezi aparentele de femeie implinita si sa fii o mama si o sotie aproape perfecta. Dar nu mai stii pe unde te afli acum.
Inspira, expira, aseaza-te in tine insati. Intra in inima ta, conecteaza-te cu uterul tau, cu puterea ta adevarata de femeie.
Doamne, femeie, ai atatea posibilitati si tu inca te mai ascunzi de tine insati si nu faci nimic pentru tine. Priveste-te din nou in oglinda. Fara machiaj, fara asteptari, fara masca. Ce lipseste? Iti poti vedea natura divina? Esti completa, esti intreaga, dupa ce o viata ai alergat dupa cioburi. Inca le mai poti aduna.
Ce mai astepti?
Te astept. Trezeste-te, sunt alaturi de tine!
Povestea pe care tocmai ai citit-o…e a ta. Ai grija sa fie doar un vis, nu realitate.
Cu drag,
Adela Haru

Niciun comentariu: