Fiecare are steaua sa!

25 decembrie 2015

Coincidenţă după 38 de ani: Luna plină în noaptea de Crăciun.




Spectacol ceresc de Craciun: LUNA PLINA dupa 38 de ani, cu semnificatii spirituale importante
Craciun fericit !!! Nu uitati sa va ridicati ochii spre cer!


 

Crăciunul din acest an va fi unul special și datorită fenomenului de Lună plină, care nu a mai fost vizibil în ziua de Crăciun din anul 1977. După acest an vom putea vedea a fenomenul petrecându-se în zilele de Crăciun în anii: 2034 , 2053 și 2072.
Luna plină sau „Luna rece” se va sincroniza cel mai bine cu locuitorii continentului american, care vor fi cel mai bine plasaţi pentru a admira fenomenul în timp ce împodobesc bradul, în noaptea de Ajun. De cealaltă parte, europenii vor putea să vadă Luna plină chiar în prima zi de Crăciun, vizibilitatea maximă atingându-se în jurul prânzului, ora României.
Luna plină apare atunci când Luna văzută de pe Pământ este complet luminată de Soare. Aceasta se întâmplă când Luna este în opoziție cu Soarele, adică Pământul se află aproximativ pe linia care unește Luna cu Soarele, mai exact atunci când longitudinea ecliptică a Soarelui și a Lunii diferă cu 180 de grade.
Cadou rar în seara de Crăciun: calea Moşului care aduce daruri pentru copii va fi luminată de... Luna Plină. Este pentru prima dată, din 1977, când fenomenul are loc de Crăciun.
Pentru prima dată după 38 de ani, în seara de 25 decembrie avem astrul întreg pe cer. Este o coincidenţă frumoasă, dar nu putem vorbi despre un fenomen astronomic deosebit.
Următorul an în care Crăciunul va coincide cu Luna plină va fi 2034.
(w500) Luna plinÄ
Deși apariția Lunii pline chiar în noaptea de Crăciun este destul de rară, un fenomen și mai rar ar fi o eclipsă de Lună în noaptea de 25 decembrie. NASA păstrează calendarul tuturor eclipselor de Lună care vor avea loc până în anul 3000, iar conform acestui calendar următoarea eclipsă de Lună produsă în noaptea de Crăciun va avea loc abia în anul 2531, un an la fel de îndepărtat de prezent cum este și descoperirea Americii de către Cristofor Columb (1492).

15 decembrie 2015

Trezirea erupe.




Multi se simt pierduti si tematori chiar acum, in intregul spectru al umanitatii. Aceasta creatie deliberata de haos este conceputa pentru a face chiar acest lucru. Cu toate acestea, in paralel si simultan cu proiectele lor psihotice exista o excitare masiva a spiritului uman, stimulata de catre o aparitie a trezirii constiente si un sentiment profund de crestere a realizarii personale si a responsabilizarii.Cei mai multi nu pot recunoaste aparitia acestor schimbari energetice, aparent confuze, ca fiind procesul de creatie in lucru, dar asta este. Trezirea este in primul rand un proces distructiv, care elimina tot ce este ireal si inhibitor din dezvoltarea personala si progres. Aceste doua dinamici lucreaza simultan.Cand stai deoparte si observi cu ochi limpezi, vei vedea acest lucru si iti va aduce o mare pace in mijlocul acestor vremuri furtunoase.
Cat valoreaza trezirea?
Trezirea vine cu un pret, si este posibil sa fi fost marit un pic sau chiar mai mult, in ultima vreme. Sunteti lucrati. A da drumul si a obtine cele mai multe circumstante si conditii provocatoare sunt lucruri vitale pentru crestere. Nu te lupta cu ele, orice ai face.Este foarte trist sa vezi umanitatea adormita fiind aruncata incolo si incoace, fara nici un indiciu cu privire la ceea ce se intampla cu adevarat. Insa, chiar este o zguduire "aranjata" proiectata de Univers pentru a ne ajuta pe fiecare dintre noi sa ajungem la sentimentele noastre si sa transcendem aceasta realitate falsa. Milioane se ingramadesc la surse alternative de stiri pentru a incerca sa isi dea seama de ceea ce se intampla, si se poticnesc in realitatile pe care nu le-au considerat inainte.Si asta e un lucru minunat. Aceasta va provoca multa durere pentru a face lucrarile care le-au fost prezentate insa, din nou, e in regula. Adevarul vine cu un cost - sfarsitul minciunilor si iluziilor pe care s-a bazat intreaga lor viata anterioara. Si acesta este un proces continuu.Multi vor fi fortati sa intre in "noaptea intunecata a sufletului", indiferent daca vor sau nu. Eu pot sa va spun din experienta personala ca este al naibii cu mult mai usor si mai rapid, daca alegi sa te lasi sa treci prin aceasta, si in multe feluri cu cat o faci mai devreme, asta daca n-ai facut-o deja, cu atat mai bine.
Ce facem?
Deci, ce ar trebui sa facem? Daca stim adevarul, suntem responsabili nu doar sa-l impartasim cu pasiune, ci sa-l si traim. Asta este in cazul in care acesta devine si mai inconfortabil, insa trebuie sa fie facut. Ora este tarzie si timpurile pe care le traim sunt infricosatoare. Nu mai exista nici o alternativa.Trebuie sa ne apropiem de ocazie. Practic este: noi sau ei, viata sau moarte, adevar sau minciuni, libertate sau sclavie - nu doar pentru noi insine, ci si pentru cei dragi, descendenti si intreaga rasa umana. Asta e ceea ce face aceasta oportunitate de o viata, iar Universul nostru minunat creativ este acolo sa te intampine daca indraznesti sa mergi pe aceasta cale.
De fapt, iti vei intalni chiar adevaratul tau sine, pe care l-ai cautat si dupa care ai tanjit intreaga ta viata!
Punctul critic
Valul trezirii umanitatii creste rapid. Ce facem aici este extrem de important, deoarece avem o gama tot mai mare de oportunitati pentru participarea activa ce se desfasoara in fata noastra. Si vor fi si mai multe, insa a astepta sa incepi undeva, nu este o optiune.
Acum este timpul pentru a activa. Lasa tot ce impiedica aceasta desprindere de viata ta, indiferent de cost. Chemarea pentru ridicarea razboinicilor nostri interiori nu putea fi mai clara.
Veti vedea aceste manifestari ale punctului critic, la care am ajuns, peste tot, daca va uitati. Nuantele oamenilor se schimba, mintile sunt zgaltaite in toate partile, dar explorarea noilor perspective, adevaruri, sunt aduse la suprafata ca niciodata inainte. Este o perioada uimitoare. Nu va holbati la masinatiunile puterilor, care nu ar trebui sa existe, ele sunt concepute pentru a distrage si a lipsi de putere. Acest lucru este crucial.
Si nu te gandi ca, Gaia are de gand sa se ocupe de astea fara a se impotrivi. Vorbim despre o schimbare energetica masiva din care avem privilegiul sa facem parte. Amintiti-va, natura loveste ultima.
Saturat? Bine!
Multi au inceput sa se sature de steaguri false, impuscaturi de masa, tobe de razboi, prostiile din media si frica tratata pe larg de psihopati in ziare. Asta e de fapt bine, si reprezinta unul din simptomele principale a ceea ce am prezentat aici. Te-ai saturat - v-ati saturat. Deci, opriti acest lucru. Primiti doar elementele esentiale din stiri independente si alternative, pentru a avea o privire asupra lucrurilor, apoi opriti-le. Apropie-te de surse abilitate care iti hranesc sufletul si iti inspira inima, si apropie-te de sustinatorii dragi.
Ocupa-te de explorarea sinelui ce ti-a fost prezentat fara indoiala si vezi unde este nevoie de tine.
Asta este lupta initiala iminenta. Avem nevoie sa devenim cine suntem cu adevarat si daca putem sa terminam asta in felul in care ar trebui, am putea, putem si o vom face. Insa nu sta pe fundul tau toata ziua. Activeaza si plorifereaza adevarul, si construieste comuniunea si legaturile de dragoste cu cei cu care ai fost chemat sa fii impreuna. Cu totii avem nevoie de acest sprijin si putere, si de mediul in care putem fi sinele nostru autentic si sa crestem la statura deplina a trezirii, a sufletelor imputernicite.Bucurati-va de calatorie, dar nu va opuneti durerii si sacrificiului, atunci cand acestea apar. Sunt o mica perpeleala in comparatie cu noua lume glorioasa care s-a nascut in inimile omenirii noastre iubite.

Zen Gardner
Sursa: ZenGardner.com

11 decembrie 2015

Am obosit...,nu mai vreau sa fiu puternica!


"Nu, nu m-am țicnit, ori cel puțin nu cred să se fi petrecut asta deja, ci doar simt că am obosit. Am obosit atât de rău și de cronic, încât a mai fi puternică mi se pare cel mai greu lucru de realizat sau de suportat, de la un timp. Mă găsesc ajunsă exact în punctul acela în care îmi doresc din toți rărunchii să-mi permit luxul de a fi slabă…
În puținul timp rămas liber, mă cufund într-unul dintre fotoliile așezate vis-a-vis de patul matrimonial din dormitor, iau câte o carte în mâini și o savurez pierzându-mă în ea sau scăpându-mi deseori ochii spre fereastră… și gândindu-mă la tot ce-aș fi putut să fiu și nu am fost, la tot ce-aș fi putut să obțin și nu am reușit, săltând mereu cu disperare peste fragilitatea care mi-a dominat în permanență suflul… Ani la rând n-am știut decât să fiu exemplul absolut de femeie puternică pentru prietenele mele, pentru familia mea, pentru copii mei. Și a fost bine și sănătos astfel! O perioadă de timp, însă…
Ce vreau acum, este să îmi arăt slăbiciunile… toate! Și tristețile… toate! Acum am nevoie să fiu slabă lângă un el care să nu mă lase din brațe în nicio noapte, un el care să ia decizii în locul meu în ceea ce privește o vacanță, dar și o simplă ieșire la sfârșit de săptămână, un el care să mă complimenteze foarte des, dar nu într-atât încât să mă plictisească, un el care să alerge cu mine prin parc sau pe bandă, un el care să nu vadă o primejdie în faptul că ies la o cină nepurtând sutien, un el care să nu mă judece după marca genții mele și nici după greșelile pe care le-am făcut de-a lungul anilor cu prefixul 2. Căci, nici el, cu certitudine, nu este lipsit de regrete…
De fapt, cred că m-am țicnit, dar chiar simt că aș putea să nu mai fiu eu stâlpul și să fiu supusă, da! Mă fascinează gândul de-a avea o putere de bărbat lângă și nu are nicio legătură cu cea fizică aici… ci cu atitudinea aceea de stăpân pe și-n orice situație, hotărâre și determinare în luarea deciziilor importante, dar și a celor mici și colorate. Inclusiv în așternuturi aș putea fi obedientă, câtă vreme el m-ar dori constant și-n permanență, neașteptând, de absolut fiecare dată, să fiu eu cea care ia taurul de coarne!! Fiindcă sunt femeie și iubesc să iubesc, dar ador să fac asta, simțindu-mă dorită și excitantă pentru el.
Știu că sunt o persoană greu de condus și nici n-aș putea afirma vreodată cine a stârnit vulcanul din mine, dar de domolit va putea numai un el care să nu fie slab… un el care să nu fie neîncrezător în el însuși, un el căruia să nu-i fie teamă sau jenă ori să considere nepotrivit să(-mi) rostească cuvintele alea două, de câte ori simte nevoia, dar mai ales, de câte ori tânjesc eu după dânsele…
Am obosit să aleg eu inclusiv pâinea pe care o mâncăm la prânz ori cum trebuie făcut pentru a încăpea canapeaua din living în dormitor, când vreau să o mut acolo! Am obosit să le mai fac eu pe toate! Să le organizez eu pe toate! Să le propun eu pe toate! Să le programez ori rezerv eu pe toate! Vreau să trec pe locul al doilea sau, și mai bine, vreau să mă așez pe bancheta din spate și să urmăresc scenariul desfășurându-se… Am fost puternică în fragilitatea mea, dar a sosit vremea să fiu fragilă în tăria aceasta mistuitoare care mă definește!!"
Guestpost by VENUSS

1 decembrie 2015

La multi ani,Romania !


"Toti se inghesuie sa explice cat de mult iubesc si de ce iubesc ei Romania. De cateva zile, si ma astept ca astazi sa atingem apoteoza, unde te intorci te sufoci intr-un patriotism cleios si dulce ca serbetul. Si daca toata lumea o iubeste atat de mult, de ce arata Romania ca o tara total neiubita de romani?!Caci daca ar iubi-o, politicenii n-ar fura-o cat si cum pot.Daca ar iubi-o, ar gandi pentru ea strategii si proiecte, nu i-ar mai trada viitorul cu fiecare gest si fiecare decizie.Daca ar iubi-o ar promova competenta si concurenta, i-ar dramui cu atentie banii, ar infrumuseta-o, nu ar poci-o doar pentru ca mutilarea e banoasa.Daca ar iubi-o n-ar lasa-o fara medici, fara tineri si fara elite, alungate peste granita. Nu i-ar mai croi legi strambe si/sau tampe, n-ar mai chiuli de la munca de care depinde soarta tarii pe care, nu-i asa, nu mai pot iubind-o. N-ar mai minti-o privind-o in ochi.
Dar noi, romanii obsnuiti, cum o iubim? 
Din timp in timp ne mai apuca un acces de patriotism incitati de presa care reda, indignata, mai stiu eu ce atac miselesc la adresa imaginii noastre prin mai stiu eu ce emisiune de divertisment. Si atunci ne aratam romani verzi si verticali, incepem o lupta neinfricata cu variantele automate oferite de Google si vai ce bine ne mai simtim!. Asta nu e dragoste, nu e patriotism. Asta e orgoliu, e coada bat a caprei raioase. Caci daca noi, romanii, ne-am iubi cu adevarat tara, ne-am comporta cu totul altfel, zi de zi, din momentul in care ne sculam din pat, pana ne culcam seara. Adica ne-am incepe ziua in baie si ne-am spala bine, inclusiv pe dinti, pentru a avea o tara cu oameni curati, ingrijiti si care miros frumos. Odata iesiti pe strada n-am mai scuipa, n-am mai arunca mucul de tigara, pet-ul, servetelul, punga sau mai stiu eu ce alt deseu pe trotuar sau pe geamul masinii. N-am mai lasa in urma noastra munti de gunoaie in orice poienita, pe orice plaja sau in orice loc potrivit pentru gratar. Adica am avea grija ca Romania sa fie curata. Daca am iubi-o, n-am circula pe soselele ei ca in jungla, am respecta regulile de circulatie, am dovedi macar uneori bunavointa si respect pentru ceilalati. Daca am iubi-o nu i-am mai stalci limba in toate felurile cu putinta, de la greseli gramaticale grave, la englezisme ridicole, pana la o vulgarizare fara precedent. Si cu o limba romana frumoasa, am vorbi frumos unul cu celalalt, adica politicos si binevoitor. Daca am iubi-o nu am polua-o fonic in toate felurile, de la claxoane demente, pana la manele revarsate la maximum de pe geamuri larg deschise de apartament sau masina. Daca am iubi-o, am fi mai buni unii cu altii, mai toleranti, mai prietenosi, mai dispusi sa fim de ajutor sau macar sa nu facem rau gratuit. Daca am iubi-o, ne-am creste frumos copiii, le-am da o educatie corecta, i-am invata sa fie civilizati, buni si corecti, n-am stradui sa le oferim modele si o scara de valori autentice.
Daca am iubi-o n-am mai da mita, n-am mai fura, n-am mai chiuli, n-am mai fuseri, n-am socoti cinstea o dovada de prostie. N-am mai dispretui cultura, onestitatea si profesionalismul pentru a ne prosterna in fata banului. De fapt, cred ca Romania este mai iubita de straini decat de romani. De straini precum Raed Arafat care a creat unul dintre putinele sisteme cu adevarat performante din Romania sau precum printul Charles care a salvat o zona splendida, cu vegetatie protejata, de monstruozitatea Dracula Park. De altfel, mereu de la straini asteptam binele. La ei il cautam mereu. Aceasta teribila neiubire de tara este o sursa, daca nu chiar sursa relelor, cauza profunda pentru care traim mai prost decat altii. Si cat timp ne comportam, aratam si gandim asa cum o facem acum, orice declaratie de patriotism este de o ipocrizie ridicola."
Repostare din data de 01 Decembrie 2011. 
Inchei cu:
"Fiecare clipa din viata mea este un bun prilej de sarbatoare,ma bucur din plin pentru faptul ca traiesc!"

20 noiembrie 2015

Ce te doare?!


Cand ranesti, cu cuvinte critice, judecati si reprosuri, ce te doare, de fapt? Cand il privesti pe celalalt cu superioritate si infatuare, ce te doare? Cand te superi si intorci spatele celui pe care, de fapt, il iubesti, ce te doare? Cand alegi sa nu ierti si sa ai dreptate, cine e cel care alege durerea? Cand arati cu degetul spre cineva, sustinand ca greseste, ce durere ascunzi? Cand cersesti atentie, manipulezi, controlezi, ce durere porti cu tine? Cand strigi, cautand vinovati cu disperare, ce te doare atat de rau? Cand ceri confirmari, recunoastere si iubire, ce durere vrei sa acoperi? Cand nu spui adevarul, ce durere vrei sa eviti?
Cu totii purtam inca dureri in noi. Unii se uita la ele si aleg sa le vindece una cate una, altii doar le acopera. Unii sunt constienti de ei insisi si aleg sa imbratiseze atat partea luminoasa din ei, cat si pe cea intunecata. Altii continua sa se lupte in ei insisi si cu lumea si se chinuie sa para perfecti, neatinsi de durere si intunecime.
Adevarul este ca le avem pe toate in noi, absolut toate semintele oricaror manifestari. Unele sunt in stare latenta, altele se manifesta. Unele sunt constientizate, altele nu. Unele ne plac, altele nu.
Cu cat suntem mai angajati si dispusi sa ne acceptam in totalitate, sa ne imbratisam durerea, sa o vindecam, cu atat mai putin se vor manifesta acele parti din noi care nu ne plac.
Sunt momente in care esti tentat sa judeci alegerile altora, sa invidiezi, sa critici, sa reprosezi, sa te superi, sa manipulezi, sa controlezi, sa santajezi, sa te enervezi, sa dai vina. Acestea sunt momentele in care durerea isi cauta o bresa sa iasa, sa se elibereze. Insa aceasta cale este una reactiva, inconstienta, un fel de vulcan care erupe cand nu te astepti. Acest gen de reactii nu fac decat sa tradeze o durere interioara nevindecata, o lipsa de acceptare, neiubire de sine.
Problema ta nu e celalalt. Niciodata. Problema ta e cu tine. Te doare neputinta de a fi cine vrei sa fii, te doare ca te simti neiubit si neapreciat sau cine stie ce altceva. Intotdeauna, chiar daca aparent ai ceva cu cineva, problema ta e cu tine. Conflictul e cu tine. Pe tine nu te accepti. Cu tine nu esti de acord. In tine e lupta si agresivitatea pe care incerci sa le directionezi in afara. Si cata vreme nu esti constient de asta si nu te abandonezi in durere, cata vreme nu te uiti in interior si pretinzi ca exteriorul este cauza suferintei si conflictelor tale, nu vei face decat sa-ti hranesti neputinta si durerea. Cata vreme nu te respecti pe tine, nu vei putea sa-i respecti pe altii si nici nu te poti astepta ca ei sa te respecte. Caci respectul nu se cere, nu se pretinde. Iubirea nu e ceva ce cumperi, pretinzi, negociezi. Iubirea doar este. Si e lasata sau nu sa se manifeste.
Cand te vei hotari sa iti iei privirea din afara, orice s-ar intampla, si sa o orientezi catre tine, totul va deveni mult mai clar. Atunci chiar vei putea schimba ceva. Mai bine zis, chiar te vei putea accepta. Si ii vei putea accepta mai usor si pe altii.
Cu cat mai constient vei fi de tine si de ceea ce creezi in lumea ta, cu atat mai utile iti vor fi toate experientele. Cu cat mai atent vei fi la raspunsurile din interior si vei cauta propriul adevar, cu atat mai multa incredere vei capata in drumul tau si cu atat mai mult respect vei avea pentru drumul si alegerile celorlalti.
Fiecare are dreptul sa-si aleaga drumul si experientele. Nici mai bune si nici mai rele ca ale tale. Pur si simplu, fiecare isi are procesul sau de crestere aici. Acesta nu e bun sau rau. Este ceea ce are nevoie el, iar tu nu-l poti intelege cu adevarat niciodata, pentru ca nu-i poti trai viata si nu-i poti avea toate experientele. De aceea, e atat de important sa-ti vezi de drumul tau, fara a invalida drumul altuia. Fii de acord sau nu, dar nu judeca. Caci nu stii ce e bine si ce e rau. Nu stii nici pentru tine, de unde sa stii pentru altii? Fiecare face ce poate mai bine. Toti isi doresc sa fie cat pot de buni. La asta lucreaza toti oamenii, chiar daca uneori nu pare. Nu asta iti doresti si tu?Din inima,Nico

P.S.Traiesc si asta imi ocupa tot timpul!

2 noiembrie 2015

Condoleanţe...., România!(Doliu National 31 octombrie-02 Noiembrie 2015)


 

"Mamă, dimineaţa, mie mi-e frică să dau drumul la televizor. Pentru că la prima oră vărs cafeaua pe mine, văzând că ţara mea, noaptea, ca şi ziua produce morţi, mulţi morţi. Morţi nevinovaţi, pe care eu îi plâng cu tine în telefon. Mamă, 27 de tineri care au plecat de acasă ca să-şi spună „Rock on”, sunt la morgă, sunt de nerecunoscut. Sunt resturi, sunt frânturi arse, sunt o amintire, sunt pierderile unor părinţi buni ca tine. Părinţi care n-au apucat să le sărute fruntea în pragul uşii. Părinţi care se dau cu capul de pereţi, se tăvălesc şi sângerează de durere.
Mamă, dacă aş putea privi în ochi patronul clubului, i-aş spune că noi toţi am luat foc. Că ne-a nenorocit în „colectiv”, pentru o fiţă. Că e autorul unui omor în masă, care, mai presus de lege şi grijă, s-a riscat pentru „o petardă”. I-aş spune că pentru o flacără a inconştienţei sale, fii şi fiice au pierit arşi de vii, călcându-se în picioare şi urlând pentru gura aia de aer pe care n-au mai tras-o în piept.
Mamă, dacă l-aş privi în ochi, i-aş spune că e un nimic, care în goana pentru bani, a crezut că poate îngrămădi oamenii ca pe nişte vite, că se poate îmbogăţi dintr-un ţarc în care le dai de băut cât să nu ştie că încep să viseze la viaţă, în preajma unei bombe. I-aş povesti cum fumul le-a ars nările, cum s-a topit carnea pe ei, cu cenuşa i-a făcut pe toţi mormane negre, confundabile. I-aş povesti că flacăra din ei a fost ucisă de focul lui bolnav, că toate planurile lor de a doua zi sunt acum praf şi pulbere. Sper că e „mândru” de acest efect special şi că mirosul cadavrelor să-l dărâme mai mult decât gratiile. Mamă, l-aş întreba dacă aseară şi-a scos pârleala. Mamă, ţi-am mai spus, e nevoie să devină mulţi semeni scrum, ca cineva, în ţara asta să vadă că legea e o jucărie, că-i punem baterii din când în când, poate, dacă ieşim în stradă, poate, dacă cerem demisii, poate, dacă moare unul din ai lor.
Mamă, pompierii au stins tot, acolo e un dezastru. Dar în mine, în tine, în cei de pe margine, încă arde flacăra din Colectiv şi ştiu că oricât ar sufla alţii peste ea, nu se va stinge până la un verdict corect, definitiv şi irevocabil. Există colectivul pe care îl întregiţi voi şi într-o zi, din cenuşa aia, va renaşte o zdreanţă de dreptate".

P.S.Indiferent cit de mare ar fi compasiunea,indiferent ce ar spune fiecare din noi in sustinerea celor afectati ,in aflarea cauzelor,indiferent pe cine acuzam sau judecam....,nimeni si nimic nu va putea sterge toata suferinta ,toata durerea si toata deznadejdea celor afectati de tragicul eveniment ,pentru toata viata lor.
Condoleanţe, România!(Sursa Marlene Duduman)

20 octombrie 2015

Iată ce ne învață Jane Fonda...

După ce aţi trecut de 60 de ani, pentru că nu mai aveţi foarte mulţi ani în față și pentru că nu puteţi lua cu voi nimic atunci cînd vă duceţi, n-are rost să mai fiţi preocupaţi să economisiți.
Aşadar, cheltuiți banii pe care i-ați pus deoparte, faceți excursii, cumpărați ce vă face plăcere și dăruiți ce vă puteți permite.
Nu vă gîndiţi să lăsaţi chiar tot ce-ați agonisit copiilor și nepoților, pentru că, nu-i așa? nu vreţi să-i transformați în nişte paraziţi care aşteaptă cu nerăbdare ziua în care veţi muri.
Nu vă faceți griji despre ce-o să se întîmple cu ei sau cum veţi fi pomeniți, pentru că atunci cînd ne întoarcem în țărână nu mai auzim nici laudele și nici criticile.
Timpul în care v-ați bucurat de viaţa pe pămînt și de bunurile pe care le-ați agonisit cu atîta trudă se va sfîrşi.
Nu vă frăm îtați prea mult în legătură cu copiii, pentru că și ei au destinul lor și or să-și găsească, cu siguranţa, drumul în viaţă .
Nu fiți sclavul copiilor voștri! Țineți legătura cu ei, iubiți-i, ajutați-i când au nevoie, dar în același timp, bucurați-vă cât mai puteți de banii pe care i-ați strâns.
Viața înseamnă mai mult decît muncă . Pensionați-vă cât de devreme puteți și bucurați-vă de viaţă.
Nu așteptați prea multe de la copiii voștri. Majoritatea își iubesc părinții, dar vor fi prea ocupați cu serviciul și alte angajamente ca să le fie de prea mare ajutor .
Există însă și copii nepăsători , care s-ar putea să înceapă să se certe pe bunurile voastre cât sunteţi încă în viaţă și chiar să-și dorească să muriți mai repede, ca să vă poată moșteni casa și bunurile.
În general, copiii cred că li se cuvine să capete tot ce posedați, în timp ce voi n-aveți niciun drept să vă atingeți de banii lor .
Prin urmare, după vîrsta de 50-60 de ani, nu vă mai risipiți energia și nu vă mai periclitați sănătatea în schimbul unei averi și mai mari, muncind până intraţi în mormînt . S-ar putea ca banii voștri să n-aibă nicio valoare în fața doamnei cu coasa.
Cînd să ne oprim să mai facem bani? Cât înseamnă destul? O sută de mii? Un milion? Zece milioane?
De pe zecile de hectare de teren pe care le posedaţi mîncaţi cîtăva legume și o jumătate de pîine pe zi; din cele trei case pe care le-ați construit, n-aveţi practic nevoie decît de câțiva metri pătraţi: un dormitor, o cameră de zi, o baie și o bucătărie. Atîta vreme cât aveţi o locuinţă și suficienți bani pentru hrană, îmbrăcăminte și utilități, staţi foarte bine. Ar trebui să fiți fericiţi.
Fiecare familie are problemele ei, indiferent de statutul social . Nu vă mai comparați cu alţii în ceea ce priveşte potența financiară.
Renunțați la competiția cine are mai multe posesiuni sau ai cui copii sunt mai dotaţi … material și se plimbă mai mult prin baruri sau prin străinătate.
Mai degrabă puneţi în balanță cine are mai mult timp liber, cine este mai fericit, mai sănătos și mai longeviv.
Nu vă frământați în legătură cu lucrurile pe care nu le puteți schimba . Nu ajută la nimic, iar o stare psihică proastă vă poate îmbolnăvi. Creaţi-vă o stare permanentă de bine și identificați ce vă face fericiţi.
Atîta timp cât sunteţi sănătoşi și bine dispuşi, vă veţi face planuri și veţi aștepta cu nerăbdare ziua următoare.
O zi din viaţă fără un moment de bucurie este o zi pierdută . O zi care aduce un moment de bucurie este o zi câștigată. Un suflet optimist vindecă boala mai repede. Iar un suflet fericit nici nu are ce vindeca, pentru că nu cunoaște boala…
Păstrați-vă o stare de spirit pozitivă, faceți mișcare în fiecare zi, întotdeauna afară, la soare, mâncați multe alimente care conțin vitamine și minerale, și veți avea toate șansele să mai trăiți 30-40 de ani în deplină sănătate și vigoare.
Bucurați-vă de ceea ce aveți și de tot ce vă înconjoară.
Și nu uitați de prieteni. Ei sunt una din bogățiile vieții .
Faceți-vă prieteni trainici, respectând câteva reguli simple: Ascultați-i fără să-i întrerupeți; vorbiți-le fără să le reproșați ceva; faceți-le daruri fără să le pretindeți ceva în schimb; răspundeți-le fără să-i contraziceți; iertați-i fără să-i pedepsiți; promiteți-le fără să uitați.
Așa, nu veți fi niciodată singuri.
Vă doresc o viață lungă și împlinită!

P.S.Multumesc Jane....,ai perfecta dereptate!

15 octombrie 2015

Cele 10 întrebări potrivite ale lui Debbie Ford care te ajută să te verifici pentru orice decizie şi alegere ce-o faci:

 

✤ Această alegere mă va împinge către un viitor fericit, sau mă
va ţine blocată în trecut?
✤ Această alegere va duce la o viaţă împlinită pe termen lung,
sau va constitui doar o satisfacţie de moment?
✤Sunt stăpân pe propria mea putere, sau încerc să mulţumesc
pe altcineva?
✤ Mă gândesc la ce este corect, sau la ce este greşit?
✤ Această alegere îmi va aduce şi mai multă energie vitală, sau
îmi va fura energia?
✤ Voi folosi această situaţie ca pe un catalizator în creşterea şi
evoluţia mea, sau o voi folosi pentru a mă pedepsi?
✤ Această alegere îmi sporeşte puterea, sau mi-o slăbeşte?
✤ Este acesta un act de iubire de sine sau este un act de autosabotaj?
✤ Este acesta un act de credinţă, sau un act caracterizat de frică?
✤ Această alegere reprezintă latura mea divina sau  latura mea umana?

14 octombrie 2015

Invata sa dansezi printre clipe...!


In viata pierdem atata timp cautand existenta perfecta, incat uitam sa traim viata buna pe care o avem. Ne concentram prea mult pe ceea ce ne lipseste si pierdem din vedere ce exista deja frumos si bun chiar sub ochii nostri. In incercarea de a controla viata, faurim planuri si ne construim mental drumuri: o sa fiu; o sa fac; o sa am. Cand, de fapt, mai important este ca sunt; ca fac; ca am.
Nu sunt deloc unde imi imaginam ca o sa fiu. Viata mea  nu arata nicicum ca in planurile pe care le facusem. Dar, stiti ceva? Nu e nici mai rau, nici mai bine. E doar… altfel. Si, daca am invatat ceva in ultimii ani, am invatat ca trebuie sa le traiesti pe toate asa cum vin. E inutil sa faci planuri mari mai departe de azi. Caci, undeva acolo, dintr-un colt, viata rade de ele. Pentru ca ea are pentru tine alte traiectorii si-ti pregateste alte drumuri. Atata timp cat respiri, stai in doua picioare si mai poti simti, nu conteaza altceva. Mereu-mereu esti unde trebuie sa fii. N-are sens sa te zbati. Danseaza ce ti se da si bucura-te de repertoriu. N-ai alta sansa la fericire. Viata e capricioasa ca o femeie frumoasa. Te cheama ca apoi sa te lase si sa iti rada in fata. Te uita, te pierde, te chinuie. Te regaseste, iti zambeste si fuge iar. Rade cand plangi. Plange cand nu te astepti. Te lupti, o cauti zanatic pe te-miri-unde si, cand dai de ea, iti scapa printre degete. Te lasa sa crezi ca o intelegi si apoi iti demonstreaza ca n-ai priceput nimic. Nu-ti pune sufletul cu ea, n-o sa castigi niciodata. Tot ce poti face este sa o traiesti. Asa cum curge. Uneori vesel si limpede. Alteori, bezmetic si involburat. Intotdeauna repede.Fura-i momente de fericire si traieste-le pana la epuizare.Accepta-i loviturile cu seninatate caci ele-s ca nisipurile miscatoare – cu cat te zbati mai incrancenat, cu atat te afunzi mai tare. Nu-ti pierde capul, chiar si cand tristetea doare de simti ca nu mai ai aer in plamani. Orice ar fi, nu te compatimi. Din timpul tau pierzi, si cand joci rolul de victima.Nu astepta sa fii salvat. Salveaza-te singur. Adu-ti aminte ca nu esti invins niciodata, nici chiar cand esti la pamant. Sa te ridici e tot ce conteaza. Daca esti jos, zdruncinat si lovit, ai castigat o infrangere, mi-a zis, deunazi, cineva. Atat de simplu e. Castigi din orice. Bun sau rau. Numai sa fii dispus sa primesti.Pretuieste-ti ranile si poarte-le cu mandrie. Cicatricile de pe suflet sunt semn ca ai luptat. N-ai castigat mereu, dar, Doamne, cate ai invatat.Razi de tine. Si cand ti-e vesel, dar, mai ales, cand ti-e rau. E terapeutic. Si gratuit.Uita suficient cat sa poti merge mai departe si retine doar atat cat sa nu se mai intample inca o data.Asculta-ti inima si mergi incotro te indeamna, altfel vei trai mereu cu regretul de a nu fi facut-o. Si cu intrebarea chinuitoare ”ce-ar fi fost daca...?”.Nu te uita inapoi caci nu intr-acolo mergi. Ce-a fost s-a dus. La fel, lasa viitorul sa se petreaca. Nu mai incerca sa-l incorsetezi in planuri fixe. El oricum se intampla cum vrea, indiferent de cum credeai tu ca o sa fie. Nu-ti ramane decat prezentul. Stoarce tot ce poti din el. Si cand crezi ca l-ai trait total, mai traieste-l inca un pic.Imblanzeste-ti fricile. Ele sunt singura ta limita.
Oricum ar fi, invata sa dansezi printre clipe. Viata iti alege mereu melodiile. Si, mereu, fara sa te intrebe.
Inchei cu:Traiesc...,traiesc clipa ce vine acuma!

5 octombrie 2015

Imaginează-ți că nu ai nicio grijă. Apoi crede!






Hai să fim un strop singure cu noi, în linişte de toate!Nu ştiu cât de puţin, nici cât de mult... Să fie doar până când privindu-te în oglindă ai să-ţi poţi spune doar adevărul şi n-o să mai rămână de auzit decât vocea inimii, cea care nu-ţi greşeşte niciodată. Să fie doar până n-ai să te mai vezi doar cu cele care crezi că-ţi lipsesc ci doar cu cele pe care le ai deja împlinite. Până n-ai să mai simţi nevoia să-ţi schimbi culorile doar pentru a fi văzută, înţelesă, plăcută.Să fii altfel decât ceilalti e greu. Cu timpul ai să înţelegi că e greu doar pentru ei.Dacă trebuie să vorbești, vorbeşte din Iubirea ta, împarte cheia gândurilor tale şi uită că a fost vreodată încuiat locul acela din tine. Nu întoarce niciodată spatele credinței că fiecare clipă te găseşte exact acolo unde trebuie.Învaţă! Asta nu înseamnă că nu știi nimic. Caută! Dar nu uita să te laşi găsită. Călătoreşte! Dar nu-ți uita să-ţi rămâi Acasă. Schimbă-te, dar nu uita să-ţi îngrijești rădăcinile.Iubeşte, dar nu uita să încerci harul asta întâi pe tine, ca să-i poţi deprinde miezul de meşteşug bun.Iubeşte! Asta nu înseamnă că poţi robi inima cuiva, o poţi dărui doar pe a ta, pe a celuilalt trebuie să o laşi liberă să te aleagă.Spune Mulţumesc! La fiecare bucurie, la fiecare deznadejde. Prima îţi va lumina sufletul, a doua te va învăţa să luminezi după ce-i vei fi trecut umbrele.
Scrie undeva – sunt perfectă...., aşa cum sunt!De fiecare dată când vei crede că nu eşti o să trebuiască să-ţi aminteşti de ce ai avut dreptate scriind-o.Iartă ceva care acum nu-ţi încape măcar în inimă!Dacă reuşeşti o să poți apoi să ierţi tot. După ce capeţi libertatea asta nu mai poţi trăi în nici o cuşcă oricât de frumos ai fi scris la intrare – „dar eu am avut dreptate !!”Joacă-te! Dacă e ceva ce poţi face ca să Creşti, e să creşti din nou copilul care ai fost.Dă-ţi voie să greşeşti!Lasă-te ajutat!Prețuiește-te! De la tine vor învăța și ceilalți să o facă.Îmbrăţişează un străin pentru niciun motiv, poate doar pentru că... poți!Bucură-te, dansează, cântă, scrie, lasă lumii o urmă din toate luminile inimii tale!Imaginează-ţi că nu ai nici o grijă!Apoi crede!
Când ai ascultat ultima oară greierii? Pentru tine cântă. Zâmbești? Ești o bucurie când zâmbești.
Ce ți-ai dorit până acum și n-ai reușit să faci? Aruncă regretele, nu te crampona de pierderi, lasă să intre în inima ta doar bucuriile pe care le-ai primit. Pentru celelalte n-a fost încă vremea. Păstrează-ți încrederea, fii recunoscător pentru ce ai și nu renunța la vis! Nu renunța la tine! Vei primi tot ce îți trebuie. În momentul cel mai potrivit. Va fi întotdeauna mai bine decât ce ai vrut. Va fi ce ai nevoie!
Noi suntem singurii care ne socotim viaţa pe zile, ne zidim speranțele pe cifre goale, ne ferecăm puterea cu frici, Universul nu ne-a pus stavilă întru nimic.Când vreodată a stat matematica supraviețuirii în calea visului? Fă-ți cald în suflet Acum, nicio clipă mai târziu!
Suntem dăruiţi să ne putem începe viaţa cu fiecare zi, nici una prima, nici una ultima, doar clipe egal de vii între Sunt, Cred, Iubire, Mulţumesc.

1 octombrie 2015

A sosit timpul....., să-mi dau timp!



E timpul să te uiţi la tine cu dragoste, e timpul să nu mai alergi. E timpul să-ţi dai timp pentru că nu e drept să mori fără să fi cunoscut timpul. Să-l uiţi pe ”Trebuie să…”, să-l ţii lângă tine pe ”Vreau să” şi să-ţi fie cel mai bun prieten ”Eu”. Nu e egoism, e doar întoarcerea la copilărie.
Ştiu, femeie, că nu ţi-e uşor, crede-mă că ştiu. Ai trecut de jumătatea vieţii şi nu mai poţi fi păcălită. Înţelepciunea s-a lipit de tine odată cu ridurile alea fine din colţul ochilor. Ai crescut şi nu mai râzi cu gura până la urechi, doar zâmbeşti la glumele altora. Câţiva te întreabă: ”Ce ai? Parcă nu mai eşti ca acum câţiva ani aşa… zglobie, cu replica la tine.”
Nu mai tresari când sună telefonul şi nu mai ţii morţiş să ai unghiile impecabile. Fire de păr albe se iţesc pe la tâmple. Cel mai bine le vezi când îţi usuci părul. Strălucesc la lumina becului din baie. Ţie îţi plac, dar altora nu si iti spun de cite ori au ocazia ”Trebuie să te vopseşti, ştiai!?”
Eşti puţin durdulie, nu ai vrea, doar mânânci o singură dată pe zi şi atunci fără pâine.Totuşi, te pui pe cură de slăbire, mănânci varză si salate până-ţi spun apropiatii..., că rugumi ca o capră. Treci mai departe, indiferentă, culegând roadele, că de la 71 de kile-n-vară, acum ai 63. Te urci pe bicicletă şi pleci cam zece km printre dealuri, tu, singură, fără telefon, fără chei. Vântul îţi mângâie părul şi tu, topită de iubire, închizi ochii o clipă. Clipa ta! Te uiţi peste cimpurile deja arate si mare parte semanate.Este toamna in toi,opreşti pentru odihnă. E aproape ora 21:00. Greierii ţărâie inca prin iarbă, soarele-i sângeriu la apus. E atât de frumos! ”Am să scriu despre asta”......, te gândeşti.
11041299_947182161987430_1359277550210002202_n
Când toate ţi-s grămadă în bucătărie, când unul vrea paste cu ton şi celălalt nu vrea ceapă-n salata de vinete, când ţi-a crescut negresa prea tare şi-a crăpat (lasă, acoperi cu glazură!), când maldărul de rufe te aşteaptă să le calci şi câinii latră ca nebunii că ai intrat în casă şi nu i-ai mângâiat, tu femeie, toate le faci şi pe toţi îi rânduieşti.
Tu care ai născut şi ai crescut cu ei râzând, plângând, hrănind, oblojind, în tot timpul acesta, cam 30 de ani, nu ai încetat să visezi şi nu ai încetat să te aburci şi pe tine la mal când simţeai că nu mai poţi înota. Stăteai pe nisipul fierbinte preţ de două răsuflări şi te aruncai graţios în valuri.
Da, femeie, pe la jumătatea vieţii începi să străluceşti în tine. Ai un hulub în coşul pieptului şi ştii că e dragostea care s-a copt frumos şi aşteaptă să guşti şi tu din ea, după ce ai dat tuturor pe săturate. Nu s-a terminat. Cum ai dat, cum s-a înmulţit şi a crescut ca pâinea-n ţest. Rupeai din tine şi creştea la loc.
După atâţia ani în care ai folosit doar rimel waterproof, îţi dai seama că nu de ploaie te temeai.
Nu ţi-a fost uşor, frumoaso, crede-mă că ştiu ce spun! Credeai că timpul se măsoară cu anii? Nu, timpul se măsoară cu clipa. Dar cum Dumnezeu facem că avem atât de mult timp şi atât de puţine clipe?A sosit timpul să-mi dau timp.......!

Octombrie si tu.....



Te port încă o toamnă, mereu la mine-n gând

Te port de pretudindeni, absurd-agonizând…

te port într-un octombrie cuprins de mărăcini

ca și-amintirea-ți veche ce-i plină de rugini.



te port cu înc-o ploaie de fulgere izbind

și sufletu-mi-se-nchide de-al tău surâs murind.

Parfum de mucegai, lavandă si migdală

Se-nchesuie-n privirea de seară-autumnală.



Te port in versuri triste și reci de despărțire

Aș vrea să zboare vântul pierduta mea iubire

Mă răscolesc aievea amarele săruturi

Chemându-mă frenetic-napoi la începuturi.



Te port ca să nu port mai grea altă povară

Acum mă simt degeaba pierdută și murdară.

Te port pe o-buză vână, pe-un sân ne-acoperit

hai sa-mi ramai cu toamna pierduta-n infinit…

9 septembrie 2015

Alfabetul unei vieti traite frumos...




Viata ar fi simpla, daca oamenii nu ar complica-o la infinit. Deci, de fapt, viata e grea. Insa, odata ce constientizam  acest fapt, viata devine brusc mai usoara. Pentru ca atunci cand acceptam cu seninatate un lucru, el inceteaza sa mai conteze. Nu exista retete care sa garanteze o existenta fericita, asa ca fiti atenti ce sfaturi luati in considerare. Totusi, aveti rabdare cu cei care vi le dau. Astazi, fiti rabdatori cu mine.
Un alfabet incomplet. Asadar, imperfect. Exact ca noi, oamenii, si vietile noastre framantate.
Ascultati (mai mult decat numai sa auziti). Amuzati-va. Apreciati.
Bucurati-va.  De cine sunteti, de ce aveti, de ce ati primit. Bucurati-va de tot ce va place si gasiti vreme pentru a o face cat mai des. Bucurati-va, inclusiv de timpul care trece. Multi nu au privilegiul asta.
Credeti. Intotdeauna in voi si, din cand in cand, in altii. Creati. Cuceriti. Cititi. Calatoriti.
Dansati. In soare, pe strada, in parcare, in sufragerie. Oricand simtiti. Muzica este optionala. Descoperiti ce va face bine si cautati sa aduceti lucrurile respective cat mai des in viata voastra.
Eliberati-va de gandurile care va fac rau si oamenii care le provoaca. Evadati din cotidian, nu-l lasati sa va subjuge. Evoluati - nu aveti nicio scuza sa nu fiti maine un om mai bun decat cel care sunteti azi.
Fiti. Faceti in asa fel incat viata sa nu treaca pe langa voi, dar nici voi nu treceti nepasatori pe langa ea. Framantati-va mai putin. Daca o problema se poate rezolva, nu mai pierdeti timp facandu-va griji. Daca o problema nu poate fi rezolvata, la ce mai folosesc ingrijorarea, nervii, framantarile?
Ganditi pentru voi si oferiti-le si celor din jurul vostru aceeasi libertate. Glumiti. Generati fericire pentru ceilalti - fiecare are parte de atata fericire, cat reuseste sa produca.
Sa nu lasi pe nimeni sa te intalneasca fara sa plece mai fericit! (Maica Tereza)
Hraniti-va corespunzator (si niciodata numai trupul; mai vedeti si de suflet si de minte).
Oamenii nu pot gandi bine, nu pot iubi bine, nu pot dormi bine, daca nu au mancat bine inainte (Virginia Woolf)
Iubiti. Iertati.
Îmbratisati cat mai des (nu doar oameni, ci si idealuri). Învatati cat mai multe, neintrerupt. Îngaduiti-va sa fiti fericiti. (Prea) Multi oameni nu realizeaza, pana la finalul vietii, ca fericirea este o alegere.
Jucati-va. Nu luati viata in serios tot timpul, oricum nu veti iesi viu din ea, citeam undeva o constatare cinica.
Luptati permanent pentru ce va insufleteste si nu veti pierde niciodata. Lumea are nevoie de oameni vii.
Nu sunt pierdute decat acele batalii pe care nu le incepi niciodata (Mircea Eliade)
Munciti cu drag si daruire. Ori faceti ceva care va place, ori invatati sa va placa ceea ce faceti. O  cale de mijloc nu exista. Altfel, acceptati pur si simplu ca  cea mai frumoasa parte din viata voastra s-a irosit pe o liniste aparenta si un confort material, nici acela garantat.
Odihniti-va. Ca sa aveti, oricand va fi nevoie, puterea sa o luati de la capat.
Plimbati-va. Planuiti mai putin si traiti mai des in prezent caci numai el ne apartine cu adevarat. Ieri a trecut deja, iar maine s-ar putea sa nu mai vina niciodata. Perseverati, orice obstacol  are in el si bucuria omului care-l va depasi.
Respectati tot ce e diferit de voi si judecati mai putin. Ceilalti nu sunt nici mai buni, nici mai rai decat voi. Sunt doar diferiti. Radeti. E terapeutic. Nu glumesc (dovezi aici, aici sau aici).
Sperati.
Traiti pentru voi, nu pentru ceilalti. Cu cateva luni in urma va povesteam despre Bronnie Ware, o asistenta medicala din Australia care a petrecut multi ani ingrijind persoane aflate pe patul de moarte. In discutiile pe care le-a avut cu pacientii care mai aveau putin timp de trait, Bronnie Ware a descoperit care sunt cele mai des intalnite regrete pe care oamenii le au la finalul vietii. Iar pe primul lor era urmatorul regret: "As vrea sa fi avut curajul de a trai viata pe care mi-o doream, nu cea pe care altii se asteptau de la mine sa o traiesc”.
Uitati insultele pe care le primiti, cum recomanda jurnalista Mary Schmich. Amintiti-va doar complimentele. (Cand veti invata cum sa faceti asta, spuneti-mi si mie cum ati reusit)
Visati nastrusnic si colorat, "cat mai" imposibil. Din vise nebunesti se nasc realizari marete. Mai stiti cand va spuneam ca orice e posibil?
Ziditi in voi rezerve infinite de curaj si rabdare. Aveti atata nevoie de ele.
Va doresc o viata minunata!

Mi-e dor de tinereţe mea......

Simţeam cum viaţa urcă clocotind ca un izvor limpede în mine, chemându-mă, sărind peste ani şi viaţă..., ca peste pietre lustruite în soare. Stropi mari  mă adăpau şi-mi trezeau doruri nelămurite.

Mi-e dor de-o zi din tinereţe mea. Aş vrea să pot întoarce timpul să mai fiu măcar o zi o tânără fată, fără planuri de viitor. Să îmbrac rochia albă cu broderie verde, să încalţ sandalele cu toc şi să mă bucur de soare, de vară, de viaţă.
Îmi pare rău că am gonit-o. De-aş putea i-aş cere iertare şi aş ruga-o să revină măcar din când în când, să facem împreună tot ce nu am apucat să facem atunci. M-am grăbit să scap de ea deşi m-a implorat cu lacrimi amare să o mai ţin cu mine. Ardeam de nerăbdare să trec mai repede prin viaţă, să mă maturizez mult prea curând. Tinereţea mea nu a cunoscut marea, nu a respirat muntele, nu a iubit. Am adunat peste ea toamne reci, cu crengi goale şi vânturi duşmănoase, i-am închis ochii cu nopţi fără somn şi multă muncă, am pus-o să crească copii când ea încă s-ar fi jucat cu păpuşi, am obligat-o să suporte oameni care nu o suportau. Oameni ce nu au meritat sacrificiul.
M-am trezit târziu, ea plecase demult. Rămâsesem singură, cu mâinile întinse spre un viitor ce-mi era străin, cu părul albit şi ochii trişti. Ochii ce-mi fuseseră ferestre deschise spre soare, acum sunt doar umbre murdare şi oarbe, prin care abia mai răzbeşte uneori câte o rază. Atunci când mă ţinea de mână, mergeam grăbită către viitor, fără să mă gândesc că pas cu pas îmi las în urmă întreaga viaţă. Acum mă uit înapoi şi nu mai ştiu de unde am plecat. Mă uit înainte şi capătul drumului mi se pare atât de aproape că mi se face frică. Am încetinit pasul şi aş vrea  să pot opri timpul în loc. Să mă pot întoarce până la răscrucea în care am pierdut tineretea şi s-o implor eu de data aceasta să mă însoţească la drum, să mă sprijine şi să-mi dea curaj. Să vin la tine cu ea de mână. Să i te prezint simplu : “el e iubitul meu, cel ce mi-a deschis drumul înapoi spre tine” şi s-o privesc îmbrăţişându-te. Mi-e dor de tinereţea mea.......

 


Toamna mi-a bătut în geam...





 




Aş vrea să număr anii mei
Să ştiu de-i voi trăi pe toţi!
De vor fi buni, de vor fi grei,
Nu vreau să-i las pradă la hoţi!

Nici să-i cunosc, în viitor,
Nu îmi doresc în viaţa asta...
Oricum e totul trecător,
De-i lungă sau e scurtă aţa...

De hoţii timpului nu scap
Decât prin ocupaţie!
Să pot mereu ceva să fac
Din humă, constelaţie...

Aş vrea să dau din timpul meu
La cei ce îi iubesc...
În primul rînd lui Dumnezeu,
Apoi, ce-i omenesc...

Dar hoţii stau la pândă, azi,
Şi mâine, şi poimâine...
Să fure timpul ce-a rămas,
Prin muncă, pentr-o pâine...

O viaţă foarte limitată
E bonus pentru veşnicie...
E un câştig de zeci de ani,
La viaţa care va să vie...

Iar timpul scurt de pe pământ
Ar fi o mare nebunie:
Să nu-l petrecem în Cuvânt,
Trăind o veşnică hoţie...

Să fim furaţi de lumea asta
Cu lucruri care n-au valoare...
Ce groaznică va fi pedeapsa,
Că am trăit fără savoare...




27 august 2015

Niciodată nu e prea târziu...., să înveți din nou să te iubești.





N-am avut niciodată eroi.Nu am fost invăţată să-mi caut eroi, in drumul meu spre viată.Iar dacă vreodată aș putea crede că am nevoie de ei....., eu, doar eu aș putea fi eroul meu. Peste ani, puterea cu care am fost trimisa în lume și-a rupt încetul cu încetul vârful aripilor, până aproape am uitat zborul cu ele. Am crezut că bunătatea stă în a face tuturor pe plac, în a nu spune ”NU”, în a avea grijă de binele oricui înaintea binelui meu. Mi-am înghițit cuvinte, tăind în mine răni pe care de fapt alții și le câștigaseră. Am luptat pentru toate cauzele în care am crezut, cel mai tare pentru cele pierdute și cel mai mult pentru unele care nu-mi aparțineau. N-am pierdut niciodată....,insa mi-am pierdut sufletul,m-am pierdut pe  mine,am pierdut timp,ani, viață.Am obosit.Coloana vertebrala, Genunchii, palmele, tâmplele mele sunt  frânte.Ajunsesem să mă trăiesc prin alții, convinsă că le sunt de trebuință lor mai mult decât îmi sunt mie.Până când, într-o bună zi, mintea, inima, corpul meu s-au răsculat. Și strigătul a ajuns la urechile mele citit pe o foaie simplă cu câteva rânduri sec scrise, care începeau cu: rezultat RMN.Abia atunci am priceput că îmi sunt datoare cu o viață. A mea !Liberă !
Obosisem să privesc fățărnicii și să întorc privirea, obosisem de vorbe mărunte, de obligații, de politețuri ieftine, de complimente scrâșnite.Obosisem să iert când nimeni n-a spus  iartă-mă, obosisem de jumătăți de măsuri și de inimi. Mi-era frig de lume și îmi voiam aripile înapoi. Visam la ziua în care atunci cind voi deschide gura...., sa nu iasa  nimic cenzurat. Sa spun exact tot ce gândesc,oricum, oricui. Se pare însă că doar prezența vie a morții lângă tine te scutură întru sinceritatea asta absolută. Pentru că doar în fața ei, găsești în sfârșit curajul de a nu mai pierde timpul..., încercând să nu superi pe nimeni. Abia atunci pricepi că nu-ți poți irosi viața mergând în vârful picioarelor. În fața sau în urma cuiva.Aveam nevoie de ajutor, dar ajutorul era doar în mine. Aveam nevoie să-mi curaț mintea de dezamăgiri și așteptări, sufletul de poveri nechemate și timpul de risipă. Aveam nevoie să mă vindec de toate poverile pe care viața și eu, nepricepută, mi le-am îndesat în spinare. Aveam nevoie de adevăr tăiat în carnea rănii, până iese sânge curat la lumină. Așa că am tăiat cu mâna mea bucăți mari de inimă, până la miezul curat. Am rupt cu rădăcini cu tot toate relațiile toxice în care mă aflam. Fără nici o explicație pentru că explicații dai doar atunci când crezi că ceva mai poate și merită  a fi salvat. Am intrat împinsă de durere pe calea curată a ”sunt liberă de orice ar crede oricine despre mine”. Nu nu-mi pasă, ci sunt liberă. Necondiționat. Fără regret.
În urma mea am lasat  doar un mesaj. Același tuturor:
”Unii dintre voi mă veți pierde din viața voastră, ne-am fost unii altora lecții, zâmbet sau furtună, am dăruit cât am putut, cu toată inima, iar rostul meu se oprește aici. Îmi cer iertare pentru greșeli și pun în loc ultimul meu gând bun, fără lacrimi. Într-o bună zi toți avem de plecat pe alt drum. Al meu începe azi. Îmi doresc pentru mine libertate să nu mă ascund vreodată, indiferent cât de frumoasă masca voi avea ,ori  voce să-mi vorbesc gândurile, sa am liniște să le ascult pe ale celor care mă merită, sa am grijă să nu mai aștept la ușa iubirii, tot împingând pe alții înăuntru, sa am curaj să ies din rândul oamenilor puternici pe care nimeni niciodată nu-i întreabă dacă mai pot duce. Ceea ce vă doresc cu adevărat și vouă! Dar cel mai important acum e să rămân vie pentru oamenii care mă iubesc. Fără metafore. Vie.......!Și, poate, cândva, un cineva mai bun decât sunt azi.”
Am tăcut o vreme.M-am ascultat. Am ales, cernut, primit, asumat. Și am început să mă reclădesc, încet, încet, cu uimirea cu care descoperi că orice ai avea nevoie vei primi, doar să ai puterea să te accepți. Am mai greșit, mai greșesc, dar mă scutur repede și-mi revin. Toate ramurile mele tăiate din carne au acum flori. Mă recunosc iarăși omul care am pornit în lume să fiu. Omul de care îmi era dor, sete și foame.Să ai grijă de tine nu înseamnă să fii tot timpul ca scoasă din cutie. Perfect machiată, vopsită, îmbrăcată, încălțată, educată, strunită. Sau să placi cu orice chip, tuturor. Să ai grijă de tine înseamnă să-ți iubești firele albe de păr, râu de bucle, mărturie că ai fost norocos să trăiești,ca ai primit  o„a doua sansa” . Să-ți accepți greșelile, să lupți sau să pleci, să nu pui dreptatea înaintea iubirii. Tu singură de orice acoperământ, doar în pielea, carnea și sângele tău nu te poți minți.Liniștea, iubirea, fericirea, se văd. Cântă și oricine le poate auzi.Să ai grijă de tine înseamnă să-ți poți privi oricând ochii în oglindă, să-ți zâmbești și să-ți spui.” azi n-am să las pe nimeni să te rănească, n-am să te oblig să accepți lângă tine, nici din politețe, nici din bunătate, oameni care nu te merită, azi n-o să-ți înghiți cuvintele în fața nimănui de teamă că-l vei răni și niciodată nu vei mai pleca acasă cu vreun nod de lacrimi în gât”.Ridurile pe care le vrei ascunse nu sunt nicioată cele născute de prea multe zâmbete. Niciodată nu e prea târziu să înveți din nou să te iubești.Ai grjiă de inima ta,de sufletul tău! Nimeni altcineva n-o va face!



20 august 2015

Toamna anticipata.....





Este a doua jumatate a lunii august ,cu dimineti mohorate si amurguri violete.Toamna a dat buzna peste noi aducand cu ea suiere muribunde si ploi. Totul e atat de straniu, incat nu-ti dai seama daca este amurg de toamna sau propriu-ti cosmar. Un card de ciori cioclii s-aseaza pe crengile teilor din parcul de vizavi, doliu meschin pentru moartea zilei si-a naturii. Alungate de zilele rele, de vanutri reci si ploi, pasarile au fugit uitandu-si cuiburile. Soarele abia reuseste sa mai strabata cu o raza perdeaua groasa de nori. Pare ranit, ranit de glontul amurgului si de sageata cu varf otravit a toamnei. O liniste ca de mormant, cuprinde tot orasul, o liniste grea, apasatoare. Vantul se strecoara printre crengi lasand in urma ecoul zborului ciudat. Un zbor ratacit...
Ropotul ploii ma rapeste din lumea viselor. Cei doi frasini din fata ferestrei plang ingenuncheati, zbatandu-se, gata-gata sa-si rupa crengile. Dar vantul alunga norii si ploaia inceteaza. Cornul de argint al lunii urca pe mantia de stele. E noapte.....
Natura toata a adormit, prinsa in mrejele intunericului. Racoarea diminetii ma face sa-mi strang haina in jurul gatului.  Soarele obosit si lenes il vad mai rar, nici nu mai indrazneste sa ma mai mangaie cu caldura sa. Din umezeala cetii se inalta aburi calzi peste padurile triste si inrosite. Galagioasele pasarele se invart in cerc si pleaca...
- Hei, unde va duceti?! Luati-ma si pe mine!
Frunzele, talpi croite de papuci s-au asezat sub copaci in traiectorii bizare. Plang. Un plans inabusit care se-nfrateste cu lacrimile copacilor ingenuncheati sub vantul trist, rece si taios. A venit toamna, dar nu fiti tristi are si ea multe momente de frumusete, sa-i dam o sansa! Dupa ce a zburat de colo, colo, cautandu-si hrana, randunica s-a asezat pe o creanga de copac. Privea cu atentie o frunza ce se legana in vant.
- De ce te uiti la mine atat de insistent? o intreba frunza.
- Iarta-ma, te rog, am fost nepoliticoasa. Am observat ca ai inceput sa ingalbenesti.
- Este adevarat, a raspuns frunza. Diminetile sunt reci, timpul este ploios, semn ca toamna se apropie. Dar de ce esti ingrijorata?
- Sunt ingrijorata, deoarece trebuie sa ma pregatesc de plecare. Doar stii ca noi, randunelele, toamna zburam spre tarile calde. Aici nu mai facem fata.
- Nu mai zabovi nici o clipa! Drum bun!
Randunica isi lua zborul.
La anul, poate aceeasi randunica se va aseza pe aceeasi creanga, dar cu siguranta, nu va vorbi cu aceeasi frunza!
- Hei, unde va duceti?! Luati-ma si pe mine!
Dar nici un raspuns din partea lor, sunt hotarate sa plece. Dealurile sunt impovarate de mirosul tamaios al strugurilor si gustul intens al merelor. Pamantul isi arata falos roadele muncii de vara. Ploaia marunta si rece imi bate in geam.......
O frunza mi-a batut in geam incet, sfios, ca si cum s-ar fi temut sa nu deranjeze. Sunetul mainilor ei se impletea cu simfonia stropilor de ploaie care se loveau de sticla aburita.
Uimita, am deschis fereastra si ochii mei au intalnit alti doi ochi mici, tristi, inlacrimati si un glas suav care-mi soptea rugator:
- Trebuie sa ma asculti! Mi s-a intamplat o mare nenorocire!
Intelegand starea in care se afla, am luat-o in palma si apoi am inchis geamul. Am privit-o indelung cateva clipe, apoi am indemnat-o usor:
- Ssspune, sspune...
- Dupa cum stii, a inceput frunza, ploaia a inceput de curand sa-si verse lacrimile reci peste oras. Vantul, tovaras nedespartit, s-a pornit sa cante din naiul scorburilor. Toti copacii s-au cutremurat la auzul cantecului sau, iar creanga pe care eram m-a alungat, lasandu-ma prada toamnei si vantului. Din fericire, am cazut pe marginea ferestrei tale si de aceea te rog, nu ma lasa din nou prada naturii crude!
- Priveste, i-am spus eu ganditoare incercand sa strabat cu privirea ceata diafana ce ineca imprejurimile,Toamna isi arde nestingherita tortele aramii in valuri nesfarsite. Dealurile par pictate in mii de culori, iar campiile sunt acoperite de un val argintiu de bruma anticipata. Oriunde te afli, simti in nari un parfum dulce de mere, pere, gutui si alte fructe pe care Toamna ni le da cu generozitate. Chiar daca uneori este scaldata in lacrimi de ploaie, noi tot o iubim. Frunza tacea. Poate regreta ca a apeleat la ajutorul meu vazand ca tin parte Toamnei. In timp ce medita, eu imi atintii ochii asupra geamului. Frunzele copacilor cadeau intruna si dupa ce pluteau usor cateva clipe, se asterneau vestede, moarte la picioarele toamnei. Ea se aproprie sfioasa de fereastra si, dupa ce privi un timp copacii goi, isi intoarse ochii spre mine si un zambet ii inflori pe chipul palid. Intelesese, in sfarsit, ca locul ei este printre celelalte frunze si ca legile toamnei nu se vor schimba niciodata. Ploaia marunta si rece imi bate in geam, in zadar, nu-i deschid. Toate semnele sunt impotriva sufletului meu cald. Gata! A fugit vara cea torida si caniculara si i-a luat locul toamna si zilele cenusii... Toamna este un anotimp plin de melancolie care noua oamenilor, ne aduce roade bogate,dar acum a venit preadevreme!.  Frunzele se ingalbenesc  una cate una si dupa ce plutesc usor cateva clipe, se astern vestede, moarte la picioarele Toamnei. si asteapta sa cada bruma........!

14 august 2015

14 AUGUST - LUNA NOUA

 Cum sa atragi ABUNDENTA, ENERGIA si LINISTEA in viata ta


Pe data de 14 august ora 16.04 ora  Romaniei are loc fenomenul de Luna Noua. Si se pare ca de aceasta data universul se pregateste sa se joace cu mintile noastre, pentru a vedea cat de mult putem indura. Ne vom confrunta cu situatii neobisnuite:


• persoane din trecut vor reaparea pentru a ne da lumea peste cap. Poate fi vorba de fosti iubiti, de fosti parteneri de afaceri,colaboratori, etc, care vor aparea pe nepusa masa cu tot felul de propuneri si insinuari. Recomandare: odata ce ai spus ,,stop joc” atunci tine-te de promisiune si nu te mai intoarce in zone dubioase emotional;

• pot aparea unele blocaje financiare pe nepusa masa. Daca treci prin asta... relaxeaza-te pentru ca este doar un blocaj temporar, care se va rezolva in aproximativ doua saptamani;

• pot aparea diagnostice ciudate, care sa te panicheze. Relaxeaa-te din nou. S-ar putea ca medicul sa fi fost superficial in investigatii si sa depistezi in urmatoarele 14-15 zile ca nu este nimic atat de grav pe cat pare. Iar daca este vorba de o afectiune seroasa, tratamentul va fi eficace si va da rezultate.

Pe cititorii fideli i-am obisnuit ca de fiecare data sa le povestesc despre un mic ritual magic-astrologic, care sa potenteze energiile. De aceasta data, fiind Luna Noua in semnul Leului, si producandu-se in miezul zilei, ritualul este pentru atragerea abundentei si linistirea energiilor atat de inflamate si infierbantate.

    Prin urmare, cei care se simt devitalizati, obositi, storsi de puteri, ar trebui sa poarte culoarea rosu deschis sau portocaliu si accesoriile sa fie de aur galben. Aceasta combinatie la va conferi energie si racordarea din nou la vibratia fortei,curajului, a vointei, activand forta Focului si a vietii.

    Cei care se simt excesiv de energici, dinamici pana la epuizare, cei carora le roiesc 1001 de ganduri in cap fara o finalizare concreta, au nevoie sa activeze vibratia Lunii. Se recomanda ca pe 14 august sa poarte culoarea albastra (in orice nuanta, de la albastru inchis pana la albastru azuriu sau turcoaz), iar ca accesorii sa foloseasca argintul sau aurul alb. Aceasta combinatie le va aduce luciditate, detasare emotionale, control asupra emotiilor si impantenire.

Evident, asa cum v-am mai repetat cu ocazia lunii noi, la ora 16.04 va recomand sa va puneti  o dorinta foarte clara, insa algoritmul sa fie pe a primi, pe a transforma, pe a incepe un nou drum (de exemplu: puteti cere abundenta, puteti cere o noua relatie, puteti cere o noua experienta). Nu uitati ca algoritmul trebuie sa fie pe ,,a primi”, ,, a lasa o viata noua sa vina spre noi”. 
dr. astrolog Alexandra Coman
Trimit in Univers cele mai bune ginduri de sanatate maxima,liniste ,bunastare,prosperitate,sa se intoarca la mine in forma finala ,beneficiez de acestea in fiecare clipa a vietii mele.