Fiecare are steaua sa!

28 noiembrie 2014

Ce spune despre tine fiecare alunita de pe corp

..ALUNITE
Treaba cu alunitele nu este chiar o gluma, ba chiar exista o stiinta care se ocupa de studiul lor – morfoscopia. Predictiile bazate pe analiza alunitelor au atins apogeul in secolele XVI si XVII, cand ezoteristii vremii au asociat pozitia alunitelor cu horoscopul personal. Locul in care sunt plasate alunitele, forma si marimea lor, sunt indicii care nu pot fi trecute cu vederea, chiar daca nu esti o persoana care sa creada “orice, oricand”. Daca vrei sa te cunosti mai bine, sau iti doresti sa stii mai multe despre o persoana, fii atenta la semnele corpului. Daca stii semnificatia alunitelor, poti cunoaste si controla mai bine relatia cu cei din jur si te vei putea considera o persoana mult mai inteleapta si mai bogata spiritual. Semnificatia alunitelor difera de la femei la barbati. In general, la femei, alunitele de bun augur sunt plasate pe stanga, iar la barbati, pe partea dreapta a corpului. Plasarea lor invers ne atentioneaza asupra incercarilor existentiale. De exemplu, daca ai o alunita pe mana stanga, e semn bun. Daca insa vezi o alunita pe mana stanga la un barbat, ea prevesteste un posibil esec, probleme de comunicare, tendinta de a manipula etc.
Semnificatia alunitelor de pe fata
FRUNTE – persoana artagoasa, cu temperament coleric, predispusa la accidente.
TAMPLE – o persoana inteligenta, capabila de fapte mari, competenta, dar un pic incapatanata si materialista.
BARBIE – persoana afectuoasa, ii pasa de ceilalti, se adapteaza usor oricarei situatii, este o fire conservatoare, care respecta ierarhiile, si este tot timpul gata sa-si asume noi responsabilitati.
NAS – persoana serioasa si de treaba, sincera in prietenie, care isi vede de ale ei si nu prea isi baga nasul in treburile celorlalti. Va fi mereu inconjurata de prieteni, dar trebuie sa aiba grija si de ea, sa nu se lase mereu pe planul doi.
OBRAZ – persoana serioasa, studioasa, care nu pune pret pe micile placeri materiale; prefera sa traiasca inconjurata de norisori pufosi plini de vise frumoase. Poate fi usor dusa de nas cu cateva vorbe interesante, pentru ca e destul de naiva.
OCHI – fire onesta, in care poti avea incredere, sincera si care isi exprima fara ocolisuri punctele de vedere. Posibile probleme: nu suporta criticile.
PE OBRAZUL DREPT – o persoana care are in fata un viitor stralucit, cheltuitoare, dar generoasa.
PE OBRAZUL STANG – o persoana serioasa, luptatoare si ambitioasa.
BUZE – fire ambitioasa, care isi propune tot timpul cate un obiectiv de atins, cu o imensa dorinta de a reusi in viata si cu un sex-appeal evident.
URECHE – persoane care stiu sa atraga norocul de partea lor, si in dragoste, dar si cand e vorba de scoala sau bani.
Alunitele de pe corp
BRATE – alunitele de pe brate spun despre tine ca esti politicoasa, atenta cu cei din jur; vei avea o viata de familie linistita, implinita si fericita.
BURIC – inseamna noroc pentru barbati si copii frumosi si destepti pentru femei.
CALCAIE – iti faci usor dusmani si iti pierzi la fel de usor prietenii. Ai mare nevoie sa fii mereu in centrul atentiei.
COAPSE – se multumeste cu putin, ii accepta pe cei din jur asa cum sunt, cu defectele si calitatile lor, nu face fite, este de incredere si are o inteligenta peste medie.
COT – iti place sa calatoresti, ai ceea ce se numeste spirit de aventura si ai nevoie de doza ta zilnica de adrenalina pentru a te simti bine. Daca ai o alunita in apropierea cotului, vei avea de trecut probleme legate de cariera. Daca un barbat are o alunita in apropierea cotului, va avea de trecut ceva obstacole, s-ar putea chiar sa ramana neinsurat.
DEGET – persoana lipsita de onestitate, ii place sa exagereze la greu; nu trebuie sa crezi decat jumatate din ce-ti spune.
FUND – persoana fara ambitie, cu o fire schimbatoare si nestatornica; foarte buna insa la flirt si in relatiile de scurta durata.
GAT – noroc nesperat, daca e pe una dintre partile laterale, persoana cu care nu te prea poti intelege, deoarece incapatanarea ei extrema o impiedica sa faca orice compromis; alunitele pe spatele gatului inseamna ca iti doresti sa duci o viata simpla si linistita.
GENUNCHI – pe dreptul, fire prietenoasa; pe stangul, te asteapta o viata extravaganta.
LA INCHEIETURI – persoana dependenta, cumpatata si extrem de ingenioasa. Te poti astepta de la ea la tot felul de invitatii-surpriza, originale, extravagante si cuceritoare.
MAMELON – fire nestatornica si destul de capricioasa, pe care nu o intereseaza decat sa obtina un statut social respectabil. Foarte materialist/a in dragoste – daca nu ai destui bani nici nu se uita la tine.
MANA – persoane talentate si cu sanse mari de a avea o viata plina de succese.
PICIOR – persoane de treaba. Trebuie sa fie insa foarte atente la sanatate, sa mearga regulat la control si sa se pazeasca de accidente.
SANI – o alunita pe sanul drept este indiciu al unei firi lenese. Daca e cazul tau, trebuie sa-ti stabiliesti clar prioritatile pentru a te descurca. Pe sanul stang, persoane active, pline de energie, care stiu ce vor si obtin tot ceea ce-si propun.
SPATE – persoanele care au alunite pe spate nu prea sunt de incredere, asa ca trebuie sa fii foarte atenta cu ele. Nu le spune chiar toate secretele tale.
UMAR – pe umarul drept, alunitele inseamna sensibilitate si creativitate.
SUB BRAT – alunitele plasate sub brate sunt caracteristice celor care au probleme in copilarie. “Lupta” timpurie cu viata va fi insa rasplatita din plin mai tarziu, deoarece vor avea o stare materiala suficient de buna pentru a-si permite orice. Alunita plasata sub bratul drept indica faptul ca persoana respectiva va trebui sa dea dovada de mare atentie si vigilenta, pentru a putea iesi din situatiile neplacute.
ALUNITELE GEMENE (exemplu: cate una pe fiecare obraz) – inseamna natura duala, indiferent de locul in care sunt plasate; una langa alta inseamna ca te indragostesti in acelasi timp de doua persoane, sau ca poti iubi simultan doua persoane.
Culoarea alunitelor
DE CULOAREA MIERII – anunta o soarta fericita.
CULOARE DESCHISA – este aducatoare de noroc.
CULOARE INCHISA – vei avea de trecut obstacole pentru a obtine ceea ce-ti doresti.
Forma alunitelor
ROTUNDE – esti o persoana pozitiva, luminoasa si optimista.
OVALE – o persoana urmarita de ghinion.
DOUA ALUNITE UNITE – doua casatorii sau doua iubiri importante.
UNGHIULARE – un caracter crud si nemilos.
PROEMINENTE (dar nu inchise la culoare) – o soarta fericita.
Marimea alunitelor
ALUNITELE MICI – semnificatie neglijabila.
LUNGI SI INGUSTE, LUNGI SI MARI – sunt de bun augur.
OBLICE – semnificatie moderata.
MARI SI NEREGULATE – nu sunt de bun augur.
PATRATE – capacitate de a evita pericolul in ultimul minut.
SUBTIRI, LUNGI, CU FIRE DE PAR – prezic bogatie si faima.
GROASE, MICI SI CU FIRE DE PAR – saracie, nefericire.
ALUNITELE NOI, ABIA APARUTE – sporesc puterea si efectele pozitive.
MARI SI ROTUNDE – sporesc influenta raului (daca sunt inchise la culoare) sau a binelui (daca sunt deschise la culoare).
Sursa : www.femeia.ro
Maria Tudor, A.M.PRESS

Moare câte puțin cine......





Cine se transformă în sclavul obișnuinței urmând, în fiecare zi, aceleași traiectorii,cine nu-și schimbă stilul,cine nu riscă.cine nu are curajul să schimbe culorile hainelor,cine nu vorbește cu oamenii pe care nu-i cunoaște.
Moare câte pu
țin.....Cine își face din televiziune un mentor,moare câte puțin.
cine evită pasiunea,cine preferă negrul pe alb și punctele pe “i” în locul unui vârtej de emoții,
– acele emo
ții care eliberează strălucirile din priviri,surâsul din oftat și sentimentele din inimi -
Moare câte pu
țin.Cine nu pleacă atunci când este nefericit cu ceea ce face
cine nu riscă certul pentru incert pentru a-
și îndeplini un vis ce-l ține treaz
cine nu renun
ță, măcar o dată în viață,la a primi sfaturi înainte de porni la drum.Moare câte puțin.Cine nu călătorește,cine nu citește,cine nu ascultă muzică,cine nu caută harul din el însuși.Moare câte puțin.Cine-și distruge dragostea de sine,cine nu-și permite să se lase ajutat,cine-și petrece zilele plângându-și de milă,și de ploaia care nu mai încetează,moare câte puțin.
Cine abandonează un proiect înainte de a-l începe,cine nu îndrăznește să întrebe ceea ce nu știe,cine nu răspunde când este întrebat deși știe răspunsul
moare câte pu
țin.Haideți să evităm moartea în doze mici,amintindu-ne că “a fi viu”cere un efort cu mult mai mare decât simplul fapt de a respira.
Doar flacăra răbdării ne poate călăuzi spre o strălucitoare fericire.
Martha Medeiros-Moare câte puțin cine..


MERIT.....VREAU....SI POT MAI MULT !!!!


Asadar, astazi va impartasesc etapele si lectiile cele mai importante pe care le-am avut de parcurs pana sa ajung in acest punct. Le-as spune mai degraba cadouri sau binecuvantari, decat lectii, pentru ca ele s-au dovedit a fi, intr-un final, cele mai splendide daruri pe care un om le poate primi:
   - A trebuit sa invat sa-mi accept pe deplin fiecare etapa prin care am trecut, mai ales acelea in care am suferit. Am fost nevoita sa fac pace cu suferinta si sa o traiesc, sa o las sa-si faca linistita rolul pe care il are in transformarea mea interioara. Numai din momentul in care nu m-am mai zbatut sa scap de suferinta, abia atunci am putut intelege in final rolul sau;
  - A trebuit sa invat sa am rabdare, sa inteleg ca toate au un rost si-o randuiala si ca toate au un timp al lor. Nu putem grabi procesul, pentru ca astfel ne-am priva de niste constientizari profunde ce ne-ar putea aduce eliberare si intelepciune. Cu cat am invatat sa am rabdare, sa accept procesul in sine, sa las timpul sa-si faca rostul si sa le ofer lucrurilor spatiu, fara a ma razvrati impotriva modului in care ele se petrec, cu atat mai mult mi-am recapatat linistea si increderea ca lucrurile ies intotdeauna  spre cel mai mare bine, atunci cand le oferim usurinta in manifestare;
    -A trebuit sa-mi infrunt cele mai mari temeri si sa-mi ofer timpul de a accepta posibilitatea ca ele s-ar putea sa se petreaca. A fost infricosator, dar intr-un final, eliberator. Atunci am realizat cu adevarat ca vindecarea poate avea loc numai in deplina recunoastere a  ceea ce ne inspaimanta si in a ne oferi indeajuns de mult timp, iubire si blandete ca ele sa-si faca procesul in interiorul nostru. Cand am acceptat posibilitatea ca teama mea cea mai mare poate avea loc, atunci m-am eliberat de sub dominatia ei si mi-am oferit sansa sa traiesc intr-un mod liber, plina de curaj si spontaneitate. Cred ca aceasta a fost una dintre cele mai importante lectii ce m-au ajutat sa-mi redescopar bucuria de a trai;
    Nu m-am putut gasi pe mine insami cu adevarat, pana n-am fost pregatita sa fac pace cu parerile celorlalti despre mine. Aici a fost un parcurs lung, poate cel mai lung dintre toate pe care a trebuit sa le parcurg. A trebuit sa caut adanc in mine, pentru a-mi regasi libertatea de a fi eu insami si asta sa fie de ajuns. Constientizand cat de lung si cat de dureros a fost acest proces, acum am lacrimi in ochi de recunostinta ca astazi sunt eliberata de privirile celorlalti si pot sa traiesc frumos si autentic, fara sa ma mai uit peste umar si fara ca linistea si bunastarea mea interioara sa mai fie dependenta de ceva exterior mie. E nepretuit sa poti trai in acest mod. Creativitatea curge prin noi atunci cand incetam sa mai privim in afara. Incepem sa stralucim cu adevarat atunci cand nu mai facem lucruri pentru a demonstra ceva cuiva. Asa devenim constienti de frumusetea neasemuita care exista in interiorul nostru. Acesta este drumul spre regasirea de Sine. Asa incepem sa facem cunostinta cu Dumnezeul interior, cu esenta a ceea ce suntem cu adevarat.
    -A trebuit sa accept posibilitatea faptului ca ceea ce imi doresc sa se petreaca, s-ar putea sa NU se petreaca. Abia cand m-am putut elibera de atasamentul pe care il aveam asupra lucrurilor pe care imi le doream sa se petreaca, abia atunci am putut trai cu adevarat prezentul si abia atunci am descoperit toate miracolele ce exista deja aici, acum.  E dificil sa dai drumul, dar si cand devii pregatit sa dai drumul, atunci descoperi plinatatea pe care ti-o ofera aceasta renuntare. Atunci te reintregesti. Atunci simti ca totul este perfect exact asa cum este. Atunci constientizezi adanc in interiorul tau ca nu ai nevoie de nimic exterior pentru a fi fericit si implinit.
   -A trebuit sa invat sa renunt la imaginile despre cine/cum credeam ca trebuie sa fiu. A fost o perioada in viata mea, nu demult, cand eram extrem de atasata de o anumita imagine despre mine. Asta pana cand am realizat cat de mult ma limiteaza aceasta imagine si cat de mult imi fura din spontaneitate si autenticitate. Noi nu suntem imaginile noastre despre noi. Nu suntem parerile noastre despre noi. Nu putem limita ceva ce este dincolo de limite. Cand am renuntat sa ma mai bag singura intr-o cutiuta, atunci mi-am luat sufletul inapoi. Am putut respira liber si m-am putut exprima liber. Acest lucru m-a invatat ce inseamna vulnerabilitatea si sinceritatea, atat fata de mine insami, cat si fata de ceilalti.
   - Am invatat sa am mai multa bunavointa fata de mine si sa incetez sa mai judec atat de aspru. Acest lucru nu inseamna sa nu-mi recunosc momentele de inconstienta, ci inseamna sa fiu mai blanda si mai intelegatoare cu mine. Prin iubire, pot avea loc minuni.
    -Am invatat sa-mi accept slabiciunile si sa le las sa ma invete. Cand m-am eliberat de covarsitoarea greutate de a parea perfecta in fata oamenilor, m-am putut bucura in sfarsit de viata si am inceput sa-mi creez relatii autentice si sincere, in care ne dam voie sa fim vulnerabili si unde nu exista judecata sau ierarhii de genul superioritate/inferioritate. Ne dam voie sa Fim si acest lucru sa fie de ajuns. Nu mai exista o lupta pentru a demonstra cuiva ceva, nu mai exista compromisuri, minciuni sau tendinta de a controla pe cineva. Nu detinem pe nimeni. Cand oamenii se vor simti suficienti de liberi in prezenta noastra, cand vor simti ca sunt iubiti si acceptati exact asa cum sunt, ei vor ramane firesc si natural in viata noastra, pentru ca nu exista constrangeri care sa ii indeparteze sau asteptari care sa ii impovareze. Fiecare are libertatea de a face ceea ce considera ca este mai bine pentru el, pentru ca nu mai poarta pe umerii sai responsabilitatea celuilalt. Nimeni nu este responsabil pentru fericirea noastra, pentru ca lacasul ei nu se afla in afara, ci chiar in interiorul nostru. In libertatea noastra de a fi. In curajul de a fi autentici. In disponibilitatea de a trai prezentul, fara a ramane angrenati in trecut si fara sa fim speriati de viitor.
Toate acestea par vorbe, pana sa ajungi sa le traiesti cu adevarat.
Dar cand ajungi sa le traiesti cu adevarat, nu-ti mai trebuie nimic.......!
Multumesc pe aceasta cale prietenei mele Tania@Tita!
Inchei cu :Traiesc.....si asta imi ocupa tot timpul!

12 noiembrie 2014

Eu merit,eu vreau,eu pot,eu sunt in stare!








Vizita lui Marte in semnul sau de exaltare, Capricornul, anunta 40 de zile de intoarcere la centrul propriei vieti. Ca o stranie sincronicitate, acest tranzit se afla pe vibratia numarului 40, considerat numarul puterii (mai multe detalii aici). Capricornul este una dintre zodiile de putere, iar Marte ne poarta pe frecventa actiunii, a deciziilor si a rezistentei la efort.
Perioada cuprinsa intre 26 octombrie si 5 decembrie 2014 ne aduce aminte ca increderea in fortele proprii este cheia succesului. In functie de cat credem ca valoram, atat putem primi de la viata. Este o perioada in care suportam foarte greu criticile, de aceea conflictele in care cineva tine neaparat sa domine sunt previzibile. Relatiile unde se arunca reprosuri si in care predomina schimburile de cuvinte negative sunt un butoi cu pulbere. Cea mai mica nemultumire rostita poate sa aprinda fitilul, indiferent ca relatia este de iubire, de parinte-copil sau de sef-subaltern.
Avem acum nevoie maxima de incurajari, de evidentierea meritelor, de aprecierea calitatilor. Daca nu le primim, le cautam in alta parte. Parintii agresori sau interogatori isi pot pierde cu totul autoritatea asupra propriilor copii. Partenerii satui de frustrari pe care nu le mai pot gestiona si care nu gasesc intelegere la jumatatea lor din cuplu cu greu se stapanesc sa nu alunece spre alte brate care sa-i consoleze. Angajatii care se simt nedreptatiti incep sa bata cu pumnul in masa.
Orice autoritate care practica pedeapsa in loc de recompensa este contestata. Functioneaza acum invariabil principiul didactic conform caruia criticile se aduc numai intre patru ochi, iar laudele, de fata cu toata lumea.Ne dam seama ca putem, ca suntem in stare, ca avem forta necesara sa trecem peste orice situatie. Tocmai cand credeam ca suntem la capatul puterilor, ni se dau spre traire situatii care ne arata cat de mult putem duce, precum si daruri nesperate. Pentru cei care au tras din greu, au suferit, au trudit pentru altii, au muncit pe branci, s-au devotat, au inteles prin traire, au evoluat, Marte in Capricorn vine cu surprize de proportii. Darurile vin exact in momentul in care renuntarea era deja definitiva si nimic bun nu mai parea ca se poate intampla. Marte in Capricorn ii premiaza pe cei ce au muncit cu ei sau pentru altii peste limita. Toti cei ce au motive intemeiate sa strige “Nu mai pot!” sunt ascultati. Fiecare primeste exact ce are mai mare nevoie: sansa de a manifesta iubirea, un loc de munca, prieteni, bani etc.
Aceasta perioada ne constrange sa ne revendicam puterea personala. Iar puterea personala ne-o cam luam inapoi trecand printr-o faza de revolta. Principala cale este recuperarea sufletului imprastiat in trecut, intr-o relatie care a dus la secatuire, intr-o cariera care a coborat boala in corp, intr-o iluzie care doar a consumat resurse si care nu are nicio legatura cu realitatea. Iar sufletul ni-l luam acum inapoi prin decizii radicale! Putem sa spunem acum “Start!” sau “Stop!”, in functie de parcursul pe care l-a avut fiecare. Hotararile care se iau acum sunt definitive, asa ca suntem fermi pe pozitie si ne asumam pana la capat drumul pe care il alegem. Orice ne-a produs paguba sau pierdere, orice ne-a consumat sau ne-a frustrat are zilele numarate!
Marte in Capricorn ne forteaza sa luam cele mai bune decizii pentru noi insine! Daca ceilalti nu pot tine pasul cu noi, e problema lor, nicidecum a noastra. Ne putem asuma riscuri pe care pana acum nu le-am fi luat in calcul. Vrem sa fim din nou puternici si sa simtim ca suntem cei mai importanti oameni din viata noastra!
Daca alegem sa facem acele schimbari absolut necesare care sa nu ne mai aduca pierderi de suflet, suflul vietii ne impinge de la spate. Ne aflam in toata aceasta perioada sub influenta solara, energia noastra cautandu-si locul acasa, in centrul vital, care se afla in chakra a treia, in plexul solar. Cel mai bun stimulent este culoarea galbena, iar cel mai de nadejde ghid este Arhanghelul Uriel.
Avem forta de a lua decizii, de a actiona in conformitate cu alegerile noastre constiente si de a ne asuma responsabilitatea pentru propria viata. Stim ce vrem si nu mai suntem atat de vulnerabili la criticile si la previziunile negative ale celorlalti. Ne bazam pe noi, dar cu conditia sa nu controlam! Cand credem ca meritam tot ce e mai bun, sa lasam lucrurile sa se intample asa cum stie Universul ca e mai bine pentru noi, nicidecum in forma in care credem noi ca e mai bine! Cu cat ne luptam, cu atat ne epuizam! Ce e pentru noi vine ca un dat si ne cam da peste cap, pentru ca n-am prevazut! Sa profitam! Daca vine de-a gata, din senin, pe nepusa masa, sa fie primit!
Oricine alege sa-si “croiasca alta soarta”, cum spune si versul din imnul national, primeste acum puterea de a-si schimba viata in bine. Sa avem incredere nelimitata in noi, sa luam deciziile care ne elibereaza de tot ce ne tine pe loc si, daca realitatea in care vrem sa traim nu exista, s-o facem sa existe! S-o cream! Sa primim darurile pentru osteneala de pana acum si sa le valorificam la maxim! Ele sunt sageata care ne indica directia.
Sursa:Valeriu Mihai Pănoiu

Corpul tau stie!







Sanatate si echilibru, dincolo de diete si retete! Mananca ce vrea corpul, nu ce vrea mintea!
- Cum te mentii la greutate constanta?
- Mananc ce si cat vrea corpul!
Cum adica sa mananci ce vrea corpul? Corpul este inteligent, el stie exact ce vrea, cand vrea, daca vrea. Faptul ca nu am fost invatati sa-l ascultam, ci mai degraba sa ne hranim si, uneori, sa ne abuzam corpul in zeci de feluri, dupa recomandarile, definitiile si cliseele imprumutate, a dus la dezechilibre in ce priveste starea de sanatate si suplete a acestuia. De fapt, bolile, precum si oscilatiile de greutate nu sunt altceva decat semnale ca relatia cu corpul nostru este dizarmonioasa, chiar absenta. Adesea fie nu suntem prezenti ca avem un corp, nu-l simtim, nu suntem constienti de rolul sau real si recunoscatori pentru el, nu-l privim (decat pentru a-l judeca sau cosmetiza), ii acordam atentie doar cand ne cuprinde frica vreunei boli iminente sau vreo durere.Cand mananci doar din capriciu, din amintiri, doar pentru ca asa ai aflat ca e corect (desi nu-ti face bine) sau pentru a acoperi o foame de alta natura (eventual emotionala), corpul este, de fapt, neascultat, ignorat, chinuit.
El este, cu adevarat, o harta care ne ghideaza spre a decodifica blocajele pe care le avem, limitarile de care ne poticnim, la alt nivel. Cand dezechilibrul apare in corp, a ajuns cumva in ultima etapa, in stadiul de alarma: "hei, acum e vizibil, acum poti sa simti, e timpul sa transformi ceva".
Insa, daca nu suntem constienti de ceea ce reprezinta corpul si de intregul care suntem, daca nu suntem angajati in a ne cunoaste in intregime si nu partial sau pe segmente, fie vom ignora aceste semnale, fie vom incerca sa reparam, dar doar in plan vizibil, adica acolo unde doare fizic si aparent. In felul acesta, schimbam efectul pentru ceva timp, dar cauza ramane acolo, Sursa dezechilibrului persista si va gasi o alta modalitate de exteriorizare.
Pana la urma, starea corpului este un barometru perfect al transformarilor noastre de constiinta. El valseaza odata cu fiinta noastra, odata cu toate etapele prin care alegem sa trecem. El este planul de manifestare al unor experiente pe care sufletul nostru le cheama, fiindu-ne necesare in experienta si calatoria noastra aici, in intruparea iubirii si luminii care suntem. El ne arata cand rezistam, cand ne opunem, cand actionam in sens opus vrerii noastre, cand reprimam, cand nu ne exprimam si nu ne manifestam darurile, cand stagnam in cunoasterea de sine, cand trecem la nivelul urmator de constiinta (se acordeaza), cand suntem pe calea inimii noastre, cand iubim, cand iertam, cand alegem sa cream ceva nou.
Ati vazut, de pilda, ca atunci cand avem entuziasm in ceva, cand de exemplu facem o schimbare sau facem ceva cu toata fiinta, corpul ne sustine cu resurse pe care nici nu stiam ca le avem. Imi amintesc de o experienta: acum cativa ani eram ragusita si nu puteam aproape deloc sa vorbesc. Aveam un workshop programat si nu stiam cum o sa reusesc sa vorbesc in cele aprox. 4 ore cat ar fi durat. M-am lasat purtata de experienta, am avut incredere si mi-am zis "fie ce-o fi, maxim n-o sa pot vorbi si o sa reprogramez". Apoi, cand a inceput, si am spus primele cuvinte, era ca si cand nu fusesem niciodata ragusita. Am vorbit si am tot vorbit, pana cand, la un moment dat mi-am dat seama si am fost uimita. Dar si mai uimita am fost cand, in pauza, a revenit raguseala. Cand reincepeam cursul, disparea din nou. Si tot asa. Am venit de acasa si m-am intors acasa, ragusita. Dar in cele cateva ore in care le vorbeam oamenilor, zero raguseala. Atunci am inteles pentru prima data, foarte clar, cum functioneaza amintirile despre boala si cum prezenta si implicarea suta la suta in ceva inlatura orice afectiune si disconfort. Cum, de fapt, orice experienta e o alegere, inclusiv boala. E o realitate pe care o alegem. SI la care putem renunta oricand. In pauze, imi aminteam ca "ar trebui sa fiu ragusita" :). In timp ce vorbeam, uitam.
Si ati vazut ca, atunci cand primim iubirea, cand o manifestam, cand suntem cu inima deschisa, chipul nostru este luminos si radiaza? Ati vazut ca, atunci cand ne framantam, cand purtam resentimente, ne plangem in mod repetat, corpul nostru devine vlaguit, tenul tern, dispare viata din ochi, incep sa apara afectiuni ale pielii sau alte simptome? Si ati vazut ca, in plin proces de transformare interioara, corpul pare ca se transforma din omida in fluture, cu durerile si manifestarile aferente?
Se spune ca ochii sunt oglinda sufletului. As adauga: corpul este oglinda nivelului de constiinta.
Cand intelegem asta, nu mai dam fuga la cineva sa ne dea o reteta si un pumn de pastile (nu spun ca uneori nu sunt utile si acestea) sau vreo explicatie/parere, ci incepem sa ne punem intrebarea noi, sa ne intrebam corpul: ce are nevoie, ce e nevoie sa fim si sa facem, ce e nevoie sa stim, pentru a restabili armonia? Ne intrebam propria inteligenta, inainte sa facem vreun demers care fie nu e potrivit pentru noi (chiar daca a functionat in majoritatea cazurilor), fie reprezinta un abuz suplimentar pentru corp (de exemplu o dieta care nu-ti place, nu ti se potriveste, apoi evident nu da rezultate, asta adauga mai mullte frustrari decat la inceput, si tot asa...).
Multe diete nu sunt functionale, nu pentru ca sunt incorecte, ci pentru ca nu sunt adecvate, nu ti se potrivesc tie.
Ca sa stii ce e potrivit pentru tine (si da, doar tu stii cu adevarat, tu ai ultima alegere, nu altcineva, fie el specialist notoriu), e nevoie sa-ti intrebi corpul: "Vrei tu asta?" "Ai nevoie de asta?" La inceput, unora li se poate parea ciudat sa-si intrebe corpul, dar pe masura ce o vor face, isi vor da seama ca e cu adevarat o binecuvantare si o mare eliberare de multe eforturi si chinuri. E mult mai usor sa traiesti in relatie de prietenie cu corpul si cu orice pe lumea asta.
Multe diete nu functioneaza, pentru ca sunt dublate de auto-sabotaj: "n-o sa reusesc", "arat ingrozitor", "nu cred ca o sa ma vindec" "sper sa gasesc o solutie sau pe cineva care sa ma vindece".
Adevarul este ca iubirea entru propriul corp este esentiala. Si nu doar cand e suplu, sanatos, cand il percepem frumos si "corespunzator" sabloanelor sociale, ci mai ales atunci cand nu este astfel, pentru ca atunci are cea mai mare nevoie, de altfel e modul lui de a cere iubire si atentie.
In multe cazuri, cand apare un betesug, sa spunem o problema la un picior, omul incepe sa-si judece piciorul, sa dea vina pe el pentru tot ce ar vrea si nu poate face in acel moment, extragandu-se din context, de parca piciorul functioneaza de unul singur si nu ca parte dintr-un "angrenaj" complex. Sau, daca se include ca generator al acelei situatii, cel mai adesea se blameaza: "nu am avut grija, asa-mi trebuie", "sigur am gresit cumva si am ceva de invatat sau "am pacatuit, acum o trag" (varianta "spirituala" :) ).
Multe diete nu functioneaza pentru ca sunt incepute la indemnul altora, fara ca cel in cauza sa-si doreasca cu adevarat.
Apoi, a manca din obisnuinta si comoditate (asta stiu/cunosc, asta mananc- chiar daca ai avea nevoie de altceva), din amintiri ("mi-e pofta"- iar asta se repeta des, ca scuza pentru a manca ceea ce stii clar ca nu e potrivit), din fustrare, pe un fond de nervozitate, la o ora la care corpul are nevoie mai degraba de odihna, la recomandarile altora cand acestea nu se potrivesc cu nevoile corpului tau etc, inseamna a fi complet absenti la nevoile corpului nostru si la indemnurile lui. Practic, e ca si cand am trai cu cineva in casa si i-am ignora complet dorintele si preferintele, obligandu-l sa manance doar ce si cand ii dam noi). Probabil acesta, la un moment dat, va da semne de revolta, va intra in greva foamei, se va frustra, poate va pleca.
Toate cele de mai sus le consider valabile si in cazul curelor (de detoxifiere, cu nutrienti care mai de care), tratamentelor etc. Ce vrea corpul tau? Nu ce scuze si argumente ai tu (sau altii) ca sa-l indopi cu diverse, ci ce vrea el cu adevarat.
Un raspuns pe care uneori il dau cand simt ca oamenii cauta vindecare la mine si sunt pe punctul de a-mi pune responsabilitatea si puterea lor in brate:
- O sa ma vindec daca fac asta?
- Nu stiu. O sa te vindeci?!
Altfel spus... ai de gand sa te vindeci?
In 12 ani de cunoastere aprofundata de sine, am vazut in multe feluri cum, de fapt, in toate situatiile m-am vindecat doar daca am ales sa ma vindec. Am putut sa vad cum, daca astept ca altcineva sa o faca pentru mine, oricat de bun si profesionist ar fi, nu functioneaza. Un alt om ma poate ajuta, doar daca eu am ales deja sa ma ajut. Daca sunt dispusa sa transform ceva, sa fiu in asta, sa contribui la asta. Pentru ca celalat om este parte din realitatea pe care o creez. Este tot eu. Dar oglinda niciodata nu ma poate ajuta sa ma simt frumoasa, daca eu nu ma simt frumoasa dinainte sa ajung la oglinda.
Ce vreau sa spun este ca noi suntem sursa propriilor dezechilibre, si tot noi suntem sursa propriei vindecari. La orice nivel.
Sanatate, frumusete si Constienta, tuturor!
Cu drag,
Nicoleta Svârlefus