Fiecare are steaua sa!

24 decembrie 2014

A sosit si Craciunul !







Caldura mare...., e semn ca sau schimbat polii,dar oare de ce nu se schimba si sarbatorile?!Pe la sfirsitul lui septembrie era frig cu ninsoare si taman atunci trebuia sa vina si Craciunul.Astazi in ajunul Nasterii Mintuitorului, sunt 16 grade in termometre,pasami-te ca nu mai doreste Mintuitorul sa-i  fie asteptata nasterea intr-o iesele...., ci poate pe o plaja insotita. 





Noi suntem datori conform traditiilor sa-l asteptam cu drag cu sufletele luminate si cu mare bucurie strinsi in jurul mesei,sa-i colindam si sa-i pretuim sosirea in lumea noastra.Cu toate cele bune eu va doresc liniste sufleteasca ,sanatate ,bucurii ,multumiri si sa ne auzim si la anul pe vremea aceasta.

  • Moşul vine cam tiptil, niciodată nu-l simţim, dar de fiecare dată, lasă-n fiecare poartă fericire, bucurie, sănătate pe vecie! CRĂCIUN FERICIT!
  • Crăciun fericit, suflete curate, mese bogate, păhărele cu mărgele, să tot ciocneşti cu ele! La mulţi ani!
  • Cu colinde de Crăciun, vă doresc un an mai bun şi cu dragostea creştină, să primiţi în dar lumină, zurgălăi de flori de gheaţă, mult noroc s-aveţi în viaţă. La Mulţi Ani cu sănătate!
  • Crăciun cât mai luminos, vis de iarnă călduros, linişte lângă cei dragi, veste bună dinspre magi!
  • L-am visat pe Moş azi noapte, venea tare de departe, cu un sac mare în spate, să aducă sănătate, deci aşteaptă-l că el vine, dar acum este la mine!
  • Pe la geamuri cad steluţe, iar pe foc sunt sărmăluţe, iar bradu-i la locul lui, moşul e la treaba lui, să ne fie nouă bine, iaca şi Crăciunul vine! Crăciun Fericit!
  • Moş Crăciun bate la uşa, scoate mâna din mănuşa şi vă dă din palma lui darurile cerului, lângă brad şi lângă foc, să vă umple de noroc! Inchei cu: Traiesc si asta imi ocupa tot timptl!

10 decembrie 2014

Cateva ganduri intelepte de la Mooji....









N-am pierdut niciodată cu bunătatea. Este adevărat că au fost și oameni care doar au profitat de sufletul meu cald și încăpător, că au fost și oameni care mi-au răspuns cu rău la binele oferit, că au fost și oameni nerecunoscători, însă viața m-a răsplătit din plin pentru toată bunătatea mea. Tot ceea ce nu am primit de la oameni, am primit înzecit de la Dumnezeu.
N-am pierdut niciodată cu modestia. Este adevărat că unii oameni m-au desconsiderat și că m-au subestimat, dar cu timpul au realizat că modestia este o virtute și au ajuns să își dorească să fie ca mine. Iar ceilalți, care m-au apreciat obiectiv au câștigat în mine un prieten loial.
N-am pierdut niciodată cu sinceritatea. Au plecat de lângă mine doar oamenii care nu suportă adevărul și mi-au devenit dușmani doar cei nesinceri, care, oricum nu aveau ce căuta în viața mea.
N-am pierdut niciodată cu răbdarea. Este adevărat că uneori a trebuit să aștept foarte mult pentru a-mi îndeplini câte un vis, iar alteori a trebuit să renunț de tot la visurile mele… Dar am învăţat că cele mai mari realizări necesită timp și că pentru cele mai importante lucruri trebuie să fii pregătit, pentru a ști cum să le valorifici și să nu le pierzi. 
N-am pierdut niciodată iertând. Este adevărat că am iertat oameni care m-au rănit foarte tare, care nu și-au cerut iertare niciodată și care nici măcar nu au regretat că m-au nedreptățit. Dar iertându-i, am câștigat un suflet liber și liniștit, netulburat de amintiri triste din trecut, de regrete, de frustrări și de dureri.
N-am pierdut niciodată crezând în Dumnezeu. Este adevărat că uneori nu am înțeles greutățile nemeritate prin care a trebuit să trec, dar totodată mi s-a dovedit că orice problemă are o rezolvare, că orice încercare își are rostul ei, că după orice sfârșit urmează un alt început, că după orice durere urmează o mângâiere, că după orice pierdere de sine urmează o regăsire, că după orice eșec urmează o reușită…
N-am pierdut niciodată iubind. Este adevărat că nu mi s-a răspuns întotdeauna cu aceeași iubire, că unii oameni m-au iubit doar declarativ și că doar m-au folosit, dar eu m-am dăruit cu totul și am refuzat să nu mai cred în iubire doar pentru că am întâlnit și oameni care m-au dezamăgit. Iubind, am trăit din plin, cu bucurii și cu momente de adâncă tristețe, dar am trăit cu adevărat… iar azi, privind în urmă, nu regret nimic, nu îmi este rușine de omul care am fost și mai ales, am învățat că iubirea nu cunoaște limite și că este motivul existenței mele…

6 decembrie 2014

SASE pasi pentru activarea mecanismelor de auto-reparare ale organismului tau.


Acorda-ti tie insuti cateva momente. Cum se simte corpul tau in acest moment? In cazul in care starea de sanatate a organismului tau este una buna, cauta simptomele subtile. Este gatul tau tensionat? Suferi de dureri de spate? Suferi de o durere de cap? Te simti epuizat?  Sau probabil lupti impotriva unui diagnostic de sanatate mult mai grav si te confrunti cu simptomele asociate acestuia.Fie ca te confrunti cu neplacerile cauzate de un simptom fizic minor sau cu stresul cauzat de o problema grava de sanatate, sau simpla curiozitate te indeamna sa afli cum iti poti maximiza vitalitatea si longevitatea, in urmatoarele randuri iti voi impartasi cateva aspecte foarte importante pe care nu le-am invatat in cadrul facultatii de medicina.
Corpul tau stie cum sa se vindece-Corpul tau este echipat cu mecanisme naturale de auto-reparare, iar aceste mecanisme se afla sub influenta gandurilor, sentimentelor si convingerilor mintii tale. Organismul tau stie cum sa distruga celulele canceroase, cum sa lupte impotriva procesului de imbatranire, cum sa elimine toxinele, cum sa lupte impotriva infectiilor si  cum sa elimine corpurile straine. Lucrurile se indreapta pe un fagas gresit atunci cand aceste mecanisme de auto-aparare nu reusesc sa functioneze corect.Aici este partea interesanta. Sistemul tau nervos are doua sisteme de operare – raspunsul de stres “lupta sau fugi” dominat de sistemul nervos simpatic si raspunsul de relaxare provocat de sistemul nervos parasimpatic. Aceste mecanisme de auto-reparare ale organismului tau isi pot face simtita prezenta doar in cazul in care organismul tau se afla intr-un raspuns de relaxare.Raspunsul de stres se afla acolo pentru a te proteja in cazul in care te urmareste un tigru sau un leu. In aceste vremuri in care traim, tigrii si leii nu mai reprezinta o problema pentru siguranta noastra, dar, cu toate acestea, raspunsul nostru de stres este declansat, in medie, de peste 50 de ori pe zi. Cum? Amigdala din creierul de soparla percepe gandurile negative, credintele si sentimentele negative, cum ar fi temerile financiare, grijile din interiorul relatiilor, stresul de la locul de munca, siguratatea, pesimismul, ca fiind amenintari la fel de periculoase precum este intalnirea dintre noi si un tigru in salbaticie. Astfel, sistemul nervos intra in alerta, iar organismul nostru este lasat in incapacitatea de a se repara. Nu ar trebui sa ne mire ca ne imbolnavim!
Iata care sunt cei SASE pasi catre activarea mecanismelor de auto-reparare ale organismului tau:
Nu ar trebui sa fim la mila acestor raspunsuri instinctive. Incearca acesti pasi dovediti stiintific ca pe o strategie de prevenire a afectiunilor sau ca pe un tratament impotriva oricarei afectiuni cu care te lupti in momentul de fata:
1. Ai incredere ca te poti vindeca
Nu crezi ca o convingere totala te poate vindeca?! Gandeste-te din nou! Sute de studii ce au fost desfasurate in intreaga lume, unele dintre acestea vechi de peste 50 de ani, au demonstrat ca mintea ta te poate ajuta sa-ti vindeci organismul. In lumea medicala aceasta descoperire a fost denumita “efectul placebo”. Acest efect are capacitatea de a cauza o reducere considerabila a simtomelor si adevarate schimbari fiziologice. Intre 18-80% dintre pacientii care au luat parte la studiile clinice au fost tratati cu nimic altceva decat cu pastile de zahar, injectii saline, sau interventii chirurgicale false.
Atata timp cat vei crede ca afectiunea de care suferi este “incurabila” sau “cronica”, ea va fi. Nu crezi ca vei putea fi vindecat de afectiunea de care suferi, eventual? Merita sa arunci o privire asupra cartii – in limba engleza – “Spontaneous Remission Project”, o compilatie de peste 3.500 de cazuri medicale care dovedesc ca vindecarea spontana poate avea lor in cazul fiecarei afectiuni – de la cancer in ultimul stadiu, HIV, diabet zaharat, hipertensiune arteriala, boli ale tiroidei, boli autoimune, pana la o rana prin impuscare la cap ce a ramas netratata.
Pentru mintea mea sceptica de medic, citirea tuturor acestor studii de caz a reprezentat o schimbare de paradigma. Fiziologii obisnuiau sa dea crezare faptului potrivit caruia corpul uman este incapabil sa alerge o mila in mai putin de patru minute – astfel, niciun atlet nu a incercat asta vreodata. Apoi, in anul 1954, Roger Bannister a reusit sa distruga aceasta credinta limitativa reusind sa alerge o mila in trei minute si cincizeci si noua de secunde. Dupa ce aceasta credinta limitativa a fost distrusa, practic, fiecare atlet care concureaza la un eveniment de clasa mondiala reuseste sa scoata un timp sub cel de patru minute. Actualul record mondial este de 3:43:15, mai mult de 15 secunde sub cele patru minute.
Ce se intampla in cazul in care credinta ca organismul tau nu se poate vindeca singur este asemanatoare cu cea de mai sus? Dovezile, atat cele stiintifice, cat si cele spirituale, demonstreaza faptul ca, de indata ce crezi in posibilitatea de a te vindeca, aceasta vindecare poate avea loc. Tu ce crezi?
2. Gaseste sprijinul potrivit
Sustinerea faptului ca organismul tau se poate vindeca singur este improprie, deoarece datele stiintifice demonstreaza ca, la fel de importanta cum este credinta, este si grija pe care ti-o acorda un vindecator adevarat, o persoana cu adevarat optimista care iti poate impartasi credinta pozitiva si care te include intr-un parteneriat, cineva care iti respecta intuitia, cineva care se ingrijeste de bunastarea ta si cineva care se asigura ca nu vei fi singur in calatoria ta de auto-vindecare.
                                             3. Asculta-ti corpul si intuitia

Nimeni nu-ti cunoaste corpul la fel de bine ca tine, nici macar un doctor. Noi, medicii cunoastem areterele piciorului sau anatomia organelor mult mai bine decat tine, dar tu stii ce este cel mai bine pentru propriul tau corp, mult mai bine decat oricine altcineva.Da! Deci, asculta-ti intuitia si ai incredere in mesajele pe care ti le transmite acesta.Nu te afli in contact cu intutitia? Atunci, asculta-ti corpul, deoarece acesta este un vehicul prin care intuitia ta incearca sa-ti comunice. In cazul in care exista o senzatie fizica la nivelul corpului tau – durere, senzatie de constrictie, greata, inclestare, ameteli – intreaba-te care este mesajul pe care incearca sa ti-l transmita organismul tau. Asculta-l! Aceasta este vocea intelepciunii tale si te va conduce intotdeauna catre adevaratul tau nord.
                 4. Diagnosticarea cauzelor profunde ale afectiunilor tale
Medicul tau iti poate da un diagnostic – sidrom de colon iritabi sau cancer de san, de exemplu – dar diagnosticul de care iti vorbesc este cel care ajunge pana la radacina a ceea ce a declansat aceasta afectiune in primul rand. Cu alte cuvinte, vorbim de factorii care au declansat raspunsul de stres al organismului tau si de cei care au dezactivat mecanismele de auto-vindecare, facandu-ti astfel organismul mult mai vulnerabil in fata afectiunilor.
Care sunt aspectele din viata ta care iti activeaza raspunsul de stres? Ce activitati de relxare include programul tau?Boala este de foarte multe ori un semnal de trezire, fortandu-te sa faci curatenie deplina in viata ta. Poti sa joci rolul de victima sau te poti folosi de afectiunea respectiva pentru a te trezi.
In cazul in care te lupti cu o afectiune, care crezi ca este cauza principala a acestei afectiuni?
                                   5. Scrie-ti singur o reteta medicala
Aceasta reteta nu este aceasi reteta medicala pe care ti-o ofera medicul, desi poate cu siguranta sa includa si elemente ale medicinei orientale. Aceasta este mai mult un plan de actiune auto-impus care are scopul de a te ajuta sa atingi un nivel de sanatate optima si de recuperare completa.
Asa ca, intreaba-te “De ce are nevoie organismul meu pentru a se vindeca?”. Reteta ta poate include exercitii fizice, schimbari de dieta, eliminarea viciilor, precum si un plan de tratament medical conventional, la recomandarea unui medic. De asemenea, poate include si eliminarea unei relatii toxice din viata ta, renuntarea la un loc de munca care te afecteaza sufleteste, sau urmarirea unei pasiuni personale.
                                       6. Detaseaza-te de rezultate
Ce se intampla atunci cand ai adoptat o atitudine pozitiva, cand ti-ai intalnit vindecatorul, cand iti asculti intuitia corpului, cand ai diagnosticat cauza afectiunii si cand ti-ai scris singur o reteta, dar cu toate acestea esti in continuare bolnav? Faci ceva in neregula? E vina ta ca esti inca bolnav?
Categori nu – iar orice discutie care implica vinovatie sau rusine pentru cineva aflat intr-o calatorie de vindecare, produce doar activarea unui numar mult mai mare de raspunsuri de stres ce pot afecta organismul. Aici apare arta detasamentului si a acceptarii. Detasamentul fata de identitatea ta de om bolnav este o etapa foarte importanta si chiar necesara pentru ca procesul de vindecare sa aiba loc.Sursa:e-dimineata.ro/
P.S.Daca vom putea controla echilibru intre organism,suflet si mediul inconjurator, vom putea invinge toate bolile !
Inchei cu:Traiesc...., si asta imi ocupa tot timpul!




1 decembrie 2014

LA MULTI ANI,ROMANIA!



 














La 1 decembrie 2014 se împlinesc 96 de ani de la Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România.
Prima provincie românească care s-a unit cu România a fost Basarabia. În fața amenințărilor Rusiei și Ucrainei, Basarabia își proclamă independența (24 ianuarie/6 februarie 1918), iar la 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul Țării, care cuprindea reprezentanți ai tuturor naționalităților, a adoptat, cu majoritate de de voturi, hotărârea Basarabiei de a se uni cu România.
Al doilea mare moment din procesul de reîntregire națională a statului unitar român a avut loc la 15/28 noiembrie 1918, când Congresul general al Bucovinei, format din reprezentanții aleși ai românilor și ai naționalităților din Bucovina, a hotărât, în unanimitate ‘unirea necondiționată și pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuș, Colacin și Nistru cu regatul României’.
În toamna anului 1918, în condițiile înfrângerii Puterilor Centrale și ale prăbușirii Austro-Ungariei, mișcarea națională a românilor din Transilvania s-a amplificat.
În acest context, la 29 septembrie /12 octombrie 1918 s-a întrunit la Oradea, Comitetul Executiv al Partidului Național Român și a adoptat în unanimitate o declarație privind hotărârea națiunii române din Transilvania de a se poziționa ,,printre națiunile libere’.
Actul, redactat de Vasile Goldiș, se intitula ‘Declarația de autodeterminare națională și făcea referire la cei aproximativ 3 500 000 români care trăiau în Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș. Se sublinia necesitatea convocării unei adunări naționale, care să delege organele abilitate ‘să trateze și să hotărască în treburi care se referă la situația politică a națiunii române’. Totodată, se cerea ‘afirmarea și valorificarea drepturilor ei, nestrămutate și inalienabile, la deplina viață națională’. Documentul a fost prezentat de Alexandru Vaida-Voevod în Parlamentul de la Budapesta, în ședința din 5/18 octombrie 1918. Declarația de la Oradea, care afirma dreptul națiunii române la autodeterminare, precum și ideea convocării adunării naționale a reprezentat un act cu o semnificație istorică deosebită privind procesul de unificare națională.
La începutul lunii noiembrie 1918, Consiliul Național Român Central (cunoscut și sub numele de Sfatul Național Românesc) și-a mutat sediul la Arad. Acesta fusese înființat la 18/31 octombrie 1918, la Budapesta, și reunea câte șase reprezentanți ai Partidului Național Român (Vasile Goldiș, Aurel Lazăr, Teodor Mihali, Ștefan Cicio-Pop, Al. Vaida-Voevod, Aurel Vlad), respectiv ai socialiștilor (Tiron Albani, Ion Flueraș, Enea Grapini, Iosif Jumanca, Iosif Renoiu, Basiliu Surdu). Președinte desemnat a fost Ștefan Cicio-Pop, iar secretar general, Gheorghe Crișan.
Pus în fața unei situații complexe, de organizare a administrației după alungarea pretorilor, primarilor, notarilor și jandarmilor maghiari, Consiliul a lansat, la 7/20 noiembrie 1918, un Manifest prin care îi chema pe toți românii să fie ‘mari la suflet în ceasurile acestea grele ale anarhiei’.
CNRC și-a înființat un Consiliu Militar, care avea în subordine consiliile militare și gărzile militare, numite legiuni. Activitatea Consiliului a fost susținută de numeroase organe de presă, precum ‘Adevărul’, ‘Drapelul’, ‘Glasul Ardealului’, ‘Gazeta Poporului’, ‘Telegraful Român’. Un rol deosebit în publicarea documentelor programatice ale Consiliului l-a avut ziarul ‘Românul’, suspendat de către autoritățile maghiare în martie 1916 și reapărut în octombrie 1918, sub conducerea lui Vasile Goldiș.
La 9/22 noiembrie 1918, CNRC a înaintat Consiliului Național Maghiar o Notă Ultimativă prin care cerea ‘puterea de guvernare asupra teritoriilor locuite de români în Ardeal și Țara Ungurească’. Răspunsul era așteptat până la 12 noiembrie.
Tratativele între Consiliul Național Român Central și delegația Consiliului Național Maghiar, condusă de Jászi Oszkár au avut loc la Arad, între 13 și 15 noiembrie. Partea maghiară a propus ca Transilvania să rămână în continuare în cadrul Ungariei, sub forma unui guvernământ românesc autonom, reprezentat în guvernul maghiar. Datorită acestei poziții, tratativele au eșuat.
Vasile Goldiș a declarat că ‘națiunea română pretinde cu tot dreptul deplina sa independență de stat și nu admite ca acest drept să fie întinat prin rezolvări provizorii’. Consiliul Național Român Central a stabilit legături cu forurile politice de la Iași, unde se refugiase guvernul român și familia regală, și a trecut la organizarea adunării care să confirme voința de unire a românilor din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș.
În manifestul de convocare a Marii Adunări Naționale se invoca dreptul popoarelor la autodeterminare: ‘În numele dreptății eterne și al principiului liberei dispozițiuni a națiunilor (…) națiunea română din Ungaria și Transilvania are să-și spună cuvântul său hotărâtor asupra sorții sale și acest cuvânt va fi respectat de lumea întreagă’.
Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, convocată pentru data de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, a fost considerată de contemporani decisivă pentru ‘unitatea națională a tuturor românilor’. Toate apelurile au subliniat importanța istorică a actului ce urma să se decidă la Alba Iulia: ‘Veniți cu miile, cu zecile de mii — se scria în apelul Consiliului național din Blaj. E ziua când se va hotărî asupra sorții noastre pentru o veșnicie. Veniți și jurați că nedespărțiți vom fi și uniți rămânem de aici înainte cu frații noștri de pe cuprinsul pământului românesc, sub una și nedespărțită cârmuire’.
Pe lângă cei 1 228 de delegați, la Alba, au venit, după cum menționează contemporanii, peste 100 000 de români din toate colțurile Transilvaniei: ‘cât cuprindea ochiul numai om și om în continuă mișcare, producând un vuiet de parc-ar fi fost talazurile mării în vreme de furtună’.
În timp ce, pe câmpul lui Horea, mulțimea aștepta cu înfrigurare, în sala cazinei ofițerilor din Alba Iulia delegații se adunaseră. Lucrările ședinței au început la ora 10.30.
Dintr-un colț al sălii izbucnește cu energie vechiul cântec patriotic ‘Pe-al nostru steag e scris unire’. Întreaga asistență îl cântă cu o însuflețire deosebită. El este practic lozinca sub care se va desfășura întreaga zi. Rând pe rând, își fac apariția membrii Consiliului Național Român Central primiți cu ropote de aplauze. Ultimul soșește George Pop de Băsești — președintele CNRC, ultimul în viață dintre memorandiști.
În sală se aflau 680 de delegați aleși în cele 130 de circumscripții electorale ale Transilvaniei, Banatului, Crișanei, Maramureșului și Sătmarului. Alături de ei participau reprezentanții episcopiilor românești, societăților culturale, institutelor de învățământ superior și școlilor medii, reuniunilor învățătorești, reuniunilor de meseriași și femei, delegații Partidului Social Democrat Român, gărzilor naționale și ai societăților studențești; în total 1 228 de delegați.
În discursul său, George Pop de Băsești a amintit marile momente ale luptei naționale a românilor conchizând: ‘Vrem să zdrobim lanțurile robiei noastre sufletești prin realizarea marelui vis al lui Mihai Viteazul: Unirea tuturor celor de o limbă și de o lege, într-un singur și nedespărțit stat românesc’.
A urmat la cuvânt Vasile Goldiș care a spus: ‘Națiunile trebuiesc eliberate. Între aceste națiuni se află și națiunea română din Ungaria, Banat, Transilvania. Dreptul națiunii române de a fi eliberată îl recunoaște lumea întreagă, îl recunosc acum și dușmanii noștri de veacuri. Dar odată scăpată din robie, ea aleargă în brațele dulcei sale mame. Nimic mai firesc în lumea aceasta. Libertatea acestei națiuni înseamnă: Unirea ei cu Țara Românească’.
În finalul discursului său, Vasile Goldiș a dat citire textului Rezoluției Marii Adunări Naționale:
‘I. Adunarea Națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, decretează unirea acestor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea Națională proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul, cuprins între râurile Mureș, Tisa și Dunăre.
II. Adunarea Națională rezervă teritoriilor sus-indicate autonomie provizorie până la întrunirea Constituantei aleasă pe baza votului universal.
III. În legătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alcătuirea noului stat român, Adunarea Națională proclamă următoarele:
1. Deplina libertate națională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra și judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său și fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare și la guvernarea țării în proporție cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.
2. Egală îndreptățire și deplină libertate confesională pentru toate confesiunile din stat.
3. Înfăptuirea desăvârșită a unui regim curat democratic pe toate tărâmurile vieții publice. Votul obștesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporțional, pentru ambe sexe, în vârstă de 21 ani la reprezentarea în comune, județe ori parlament.
4. Desăvârșită libertate de presă, asociere și întrunire, libera propagandă a tuturor gândurilor omenești.
5. Reformă agrară radicală. Se va face conscrierea tuturor proprietăților, în special a proprietăților mari. În baza acestei conscrieri, desființând fidei-comisele și în temeiul dreptului de a micșora după trebuință latifundiile, i se va face posibil țăranului să-și creeze o proprietate (arător, pășune, pădure) cel puțin atât cât o să poată munci el și familia lui. Principiul conducător al acestei politici agrare e, pe de o parte, promovarea nivelării sociale, pe de altă parte, potențarea producțiunii.
6. Muncitorimii industriale i se asigură aceleași drepturi și avantagii, care sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din Apus.
IV. Adunarea Națională dă expresie dorinței sale, ca congresul de pace să înfăptuiască comuniunea națiunilor libere în așa chip, ca dreptatea și libertatea să fie asigurate pentru toate națiunile mari și mici, deopotrivă, iar în viitor să se elimine războiul ca mijloc pentru regularea raporturilor internaționale.
V. Românii adunați în această Adunare Națională salută pe frații lor din Bucovina scăpați din jugul Monarhiei austro-ungare și uniți cu țara-mamă România.
VI. Adunarea Națională salută cu iubire și entuziasm liberarea națiunilor subjugate până aici în Monarhia austro-ungară, anume națiunile: cehoslovacă, austro—germană, iugoslavă, polonă și ruteană și hotărăște ca acest salut al său să se aducă la cunoștința tuturor acestor națiuni.
VII. Adunarea Națională cu smerenie se închină înaintea memoriei acelor bravi români, care în acest război și-au vărsat sângele pentru înfăptuirea idealului nostru, murind pentru libertatea și unitatea națiunii române.
VIII. Adunarea Națională dă expresiune mulțumitei și admirațiunei sale tuturor Puterilor Aliate, care prin strălucitele lupte purtate cu cerbicie împotriva unui dușman pregătit de multe decenii pentru război au scăpat civilizațiunea de ghiarele barbariei.
IX. Pentru conducerea mai departe a afacerilor națiunii române din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, Adunarea Națională hotărăște instituirea unui Mare Sfat Național Român, care va avea toată îndreptățirea să reprezinte națiunea română oricând și pretutindeni față de toate națiunile lumii și să ia toate dispozițiunile pe care le va afla necesare în interesul națiunii’.
Votată, într-o atmosferă de un entuziasm de nedescris în cuvinte, Rezoluția a devenit, astfel, documentul istoric prin care se înfăptuia visul de veacuri al poporului român: România Mare.
Pentru ca mulțimea să poată fi informată simultan de hotărârea luată s-au înălțat, ca și la 1848, în cele patru puncte cardinale ale platoului lui Horea, patru tribune. De aici au vorbit mulțimii liderii mișcării naționale.
‘În ziua aceasta poporul român din tot cuprinsul plaiurilor de dincoace de Carpați și-a rostit voința nestrămutată de a se uni cu frații lui de un sânge din România. Prin această rostire înțeleaptă unitatea neamului nostru e desăvârșită. Dacia lui Traian și România unită pe timp scurt de Mihai Viteazul și-a luat ființă pentru toate timpurile cât va trăi neamul românesc pe pământ’, scria ziarul ‘Libertatea’.
La 11/24 decembrie 1918, regele Ferdinand emite Decretul-lege de unire a Transilvaniei cu România.
În cursul anului 1919, regele Ferdinand și regina Maria au întreprins un lung turneu prin Transilvania.
Solemnitatea încoronării regelui Ferdinand I și a reginei Maria a avut loc la 15 octombrie 1922 la Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia. Însemnele Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei au fost adăugate coroanei regale de oțel a regelui Carol I, ce amintea de Plevna, fapt ce a simbolizat actul unirii tuturor provinciilor istorice românești sub sceptrul aceluiași monarh.
În 1990, la 27 iulie, Parlamentul României hotărăște ca ziua de 1 Decembrie să devină Ziua Națională a României. Primul 1 Decembrie ca zi națională a fost marcat la Alba Iulia, la 1 decembrie 1990.
De altfel, în fiecare an la București, în Piața Arcului de Triumf, la Alba Iulia la Catedrala Reîntregirii sau Încoronării, dar și în toate orașele mari din întreaga țară au loc parade militare, manifestări culturale și ceremonii prilejuite de aniversarea zilei de 1 Decembrie, evenimente care îi reunesc pe românii de pretutindeni.
În 2014, pentru prima dată în ultimii 25 de ani, parada militară dedicată zilei naționale a României nu va avea loc la Arcul de Triumf. Monumentul este în renovare, așa că peste 2.700 de soldați vor defila de 1 Decembrie în Piața Constituției.LA MULTI ANI,ROMANIA!