Fiecare are steaua sa!

29 octombrie 2014

Continua, nu te opri....









Multi dintre noi am ajuns la un moment dat in viata la “usa” care se deschide spre o noua realitate, un nou spatiu, un nou set de posibilitati. De multe ori, atunci cand creezi mai mult spatiu pentru tine in viata ta, vei tinde sa crezi ca nu mergi nicaieri, ca toate “eforturile” tale nu au nici un sens, ca poate ar trebui sa renunti..asta se poate intampla cand poate mai ai doar 2-3 pasi spre o deschidere atat de mare incat nici nu iti poti imagina. Si, de multe ori, chiar inainte de a deschide acea “usa”, renunti.
De multe ori, asta se intampla pentru ca de fapt nu vrei sa reusesti cu adevarat. Acela este momentul, cand esti aproape sa deschizi “usa”, cand renunti. Te gandesti ca vei pierde ce e cunoscut, ca ceilalti te vor parasi sau te vor judeca, ca vei ramane singur. Vei cauta apoi o situatie densa sau grea pentru a te opri. Iti vei crea o problema, iti vei lua un job nou, vei intra intr-o relatie noua, orice, vei crea o dificultate financiara, te vei distrage cu ceva, doar ca sa nu alegi sa mergi mai departe.
Sa pasesti in acest spatiu al unei noi realitati necesita sa renunti la tot ce ai gandit ca este real, ca este adevarat, la tot ce ti s-a spus sau ai invatat. Cand treci “dincolo” , un nou univers se deschide.
Poate fi intens si inconfortabil. Tot ce trebuie sa faci este sa permiti sa fie asa cum este. Alegerea de a sta cu intensitatea care exista iti va da constientizarea despre cum sa fii cu ce este.Alegerea pe care e nevoie sa fii dispus sa o faci este: Indiferent de ce se va intampla, chiar daca pierd pe toata lumea si tot ce consider de pret in aceasta realitate, merg mai departe, indiferent de cum arata. Iti raman alaturi atunci doar intrebarea si alegerea.
Cum ar fi daca ai alege sa pasesti in acea realitate, dincolo de aceasta realitate? Cum ar fi daca ai recunoaste ca ai curajul si capacitatea sa o faci? Cum ar fi daca nu ai mai renunta chiar inainte de a primi ceea ce ai cerut?
Dr. Carleta Tiba - Facilitator Certificat Access Consciousness
P.S.Indiferent de ceea ce am gasit in spatele usii deschise..., am mers inainte cu toate riscurile,mi-am asumat alegerea si nu voi regreta niciodata!

Dr. Râs, dr. Regim şi dr. Calm, sa va fie prieteni pentru toata viata!


Chimistul Arnolpho şi farmacistul Burgent, în cartea Cultura psihică, recomandă purificarea sufletului prin distrugerea defectelor, viciilor, eliminarea egoismului şi a exceselor sexuale. Ei dau o serie de lecţii despre respiraţie, dobândirea magnetismului prin acumularea forţei vitale, transformarea unei dorinţe sau a unui sentiment negativ în energie pe care să o folosim în scop bun, dirijarea energiei în corp şi asupra celor din jur, materializarea gândului în scopul de a remedia defecte fizice, tratarea bolilor prin magnetism. Aceste exerciţii cer timp şi perseverenţă, dar rezultatele sunt miraculoase.


Conform lui Edgar Cayce, în primul rând trebuie respectate două legi:
1) Legea echivalenţei: "Ce semeni, aia culegi";
a) Tot ce exteriorizează un om prin vorbă sua prin faptă se va întoarce spre el. Domnul Iisus a spus: "Din cuvintele tale te vei îndrepta şi din cuvintele tale te vei osândi".
b) Ceea ce dă, aceea va primi. Dacă dă ură, va primi ură; dacă dă dragoste, va primi dragoste; dacă evită, va fi evitat; dacă minte, va fi minţit; dacă înşeală, va fi înşelat.
2) Legea educării imaginaţiei:
a) Tot ce-şi imaginează un om are să se realizeze;
b) Omul poate chema boala prin teamă.
• Echilibrul sistemului nervos este condiţia sănătăţii. Yoghinii consideră că toate emoţiile şi sentimentele sunt însoţite de producerea în organism a unor substanţe care acţionează ca otrăvuri sau ca tonice. Aceste substanţe intră în sânge şi se fixează pe anumite organe, în general pe centrii nervoşi. De exemplu, emoţia mâniei produce o toxină care acţionează asupra inimii, ficatului şi stomacului, dar se elimină repede; dacă apare ura, roxina este secretată cronic, puţin câte puţin, şi otrăveşte tot organismul, dar mai ales ficatul. Frica este o altă emoţie şi îi corespund două sentimente: regretul aplicat trecutului şi îngrijorarea aplicată viitorului, care au aceeaşi toxină ca şi frica, fixându-se mai ales la vezica biliară, stomac şi intestin. Ea ar fi cauza afecţiunilor gastro-intestinale. Aceastea două sunt principalele otrăvuri de origine psihică. Ele se pot combina cu alte otrăvuri organice din sol şi ape şi această combinaţie ar produce cancer. Hatha Yoga recomandă stăpânirea sentimentelor. Trebuie eliminate frica şi mai ales ura. "Să nu apună soarele înainte de aţi trece mânia" - această îndurmare biblică este o taină a sănătăţii. Stăpânirea devine uşoară dacă se abordează pe plan fiziologic. Se adoptă sistematic atitudinile şi expresiile corporale contrare emoţiilor şi sentimentelor care trebuie învinse. Nu putem sămâne mânioşi dacă muţchii feţei şi corpului sunt destinşi şi buzele surâzătoare. Atitudinea fizică de bravură învinge frica. Manifestarea continuă a unei seninătăţi exterioare antrenează inevitabil seninătatea sufleteasacă.
Există şi substanţe tonice produse de bucurie, voioşie, afecţiune, iubire.
R. Burton, un medica care a trăit în sec. al XVII-lea, a scris că există 3 medici care pot vindeca orice boală: dr. Râs, dr. Regim şi dr. Calm. Râsul are 8 funcţii: îmbunătăţeşte circulaţia sanguină, măreşte numărul de celule fagocitare care distrug bacteriile, viruşii şi formaţiunile neoplazice, accelerează bătăile inimii şi în mică măsură ridică tensiunea arterială, accelerează ritmul respirator, determinând creşterea cantităţii de O2 din sânge, eliberează endorfinele care influenţează buna dispoziţie şi contribuie la scăderea intensităţii durerii, relaxează musculatura, accelerează digestia, masează musculatura organelor itnerne. Dacă râdem des, ne este mai uşor să luptăm cu stresul, ne putem relaxa mai uşor, suntem mai creativi şi mai rezistenţi la îmbolnăviri. În statul West Virginia, din Statele Unite, a fost înfiinţat primul spital din lume în care pacienţii sunt trataţi cu ajutorul râsului şi al jocurilor.
Medicina holistică cayciană afirmă: "Mintea este constructorul". Spiritul cosntruieşte fiecare celulă a corpului. Nu există nici o boală pe care să n-o fi construit mai întâi voi înşivă în mentalul vostru (în această viaţă sau în una dintre vieţile precedente). Orice boală vine prin încălcarea unei legi cosmice, care se va traduce în corpul fizic, care este un ecou al cosmosului. Dacă aţi avut puterea de a vă crea boala, găsiţi puterea necesară spre a o distruge. Orice vindecare vine din aceeaşi sursă. Fie că ea se face prin dietă sau prin medicamente sau chiar prin chirurgie, este la fel: este vorba despre conştientizarea acelor forţe care se află în interiorul corpului şi care sunt reflexul forţei creatoare a lui Dumnezeu. Noi trebuie să uşurpm munca naturii vindecătoare.
Matematicianul von Neumann, părintele ciberneticii, a calculat memoria totală a omului: 1020 unităţi de informaţie. Adică în creier ar intra o bibliotecă cu rafturi lungi de 300 de km. Noi folosim doar 3-4% din mentalul nostru - inclusiv memoria. De aceea cred că se poate folosi cu succes puterea mentală pentru vindecări.
Vindecarea se poate face şi prin voce. După cum afirmă Edgar Cayce, în prenume este suma totală a ceea ce a construit sufletul entitate, forţele sale vibratorii, în faţa Forţelor Creatoare (Dumnezeu). Numele unei persoane arată stadiul său de dezvoltare karmică, ca suflet. Şi dacă cineva rosteşte un nume în timp ce ceilalţi îşi îndreaptă gândurile şi iubirea lor spre acest nume, valul de energie este dirijat spre vindecare.
Şi mai presus de toate, multă credinţă în Dumnezeu. El este singurul care ne poate schimba destinul. Dumnezeu îşi aminteşte de noi în măsura credinţei noastre. Pe măsură ce gândirea se înalţă afirmând binele, mentalul răspunde noilor tipare psihice, iar corpul se revigorează, scăpând de boală.
Foarte folositoare este meditaţia, adică să-ţi aduci fizicul şi mentalul la rezonanţă cu Creatorul, căutând să-ţi cunoşti legăturile cu El. Meditaţia este rugăciune. Ea cosntă în a-ţi goli eul de tot ce împiedică Forţele Creatoare să ţâşnească din profunzimile eului tău şi să se propage prin vibraţii de-a lungul meridianelor, pentru a se diversifica în centrii glandulari care creaază activităţile fizice, mentale şi spirituale ale omului. Dacă această meditaţie este făcută corect, trebuie să fii la sfârşitul ei mai puternic mental şi spiritual. Meditaţia este cel mai bun mijloc de a deschide chakrele, adică de a intra în starea de transă uşoară, indispensabilă pentru vindecare şi linişte.
Dr. Henry G. Bieler, în cartea Alimentele, miracolul vindecării, descrie foarte bine rolul pe care îl joacă glandele endocrine în caz de îmbolnăvire şi ce boli apar atunci când ele nu mai fac faţă agenţilor agresivi, respectiv toxinelor (în caz de hiperactivitate).
Există o corespondenţă între rugăciunea Tatăl Nostru şi glande. La rostirea fiecărui cuvânt din rugăciune, se deschide o glandă. Centrii glandulari majori sunt: pituitara sau hipofiza (cea mai înaltă glandă, este legată de lumină), pineala (punct de plecare pentru cosntrucţia embrionului în pântecul mamei), tiroida (intră în acţiune când trebuie să luăm o decizie şi să acţionăm), timusul (corespunde inimii), suprarenalele (sunt centrul nostru emoţional şi acţionează asupra plexului solar), gonadele (motorul corpului fizic), celulele lui Leydig sau Lyden (centrul echilibrului masculin-feminin). Fiecare organ depinde de un centru glandular. Orice boală provine dintr-o proastă funcţionare a unuia dintre aceşti centri glandulari. Vindecarea se face prin purificarea acestor centri (prin deschiderea lor). Putem medita pe o muzică frumoasă. Chakrele se mai pot deschide cu annumite mirosuri, anumite exerciţii de respiraţie şi poziţii pe care le cunosc yoghinii. O dată deschise, prin ele pătrunde energia cosmică, vitalizându-le. Fiecare din aceşti centri glandulari va radia energia care va permite organului bolnav să se vindece. Tradiţia indiană imaginează energia vitală, care este scânteia divină, "Viaţa", ca un şarpe încolăcit la baza coloanei vertebrale. Această forţă, Kundalini, poate urca prin chakrele deschise şi, printrun fenomen vibratoriu, poate revitaliza întregul trup.
Cei care îşi deschid chakrele din imprudenţă, fără să se pună sub o protecţie spirituală, riscă să devină prizonierii unor entităţi; aceasta a profitat de deschiderea chakrelor pentru a parazita viul. Fenomenul se întâmplă la unele cupluri aflate în orgasm când, chakrele fiind deschise, un partener poate fi parazitat de o entitate pe care a avut-o celălalt partener. Atunci poate apărea frigiditatea sau impotenţa, într-un reflex de apărare (unul dintre parteneri nu-şi deschide chakrele, de frica de a nu se lăsa invadat). Acelaşi fenomen se produce în prezenţa alcoolului şi a drogurilor, care provoacă un fel de transă, deschizând poarta unor entităţi din astralul de jos, care vin să-l posede pe cel care le consumă. Unele concerte de muzică rock, lovind violent centrii glandulari (chakrele), provoacă deschiderea lor.
Vindecarea înseamnă adaptarea acestor forţe care se manifestă în corp (receptor al tuturor Forţelor Universului), modificarea vibraţiilor. Ea constă în a pune ţesuturile vii ale corpului (structura atomică a celului veii - această energie celulară) în rezonanţă cu Energiile Creatoare - Dumnezeu (cu linia sa de vibraţie spirituală). Trebuie corelată structura atomică a celului cu corespondentul ei de vibraţie spirituală şi branşat corpul pe lungimea de undă necesară. Astfel, prin rugăciune, veţi putea ajuta corpul. Ridicarea vibraţiilor determină atingerea pragului de conţtiinţă care permite comuniunea cu divinitatea.
Când cineva poate face să apară în el însuşi astfel de vibraţii şi să-şi treacă eul fizic prin toate etapele aceastei rezonanţe până în centrul care emană energie, adică al treilea ochi, atunci când corpul lui devine ca un magnet, care, folosit corect, aduce vindecarea celorlalţi prin mâinile sale. Tratamentul medical doar rebranşează activitatea organelor din corp la Natură (adică la sursele de viaţă din natură).
Dan Seracu, în cartea Autocontrol pentru avansaţi, descrie amănunţit chakrele, dă metode de vindecare prin meditaţie, intrând în zona undelor alfa (sub 10 Hz), folosind iamginaţia. În timpul meditaţiei să te vizualizezi cum vrei să fii fizic sau în diferite situaţii (în cază nouă, alt loc de muncă etc.). Voinţa, pentru a-şi atinge scopul, are nevoie de un adversar pe care să-l poată învinge. Aceasta poate fi imaginaţia.
Emile Coue spune: "Dacă voinţa şi imaginaţia ajung la conflict, atunci întotdeauna imaginaţia iese învingătoare". Pentru aceasta, trebuie să pui la lucru cele 5 simţuri: văzul, pipăitul, gustul, mirosul, auzul. Pentru a te vizualiza profund, esenţiale sunt şi sentimentele. Închipuieşte-ţi în ce vogă te vei simţi după ce ţi-ai realizat scopul.Este bine să rosteşti o mantră de protecţie. De exemplu: "Nici o influenţă negativă, nici un gând negativ nu poate pătrunde pe nici unul din nivelele conştientului, subconştientului şi supraconştientului meu, nici în alfa şi nici în beta". Chimistul şi farmacistul Emile Coue, în 1927, a folosit autosugestia. Propoziţia lui, spusă de 20 de ori dimineaţa şi seara, a făcut minuni: "Zi de zi mă simt din ce în ce mai bine, din toate punctele de vedere". Gândul cu care spui, credinţa ce pui în ea să fie de natură a provoca sugestiile urmărite. El îşi începe cartea Stăpânirea de sine cu următorul motto: "Nu voinţa, ci imaginaţia ne pune în mişcare", iar introducerea începe cu citatul: "Omul este ceea ce gândeşte" (Pascal).
Noua psihologie va avea la bază o răsturnare de valori: în locul inteligenţei, intuiţia; în locul voinţei, imaginaţia; în locul conştiinţei, incoştientul.
De altfel, subconştientul este o cantitate de forţă fără direcţie, care face numai ce este dirijată să facă. El este o forţă oarbă, care excută dorinţa dictată de imaginaţie. Subconştientul nu are simţul umorului, astfel că adesea cuvintele spuse în glumă se realizează şi aduc nefericire dacă ele conţin văicăreli şi idei negative. Intuiţia este călăuza subconştientului, sediul inteligenţei definitive, atotştiutoare, atotcreatoare, dacă persoana este călăuzită de Sfântul Duh.
Convingerea este ceea ce vă susţine între dorinţă şi aşteptare. Practicaţi credinţa în tot. Credeţi că puteţi fi sănătoşi. Căutaţi motivele pentru care vă doriţi sănătatea. Convingeţi-vă că puteţi avea o stare de sănătate normală. Acţionaţi ca şi cum aţi fi deja sănătos. Aşteptaţi apoi ca minunea să se întâmple. Practicaţi terapia gândului bun. Nu lăsaţi să vă pătrundă în minte gândurile negative.
A stăpâni gesturile şi disciplina tăcerii este o mare calitate a sufletelor mari, serioase, care nu se expun primului venit şi nu se destăinuie decât celor demni să aprecieze nobleţea adevărată.
Relevante sunt următoarele citate:
• "Cine vorbeşte bine trăieşte bine".
• "Durerea trcută nu trebuie reîmprospătată".
• "Să nu mai criticăm, mai bine să-l îndrumăm pe aproapele nostru".
• "Dacă am comis o nedreptate, repede să o reparăm pentru liniştea sufletească".
• "Nu lăsa loc liber gândurilor negative, distrugătoare".
• "Străduieşte-te să iei viaţa în propriile mâini".
Autosugestia se produce prin următoarele legi psihologice:
1. Orice imagine tinde să se realizeze. Cel mai mic gând nu se pierde, ci lasă o urmă în inconştient, care va lupta cu îndărătnicia inerţiei, până la moartea individului (poate şi după), ca să-l înfăptuiască, înfrângând rezistenţa gândurilor contrarii care şi ele tind spre realizare.
2. Se realizează imaginea care pretinde în spirit.
3. Convingerea determină sugestia numai prin faptul că neutralizează sugestiile contrare.
O imagine poate fi făcută predominantă în spirit, prin:
1. Concentrarea fără efort asupra ei;
2. Emoţia care ar întovărăşi imaginea.
3. Obicei, adică exerciţiul repetat tot mai puţin conştient.
4. Imitaţie.
5. Repetare . prin aceasta operează formula lui Coue - "Zi de zi mă simt din ce în ce mai bine, din toate punctele de vedere". Se repetă de douăzeci de ori în fiecare dimineaţă la sculare şi seara la culcare, în mod mecanic, fără efort.
Când voinţa şi imaginaţia sunt în conflict, imaginaţia învinge întotdeauna, fără excepţie, puterea ei fiind în proporţie directă cu pătratul voinţei; iar când sunt de acord, puterile lor nu se adună, ci se multiplică una pe alta. Voinţa nu trebuie să se amestece deloc în practicarea autosugestiei. Trebuie să căutăm să ne conducem noi imaginaţia, şi nu ea pe noi; în felul acesta, devenim stăpâni atât pe fizicul, cât şi pe moralul nostru. Orice boală, aproape fără excepţie, poate fi învinsă prin autosugestie. Orice idee, când ne ocupă singură spiritul (ne gândim doar la un singur lucru), devine adevăr pentru noi şi are tendinţa să se transforme în act (dacă reuşeşti să-l faci pe un bolnav să gândească despre suferinţa lui că dispare, ea va dispărea). Dacă se întâmplă câteodată să facem ceea ce voim este numai pentru că în acelaşi timp gândim că putem. Dacă doreşti ceva - bineînţeles rezonabil (trebuie să existe un echilibru între "a vrea" şi "a putea", protejându-ţi astfel sistemul imunitar) - vei obţine, după un timp mai mult sau mai puţin îndelungat, repetându-ţi mereu câ acel ceva se pregăteşte, vine, se înfăptuieşte. A-ţi fi teamă de o bolaă înseamnă a-i înlesni evoluţia, a o provoca. De altfel, la unii oameni cu comportament etic, se menţine integritatea spiritului şi se destramă corpul fizic. Când boala este rezultatul distrugerii structurilor spirituale, ea duce la dezintegrarea fizică.
Trebuie considerat totdeauna uşor de făcut ceea ce ai de făcut, bineînţeles dacă este un lucru posibil. Lucrând în această stare de spirit, nu vei cheltui din puterile tale decât numai ce-i necesar; dacă însă ai socotit lucrul foarte greu, vei cheltui de 10, de 20 de ori mai multă energie decât trebuie, adică o vei risipi. Autosugestia de seară este cea mai importantă. Autosugestia formulată din buze este un ordin pe care subconştientul nostru îl primeşte şi îl execută fără ştirea noastră şi mai ales noaptea. Când simţi vreo durere, întrebuinţează formula: "Trece, trece..." repetând-o foarte repede, într-un fel de vâjâială monotonă, mângâind partea dureroasă sau fruntea, dacă este vorba de o durere morală. Metoda foloseşte în toate împrejurările grele ale vieţii.
• "Invoc Lumina lui Hristos, sunt un canal curat şi perfect, Lumina îmi este călăuză".
• "Am tot ce-mi trebuie ca să fac tot ce vreau şi am tot ce vreau ca să fac tot ce-mi trebuie".
• "Tot ce creez, tot ce realizez se face prin voinţă şi îndrumarea lui Hristos, în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Aşa să mă ajute Dumnezeu. Amin".
De altfel, chiar şi Domnul Iisus a spus: "Toate câte le cereţi rugându-vă să credeţi că le-aţi primit şi că le veţi avea" şi "După credinţa voastră, fie vouă!".
Patrick Droust, în cartea Vindecare spirituală şi nemurire, descrie corpurile care înconjoară corpul fizic (eteric, astral, mental, cauzal, budic, atmic), chakrele şi legătura cu rugăciunea Tatăl Nostru etc.
Cunoaşterea profundă şi iubirea desăvârşită vor reface echilibrul celor trei corpuri principale: fizic, mental, spiritual, aceasta însemnând sănătate.
Când ne gândim la cineva, are loc un schimb de energie şi informaţie între noi şi omul la care ne gândim. Bârfa şi gândurile urâte despre un anumit om duc la conectarea straturilor karmice negative comune, traumatizează acel om şi ne distrug propria structură karmică, iar cuvântul intensifică acest proces. Omenirea are deja acumulat un uriaş potenţial negativ, de aceea este necesar nu numai să fii bun, ci trebuie să fii bun în mod activ. Orice expresie dur afirmată, de exemplu: "N-am să uit asta niciodată!" duce la formarea de programe de distrugere, de despărţire. Nu trebuie admise în subconştient sentimente negative. sursa: valeriupopa.3x.ro
Cei trei doctori: dr. Râs, dr. Regim şi dr. Calm, sa va fie prieteni pentru toata viata!

28 octombrie 2014

Cit de vechi iti este sufletul ?!



In aceasta lume exista persoane care au un asa zis suflet ales, de la nastere si pana la moarte. Dar cum ne dam seama daca o persoana este un suflet ales?
Existenta sa solitara nu este preferinta lui sau un temperament antisocial – el este pur si simplu un suflet vechi. Vechi in inima, vechi in minte si vechi in suflet, aceasta persoana este un suflet vechi, care isi gaseste viziunea sa asupra vietii foarte diferita si mult maturizata fata de cei din jurul lui. Ca urmare un suflet vechi traieste viata pe plan intern, isi urmeaza propria sa cale, in timp ce restul din jurul lui se inghesuie sa urmeze pe altcineva. Poate ati experimentat acest lucru in propria voastra viata sau l-ati vazut la alta persoana. Daca sunteti interesati de asa ceva, acest articol este dedicat voua, in speranta ca va va defini sau va va face sa intelegeti mai bine.
Daca inca nu ati descoperit cat de vechi este sufletul vostru, cititi unele din semnele revelatoare de mai jos.

1. Trebuie doar sa te “simti” vechi

Inainte de a pune un nume la ceea ce am simtit, am experimentat cu siguranta am avut senzatii ca interior se afla un suflet vechi. Sentimentele care insotesc un suflet vechi sunt de obicei: sentimente de circumspectie, oboseala mentala, rabdara, atentie si un calm detasat. Din pacate, acest lucru poate fi perceput ca fiind distant si rece, care este unul din multele mituri ale sufletelor vechi.
Asa cum unii oameni mai in varsta se descriu ca fiind “cu inima tanara”, astfel si cei tineri pot avea “o inima veche”.

2. Ai fost un copil ciudat din punct de vedere social

Aceste lucruri nu sunt vazute intotdeauna, dar multe suflete vechi prezinta semne ciudate de maturitate de la varste mici. De multe ori, acesti copii sunt etichetati ca fiind “precoce”, “introvertiti” sau “rebeli”, si se incadreaza greu in comportamentele de masa. De obicei, acesti copii sunt extrem de curiosi si inteligenti vazand scopul la multe lucruri pe care le zic si fac profesorii lor, parintii si colegii. Daca poti spune ca, copilul tau este ca un adult – probabil ai un parte de un suflet vechi.

3. Nu esti materialist

Bogatie, statut, faima… sunt inainte de a fi un suflet vechi. Sufletele vechi nu au scopul de a urmari lucruri care pot fi luate usor de la ei. Pentru ei nu prezinta interes lucrurile de scurta durata, deoarece acestea aduc foarte putina implinire sau semnificatie in viata lor.


4. Puteti vedea imaginea de ansamblu

Rareori se pierd in detalii superficiale pentru a obtine grade inutile (promovare la locul de munca). Ei au tendinta de a privi viata prin ochi unei pasari, vazand ceea ce este mai intelept si semnificativ pentru viata lor. Atunci cand se confrunta cu probleme, sufletele vechi au tendinta sa le vada ca niste dureri temporare care le servesc pentru a creste cantitatea de bucurie in viitor. Prin urmare, sufletele vechi au tendinta sa aiba o viata plina de liniste si stabilitate, datorita abordarii lor asupra vietii.

5. Esti grijuliu si introspectiv

Sufletele vechi tind sa gandeasca mult… despre tot. Abilitatea lor de a reflecta si de a invata din actiunile lor si ale altor persoane este cel mai mare profesor al lor. Unul dintre motivele pentru care sufletele vechi sunt atat de vechi este ca ei au invatat foarte multe lectii prin propriile procese de gandire posedand o perspectiva asupra vietii si au capacitatea de a observa in liniste ce se petrece in jurul lor.

6. Trebuie sa intelegi emeritatea vietii

Sufletele vechi sunt afectate de memento-urile moralitatii sale, dar si de tot ceea ce ii inconjoara. Acest lucru face ca ei sa fie precauti si uneori retrasi, dar cu intelepciune isi dicteaza modul in care sa isi traiasca viata.

7. Ai inclinatie spre spiritualitate

Majoritatea sufletelor vechi tind sa aiba sensibilitate si sa fie spirituali. Depasirea limitelor propriului sau ego, in cautarea iluminarii, promovarea iubirii si pacii pe planeta sunt principalele ocupatii ale acestor suflete. Se pare ca pentru ei cel mai intelept lucru este sa foloseasca timpul la maxim.

8.Iti place cunoasterea, intelepciunea si adevarul

.Intradevar, acest lucru pare un pic grandios si nobil, dar un suflet vechi se gaseste in mod natural gravitand spre partea intelectuala a vietii. Sufletele vechi inteleg in mod inerent ca intelepciunea este fericirea, cunoasterea este puterea si adevarul este libertatea, asa ca de ce sa nu cautam si noi aceste lucruri? Aceste procupari sunt mult mai semnificative pentru ei decat sa citeasca cele mai recente barfe mondene sau de cele mai recente achizitii din fotbal.

9.Ai tendinta sa fii un solitar.

Pentru ca sufletele vechi sunt dezinteresate de preocuparile si interesele oamenilor de aceeasi varsta cu ei, isi fac cu greu prieteni. Rezultatul este ca suflete vechi au tendinta de a se regasi singuri o mare parte din timp.
Sursa:caplimpede.ro
P.S.Din punctul meu de vedere as fi dorit sa am un suflet mai flusturatic(zburdalnic)....,viata insa are darurile ei..., asta e !

27 octombrie 2014

Vine TOAMNA......,indarat!




Crezut-ai IARNA dezmatata,ca vei trada si d'-asta data?!Dar vai...., ce rau te-ai pacalit!Toamna-i  in timpul ei sortit!Nu cauta precum o hoata...., pacalind  ca o precupeata,sa vii pe furis..., cu frigul tau si  gheata.
Nu fura din timpul Toamnei, fiindca  toate  au rostul lor....Anotimpurile toate, sunt  lasate pe pamint...., asa cum a dorit "Cel sfint". Iarna ...,sper ca nu te-ai molipsit de furaciuni si fulguit, acum in miezul Toamnei!

26 octombrie 2014

Dialog cu mine însămi…!




25 octombrie 2014 va rămâne în istoria măsurătorilor meteo ca fiind cea mai rece zi în mai multe localităţi din sudul ţării, inclusiv Bucureşti. Totodată, pentru Bucureşti, 25 octombrie 2014 va rămâne ziua cu cel mai timpuriu strat de zăpadă depus. Au fost zece centimetri la staţia Băneasa ieri, a declarat meteorologul Mihai Timu.

MOTTO:
„Când pleci, sa te-nsoţească paza bună.
Ca un inel sticlind în dreapta ta
Nu şovăi, nu te-ndoi, nu te-ntrista,
Purcede drept si biruie-n furtună.
Când vii, păşeşte slobod, râzi si cântă,
Necazul tău îl uită-ntreg pe prag.
Căci neamul trebuie sa-ţi fie drag,
Şi casa ta să-ţi fie zilnic sfântă.”
Tudor Arghezi- „Inscripţie pe o uşe"

„Nerecunoştinţa este un semn de slăbiciune. Niciodată n-am văzut oameni de ispravă, care să fi fost nerecunoscători.” Chiar contează atât de tare părerea unora sau altora?… Cine sunt ei să îţi spună ce e corect sau nu?… Cine sunt ei să îţi spună ce să faci?… şi… Cine eşti tu că sa le asculţi vorbele? … sunt simpli muritori fără suflet… niciodată să nu te laşi învinsă… şi mai spun că nu toţi suntem nişte mecanisme fără creier şi fără suflet…Ce vină are viaţa pentru că e dată unor oameni care nu ştiu să o aprecieze?…
Când cineva e fericit îi vine să pupe pe toată lumea, să ia toată lumea în braţe, să mulţumească şi să zâmbească tuturor… Frustratul,  poate că zâmbește în sinea lui… nu pot fi sigură de asta!… dar am văzut de multe ori că cel mult schiţează un rânjet şi începe să vorbească porcos, să arunce cu acuzaţii în cei din jurul său, vrând să demonstreze cât de”şmecher”este el şi că nu are nevoie de nimeni pentru a se descurca…  Nu mulțumește niciodată cerului, destinului…  de persoane ce să mai vorbim… toată lumea este contra lui, numai el singur face şi desface…
Răutatea nu este apanajul meu forte… Răzbunarea nu mă încălzeşte… aş mai avea multe de spus încă… dar, nu voi mai spune nimic… pentru că aceşti oameni îmi inspiră milă… Un om care înjură, bălăcăreşte şi murdăreşte tot ceea ce este în jurul lui, este un om care ți-ar da și în cap în momentul  maxim al furiei generate de frustrările şi neputinţele sale… din păcate am văzut şi am cunoscut acest gen de oameni… sunt mulţi şi se plimbă printre noi… eu nu pot înţelege cum acumulează în ei doar sentimente negative care ajung să se răspândească în trupul lor ca o boală în stadiu terminal…  te cutremuri… cum poate să aibă loc atâta ură şi răutate într-un trup omenesc… din păcate, cu ei nu funcţionează nici o abordare… ei nu pot merge alături de nimeni… mai bine zis, nu acceptă pe nimeni alături de ei… ci în spatele lor, şi dacă se poate îngenunchiaţi…
Mulţi îşi bagă și îşi scot cu o măiestrie extraordinară… toate frustrările… neîmplinirile și rateurile personale… îl trimit la origini cât ai clipi pe unul care în accepţiunea lui a greşit față de el pentru că este diferit în gândire şi comportament în comparaţie cu el… De ce? De unde atâta uşurinţă?… simplu, din faptul că nu știu să fie recunoscători pentru nimic… din faptul ca sunt trişti şi frustraţi tot timpul… nu ştiu ce este bucuria, nu îşi permit să simtă bucurie… păi dacă nu vor să simtă nici măcar bucuria lor, cum să le pese de a altuia?…
E greu ca să rosteşti un banal „Multumesc” cuiva?… cred că da… ooohhh, da!…spun eu…  dar, de ce? Întreb tot eu… ,,Multumesc” are doar două silabe… daaaa, aşa este!…,,Să-mi bag…” sau ,,Du-te-n…” au minimum trei… în funcţie de imaginaţie şi frustrare… dar se pronunță mai ușor și cu mai multă simțire…
Concluzia?… Toate relele se datorează frustrărilor care deriva din suma unor eşecuri, corelată cu mentalitatea… “să moară capra vecinului”…,mai nou insa este"sa moara si vecinul odata cu capra" daaaa, asta e a noastră!!!… de ce să ne uşurăm viaţa când putem mai bine să o complicăm?
Am uitat să spunem “mulţumesc” la fel cum am uitat să spunem “îmi cer scuze” sau “îmi pare rău” atunci când greşim… nu ni se cuvine totul şi nimeni nu este obligat să ne accepte mojiciile şi proasta educaţie, doar din bun simţ şi… datorită iubirii pe care le-o purtam…..!
În încheiere,  pot să spun decât… Mulţumesc Cerului, că nu sunt una dintre ei!… Mulţumesc Cerului că ai mei neuroni reuşesc să funcţioneze corect şi că nu am acumulat răutate în suflet indiferent de câte necazuri am petrecut în viaţă!… Mulţumesc Cerului că răutăţile lor nu mi-au murdărit sufletul şi încă mai pot iubi oamenii,oamenii adevarati care nu au rautatea intiparita in suflet.......!


O perioada de eclipse, fericita! - Lauren Gorgo





















Prima mea experiență cu corpul Christic…

Cum vă descurcați până acum, cu această expunere totală la frecvența noastră de Acasă? Puteți simți cum se stabilizează energia Christică, în celulele voastre? Pentru că acest lucru se întâmplă în mod sigur! Este neîndoielnic faptul că aceste eclipse duc la un nivel cu totul nou, relația noastră fizică cu viața de pe Pământ.Vibrațiile extrem de concentrate ale Sursei impregnează fiecare centimetru din viața noastră (și din corpul nostru), iar unii simt acest lucru în cele mai binecuvântate moduri, alții în cele mai provocatoare moduri, iar cei mai mulți dintre noi, în ambele moduri. Indiferent cum îl simțiți, fiți siguri că toate lucrurile prin care treceți în această perioadă intensă sunt spre binele vostru cel mai înalt și vă vor conduce, în cele din urmă, la înțelegerea deplină a acestui adevăr.
În general, ceea ce este necesar în momentul de față este să faceți alegeri noi, lipsite de frică, de fiecare dată când se ivește un tipar vechi, bazat pe frică… iar această alegere devine mai ușoară ca oricând.
Dacă sunteți foarte acordați la voi Înșivă… spun asta de parcă ați avea altă alegere de făcut, în această călătorie!!… e posibil de asemenea să începeți să observați că în conștiința voastră apar unele străfulgerări luminoase, despre sistemul nou și vast al realității… unele înțelegeri și viziuni subite, ce decurg din modelul Christic ce a fost ancorat pe poziție și care începe acum să răzbată la suprafață și să se dezvăluie.
Din august, de când am descărcat și transcris tehnica de regenerare, eu personal am simțit această energie Christică amplificată, într-un mod foarte biologic. Pentru mine nu e surprinzător, dar ceea ce ESTE surprinzător… și sunt extrem de fericită să-l relatez, ca pe un semn pentru noi toți și ceea ce urmează să vină… este că transformările fizice pe care le remarc nu sunt, până la urmă, îngrozitoare.
De fapt, am avut de curând ceea ce aș putea numi prima mea experiență, palpabilă, a corpului Christic. A fost subtilă, dar a avut un efect foarte puternic și, privind retrospectiv (când am înțeles clar ce se întâmplă), mi-am dat seama că pe cât de vagă a fost, la momentul respectiv, a fost totodată un moment în care efectiv am simțit că viața mea se rotește peste tot... atât de puternic, încât am dorit să vă împărtășesc experiența, în caz că și alții simt ceva similar.
Totul a început în noaptea de 4 octombrie, când am adormit cu mare greutate. (ulterior am aflat că Marte din Săgetător era în trigon cu Uranus din Berbec și mă gândesc că acesta a fost un fundal celest puternic, pentru întâmplările mele nocturne.) Știm cu toții că insomnia nu este un fapt neobișnuit în procesul de înălțare, dar ceea ce a fost foarte neobișnuit în acea noapte, a fost că de fiecare dată când începeam să ațipesc, în corp îmi pătrundea o energie care mă trezea bine de tot… iar de fiecare dată când s-a întâmplat asta, am observat prin ochiul minții că numărul 13 strălucea orbitor în fața mea.
Acest lucru s-a repetat de vreo 6-7 ori, între orele 1 și 5 dimineața. L-am resimțit de fapt ca pe o mică hărțuială… în care categoric nu-mi era permis să dorm, oricât de mult îmi doream, iar numărul 13 nu mă lăsa deloc în pace… am avut mai degrabă senzația că vibrația 13 era cumva responsabilă de experiența prin care treceam… sau poate conștiența mea conștientă din acea noapte, despre codul Christic (13), a fost necesară pentru a-mi activa modelul divin… nu știu sigur, dar la 5 dimineața energia s-a disipat/integrat și am putut în sfârșit să cad într-un somn adânc și odihnitor.
În dimineața următoare nu m-am gândit deloc la ea, dar privind înapoi mi-am dat seama că, în realitate, se produsese ceva. În momentele ce au urmat acelei nopți, am fost atât de adânc cufundată în această nouă stare de ființare, încât nici măcar n-am fost conștientă că eram „în ea”… că, de fapt, îmi simțeam pe deplin corpul Christic. Nu au existat avertismente, dar după ce am revenit la tiparul meu 3D, am simțit o diferență clară și am știut fără nicio urmă de îndoială, că exact la acest lucru fusesem martoră în ființa mea.
Atunci când modelul meu Christic (Adam Kadmon) a devenit conectat, am petrecut una sau trei zile (cu întreruperi, până la eclipsa de Lună) într-un sistem de chakre total activat, în care îmi puteam simți realmente prezența cosmică aici, pe Pământ… o expansiune ce depășește orice con-vin-ge-re. Pentru prima oară, am avut acces la adevărul și validitatea fizicalității 5D, în carne și oase și mi s-a dat o dovadă întrupată despre cum este ca toți centri energetici să fie activați, să funcționeze din plin și să lucreze în tandem. Sunt foarte sigură că pentru unii, aceasta a fost o experiență prevestitoare despre ceea ce va urma după ciclul de eclipse (?), dar a spune despre ea că a fost extrem de rafinată, nu ar fi o apreciere chiar potrivită. A fost mai mult decât extrem de rafinată, a fost… „normală”.
Să-mi simt activarea deplină a Corpului de Lumină a fost o senzație atât de profundă de normalitate, încât nimic din ea nu s-a simțit a fi ieșit din comun… dar, în același timp, a fost cu totul extra-ordinară. A fost realmente un sentiment de a fi Acasă în corpul meu, fără nicio urmă de frică. Când m-am aflat în această stare, am putut oarecum să privesc „înapoi” la modelul corpului 3D, în care concomitent încă mai sălășluiesc și să-mi dau seama, foarte clar, de stupiditatea acestui lucru… lipsa lui generală de activitate și că faptul de a fi separat de centrul de putere e atât de arhaic, încât experiența de a fi o ființă tridimensională nici măcar nu se compară cu ființa umană divină originală, de după activarea așa-numitului „ADN Dumnezeu”. Nu se află nici măcar în același multivers al înțelegerii.
Mi-aș dori să o formulez mai bine, dar faptul de a simți normalitatea tuturor acestor lucruri… înțelegerea integrată că „așa trebuie să lucreze corpul uman”… a fost cel mai edificator și eliberator sentiment pe care l-am avut vreodată în acest corp. Dintr-odată, toți anii în care m-am convins pe mine însămi de capacitățile reale ale corpului au părut atât de inutili și s-au estompat cumva în fundal… chiar au părut a fi străini, comparativ cu puterea și inteligența pe care o conține acest nou corp, la fel ca o relație din trecutul îndepărtat (karmică), dominată de suferință, spre deosebire de libertatea și fericirea IUBIRII reale UNICE.
A fost un sentiment de validare totală a zeci de ani de credință, răsplata de a avea încrederea că corpul va da de cunoașterea mea lăuntrică și că, în același timp, mă va îndruma exact spre acel moment. După această experiență, efectiv nu mai trebuie să faci eforturi să crezi, nu mai există anxietate sau neliniște cu privire la plauzibilitatea tuturor acestor lucruri. A fi în acea stare nu a reprezentat potențialul perfecțiunii, ci prezența ei reală întrupată… inteligența regenerării, a sănătății desăvârșite și a tinereții veșnice, total activată… o stare care a făcut aceste lucruri nu doar posibile, ci a făcut să devină imposibil și faptul de a gândi sau simți altfel, atunci când ești în acea stare. În acele momente, întreaga călătorie a vieții mele… toate grozăviile… pentru a ajunge la acest moment de acum, au făcut ca piesele din puzzle să aibă sens.
Acest sentiment a fost totul și nimic din ceea ce am crezut că va fi, dar a adus cu el trei daruri imediate: 1) o stare aproape constantă de creativitate și bucurie, 2) o schimbare profundă a capacității mele plină de putere de a comanda și orchestra tot ceea ce doresc să trăiesc în această viață și 3) absența totală a oricărei memorii bazate pe corp, a vieții mele 3D… inclusiv a întregii călătorii de purificare, necesară pentru a ajunge aici. E ca și cum corpul Christic nu mai are nicio amintire despre viața mea trăită în separare, iar toată eliberarea karmică, ce m-a epuizat începând din 1999, pur și simplu a încetat să mai existe. Este mai mult decât uluitor. De fapt, e mai presus de minte… punct.
De la eclipsa de Lună, nu am revenit (încă) la acea stare totală de funcționare deplină… de fapt, după acele aproximativ două episoade de expansiune cosmică, cea mai ireală experiență a fost să „revin de această parte”, deoarece din punctul în care sunt acum, pur și simplu e la fel de greu de crezut în experiența corpului Christic, pe cât de greu a fost de crezut în experiența corpului karmic, atunci când l-am transcens pentru o clipă. Iar asta mi-a adus o perspectivă EXTRAORDINARĂ asupra „vindecării” și a faptului că atașamentul nostru de viața din dualitate ne limitează în mod categoric, capacitatea de a ne întregi pe deplin. Tot ce poate face vreodată pentru noi, modelul corpului 3D, este să ne mențină vii… totuși, modelul 5D înlătură toate acele frici de supraviețuire la nivel de bază și ne ușurează suficient de mult greutatea, ca să putem zbura cu ușurință.
Pentru colectivitatea implicată în procesul de înălțare, vindecarea a devenit o structură 3D extrem de depășită, care este contraproductivă pentru modelul 5D, al Corpului de Lumină total activat… fiind chiar ridicolă. Am ‘știut’ întotdeauna că acest lucru e adevărat, dar acum ȘTIU că e adevărat.Încă mai integrez cu greutate toată această experiență și există mult disconfort legat de mutația celulară care a provenit de acolo. În orice caz, chiar simt că a fost o experiență prevestitoare importantă, o viziune rapidă și instantanee despre ce urmează pentru unii și un testament despre locul în care eclipsele au puterea de a ne duce în final. Dacă nu – iar aceasta e o declarație importantă – vă asigur că tot ce am simțit în acele scurte clipe care-ți transformă viața valorează încă o călătorie de 10 ani pentru a ajunge acolo. ATÂT de uimitoare a fost.În final, simt că merită menționat faptul că, de la această activare, nu mă mai simt atrasă să iau parte la propriul meu proces de regenerare. După ce am folosit tehnica pe care mi-au dat-o pleiadienii, zilnic, timp de câteva săptămâni, a fost ca și cum la eclipsă a fost învârtit un comutator și mi-am pierdut brusc orice dorință de a lucra cu procesul corpului meu… am început să-l simt ca nefiind necesar, de parcă doar treceam prin mișcări. Nu știu dacă această senzație va dura, iar dacă va dura, firește că vă voi ține la curent, dar e destul de notabilă ca să o împărtășesc, în caz că simțiți ceva similar. Pleiadienii au spus că acest lucru va fi diferit pentru toți… unii vor avea nevoie de mai mult sprijin decât alții… deci, ca întotdeauna, faceți ceea ce simțiți, atât timp cât simțiți că vă ajută.În ceea ce mă privește, deocamdată simt că am făcut destul și că, din acest punct, corpul meu o poate accepta. Dacă asta se schimbă și eu mă voi schimba…
Lauren Gorgo, 10 octombrie 2014-O perioadă de eclipse, fericită!

www.thinkwithyourheart.com
Traducere: Ana Nicolai, pentru Editura For You

22 octombrie 2014

Ce lasi in urma ta!

 

Andrei Gâlea Las in urma asta "tara",
Tot ce-i rau, ce nu e`bun.
Si m-am hotarat bai frate,

Sa o iau pe un alt drum.
Gandurile si speranta,
Le pun toate in geamantan,
N-o sa iau drumul de Franta..
Dar nici cel pentru Vietnam.

Painea, o castig.. e bine,
Muncind tot prin tari straine
Om doar cu o facultate,
Munceste legal , cu acte.
Nu ii e` frica, ca in tara..
Ah! ce bine e afara.

Cu studiile facute in tara,
Se sterg la dos , cei de afara.
Dar cu salariu ce-l ofera..
Treci in alta emisfera.
Totu`i roz si e`frumos.
Frate, te simti ca un boss.

In Romania stim cu totii,
Ramanem doar in chiloti,
Dupa 6 luni de munca,
Cand robia este crunta,
Si salariul este mic,
Seful tau e`un tampit,
10 Kile ai slabit.
Preturile cresc intruna,
Zi de zi ii canti in struna..
Ai crezut ca asta-i tot?
O sa-ti mai iei una in bot!
Jobul tau se desfiinteaza,
"Postul se restructureaza"
Poarta, fabrica-si inchide
Ia sa te vedem pe tine..
Traind de pe azi pe maine.

Tot ce eu acum mai zic,
Un raspuns domnului Flick.
In urma mea sa las copiii
Instariti la casa lor,
Fara sa aibe nevoie,
De la stat, de ajutor.
De aceea fratioare,
Tot ce eu in urma las,
Momentan e`asta tara
Ce ne lasa fara glas!

18 octombrie 2014

Draga Toamna...esti o doamna!!!!






Imi place in mod deosebit toamna. Ador aerul ei melancolic, ador ploaia rece si marunta, spargandu-si fiecare strop in iarba, in frunzele pomilor. Ii ador maretia si cantecul ei trist, ce-mi spune ca fiecare sfirsit are un nou inceput...., ce poate fi din ce in ce mai bun. Fiecare frunza cazuta, imi aduce aminte de atatea clipe ce s-au pierdut in neant si ma fac sa cred in speranta asteptarii de vremuri mai bune si mai luminoase!
Traiesc....,asta imi ocupa tot timpul!

16 octombrie 2014

Femeile care au suferit mastectomii cauzate de cancer pot beneficia gratuit de reconstrucţie de sân cu implant


Femeile care au suferit mastectomii cauzate de cancer pot beneficia gratuit de reconstrucție de sân cu implant prin intermediul Programului național de protezare de sân, unul dintre centrele în care se fac aceste intervenții fiind Spitalul “Sfântul Ioan” din Bucureşti.
Directorul medical al Spitalului “Sf. Ioan”, Niculae Iordache, chirurg generalist, a declarat miercuri într-o conferință de presă că unitatea medicală vrea să devină un centru de referință în chirurgia sânului oncologic, având în vedere că are toate specialitățile necesare unui act medical și chirurgical de calitate pentru această patologie.
Carmen Giuglea, șeful Secție de chirurgie plastică, estetică și microchirurgie reconstructivă a Spitalului “Sf. Ioan”, a afirmat că există fonduri pentru intervenția în cazul a 800 de femei, însă a precizat că multe dintre cele care au suferit operații de mastectomie refuză să recurgă la această procedură, întrucât le este teamă de o nouă intervenție.
“Până anul acesta, CNAS nu deconta implanturi. Din vara aceasta a debutat Programul național de protezare de sân după mastectomii, din care 434.000 de lei au fost alocați spitalelor bucureștene pentru decontarea dispozitivelor necesare reconstrucției mamare cu implant siliconic — expanderul premergător implantului și implantul. Noutatea este că, pentru o pacientă mastectomizată la care se poate face reconstrucție cu implant, CNAS alocă în medie 3.200 de lei pentru achiziționarea dispozitivelor necesare, intervenția chirurgicală reconstructivă și spitalizarea fiind oricum decontate și până în prezent. Fondurile au fost direcționate către spitalele care au în componență clinici/secții de chirurgie reconstructivă. Pentru început, Spitalul Sf. Ioan are alocate fonduri pentru 20 de dispozitive, dar, în funcție de lungimea listei de așteptare, aceste fonduri pot fi suplimentate. Cinci operații au fost deja efectuate”, a spus dr. Carmen Giuglea.
Ea a precizat că pentru reconstrucție este nevoie de mai multe intervenții și chirurgul plastician stabilește împreună cu pacienta ce metoda de reconstrucție aplică, alegând-o pe cea mai adecvată.
În cazul alegerii metodei reconstructive cu implant, este necesar ca de la terminarea tratamentului oncologic (chimioterapic și radioterapic) să fi trecut suficient timp astfel încât țesuturile locale să aibă o calitate care să permită operația de reconstrucție.
“Este bine de știut că reconstrucția se poate începe în același timp cu rezecția oncologică, pentru că expanderul/implantul nu impietează tratamentul ulterior citostatic sau radioterapia”, a mai spus dr. Giuglea.
Medic primar oncolog Maria Chiș a subliniat că este absolut necesar ca medicii oncologi să informeze pacientele că reconstrucția de sân face parte din procesul de vindecare fizică și psihică după mastectomiile cauzate de cancerul de sân.
Prof. dr. Christian Chiricuță, specialist radioterapie, a subliniat că operația de reconstrucție cu implant nu se poate face în cazul în care tumora nu a fost bine extirpată.
Potrivit specialiștilor, operația pentru implantarea expanderului este puțin invazivă, durează aproximativ 45 de minute, iar recuperarea totală se face cam după o săptămână, din care primele 2-3 zile sunt petrecute în spital.
După aproximativ două săptămâni începe procesul de umflare a expanderului, care presupune 5-8 vizite la spital. Și acest proces este neinvaziv, se face prin folosirea unei seringi, cu care se introduce ser în balonul expander. Această procedură durează aproximativ două luni.
În funcție de caz, opțional, se mai poate aștepta o perioadă pentru definitivarea procesului de expandare, apoi urmează scoaterea expanderului și montarea implantului, care se fac într-o singură intervenție de o oră.
“Reconstrucția de sân, expanderul sau implantul nu cauzează sub nicio formă recidiva cancerului”, a spus Maria Chiș.
Potrivit statisticilor, în fiecare an, în România există 8.000 de femei care suferă mastectomii parțiale sau totale.
Pentru a beneficia de o operație de reconstrucție cu implant, o pacientă trebuie să fie asigurată la CNAS, să se prezinte la spital cu o trimitere de la medicul de familie, plus recomandare de la oncolog cum că este aptă pentru reconstrucție.
Spitalul “Sf. Ioan” are serviciu de ambulatoriu gratuit, unde femeile se pot prezenta oricând pentru consultare și informare. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

D.C. Dulcan: În spatele tuturor lucrurilor e Dumnezeu







E medic neurolog şi psihiatru, doctor în ştiin­ţe medicale, bun cunoscător al filosofiei ştiinţei şi pionier în scrierile din domeniul con­ştiinţei.
O minte strălucită, cu o curiozitate şti­in­ţifică ieşită din comun, care nu încetează să caute răs­puns la marile întrebări ale existenţei. Nu doar distinc­ţiile medicale internaţionale i-au adus recunoaşterea, ci şi curajul de a răsturna viziunea materia­listă asupra lumii, demonstrând, într-o carte publicată prima oară în 1981, că există o "minte uni­versală", care ordonează şi co­or­donează toate lucrurile din jur. "In­teligenţa materiei", cartea ca­re a bulversat lumea ştiinţifică ro­mâ­nească, a fost bestsellerul ace­lor ani. Au existat chiar voci care au considerat-o demnă de premiul Nobel. Ascensiunea ei a fost curma­tă brusc de regimul co­mu­nist, speriat de ideile prea îndrăz­neţe pe care le susţinea. A fost re­tra­să de la Premiul Academiei Ro­mâne, care i s-a înmânat abia la a doua ediţie, în 1992. După mai bine de trei decenii de la apariţie, cele mai multe din intuiţiile dom­nu­lui profesor Dulcan au fost con­firmate de ştiinţa actuală. Dacă destinul cărţii i-ar fi fost favorabil şi ar fi beneficiat la timp de o traducere, numele lui Dumitru Constantin Dulcan ne-ar fi repre­zentat azi la nivel internaţional, aşezat cu mândrie alături de al celorlalţi trei mari promotori ai Noii Spiritualităţi: Stanislav Grof, Ervin Laszlo şi Peter Russell.
Dimineaţă de vară
- Domnule doctor, vă propun să pornim pe firul biografiei. Întreaga dvs. viaţă aţi dedicat-o studiului. Ce v-a condus spre ceea ce sunteţi astăzi? Aţi simţit fascinaţia pentru cunoaştere de mic?
- De foarte mic. Îmi amintesc o dimineaţă de vară din satul meu argeşean, Mârghia. Eram copil. Dormi­sem pe prispă şi m-am trezit cu faţa spre răsărit. Cerul avea o culoare înnebunitor de frumoasă şi, privindu-l, mi se părea că mi se adresează, că vrea să-mi spună, uite, exist! Existam, dar nu ştiam ce sens are viaţa. Eram prea mic ca să-mi pot răspunde. Dar mi-am pro­pus atunci să aflu. Ştiu că pare de necrezut, dar de la vârsta aceea, mi-am făcut, pas cu pas, un program de instruire pe care nu l-am mai abandonat niciodată.
- Aţi studiat medicina. De ce, dintre toate disci­pli­nele, aţi ales tocmai neurologia?
- Era parte din planul făcut în copilărie. Am intuit de mic că medicina îmi poate oferi ceea ce eu nu pu­team afla doar din cărţi. Iar neurologia mă ajuta să descifrez complexitatea creierului uman. Creierul e cel care deţine misterul întregii noastre existenţe. Înţele­gând creierul, înţelegem în bună parte funcţionalitatea organismului viu. După absolvirea Medicinei, am ur­mat însă şi cursuri serale de iniţiere muzicală, de isto­ria culturii şi civilizaţiei. Am citit fizică, matematică, is­toria religiilor şi filosofie. Şcoala îmi impunea con­cepţia ei materialistă, religiile îmi spuneau că există un Dumnezeu. N-aveam decât o finalitate în toate că­ută­rile mele: să aflu cine are dreptate şi să răspund în­trebării din copilărie: cine sunt eu? După ce am ter­mi­nat facultatea, căutând să văd dacă e adevărat ce pos­tu­lează ştiinţa, cum că lumea anorganică (pietrele, apa) face la un moment dat saltul spre lumea organică (spre viu), într-o seară a anului 1976, am avut revelaţia răs­punsului. Dacă nu introducem în această ecuaţie o ra­ţiune de dincolo de noi, pietrele niciodată n-or să ajun­gă Adam şi Eva.
Există o inteligenţă a materiei
- O revelaţie care a dus, patru ani mai târziu, la apariţia "Inteligenţei materiei". Cartea a făcut vâlvă la vre­mea ei prin teoriile pe care le propunea. I-aţi pu­­tea rezuma conţinutul pentru cititorii revistei noas­­tre?
- Dacă ar trebui să rezum într-o frază ce am scris în cartea asta, aş spune aşa: există o inteligenţă a mate­riei. Orice manifestare din univers, începând de la macrocosmos şi pâ­nă la micro­cos­mos, are ca substrat o inteligenţă. De pildă, doi atomi de hidrogen şi unul de oxigen vor da întotdeauna o moleculă de apă, nu altceva. Până şi particulele, cuan­tele, au un rudiment de inte­ligenţă al lor. Exact asta încerc să arăt în cele peste 300 de pagini ale cărţii, sur­volând toate sursele de informaţie accesibile, de la ştiinţă la religie, de la experimentul de laborator la experienţa personală ca medic ne­urolog. Cu alte cu­vin­te, de­mons­trez că în spatele tuturor lucrurilor se află Dumnezeu. Ca să scriu această carte, am citit ma­teria multor discipline universi­tare. As­tăzi, bazându-mă pe o cunoaştere ştiinţifică, pot afirma cu certitu­dine că lucrurile nu au pornit din­tr-o întâmplare şi viaţa nu e acci­den­tală pe pământ, aşa cum spun manualele de bio­lo­gie. Ba mai mult, afirm că universul se sprijină pe legi morale. Am ajuns la concluzia că şi creierul respectă un cod etic, un cod moral, similar cu al marilor religii. Cum ştim asta? Iată un experiment. La începutul anilor 2000, la Uni­versitatea Wisconsin, s-au făcut cercetări pe călu­gări tibetani. S-a constatat că la emoţiile pozi­tive - empatie, respect, admiraţie etc - se activa o arie din lo­bul frontal stâng, în timp ce trăirea sentimentelor ne­gative activa o arie din lobul frontal drept. În con­se­cinţă, creierul face o distincţie între bine şi rău. Dar creierul e o masă de carne şi nu are cum să facă selec­ţia între bine şi rău doar prin sine. E clar că există o con­ştiinţă care face această triere, iar ea se supune la rândul ei unei legi morale, altfel cum ar face-o? Deci, legea lui Dum­nezeu este legea Bine­lui. Dar poate argumentul acesta nu e su­ficient ca să în­ţelegeţi de ce uni­ver­sul e construit pe tiparul Bine­lui. Vă dau alt exem­plu, la nivel de chimie: gân­durile nega­tive la nivel de chimie a sângelui deter­mi­nă în corp un viraj spre aci­di­tate (care înseamnă îm­bă­trânire, boală, degene­res­cenţă). Faptele pozitive şi senine duc corpul către un ph alcalin, care se traduce prin longevitate şi vita­litate. Până şi ADN-ul nostru face diferenţa în­tre bine şi rău. S-a luat o probă de ADN de la un individ, a fost dusă la distanţă şi monito­rizată prin mij­loace de laborator. Asupra in­di­vidului s-au exercitat diverse influenţe, negative sau pozitive. La cele negative, spirala ADN-ului se contracta, la cele pozitive se decontracta. Până şi în ADN-ul nostru sunt înscrise pre­misele sănătăţii şi bolii.
Devenim ceea ce gândim
- Boala e prin urmare rezultatul tuturor influen­ţelor negative?
- Venim pe pământ pentru a evolua, dar prin erori repetate ne creăm nişte dezechilibre, nişte energii ne­gative, care nasc suferinţa. Suferinţa este rezultatul comportamentului nostru, care a ajuns, de-a lungul secolelor, să fie într-un mare dezacord cu biologia noastră şi cu legile fiinţării noastre. N-am fost creaţi de Dum­nezeu să suferim, biologia noastră o demons­trea­ză: avem nevoie de fericire. În concluzie, devenim ceea ce gândim, sănătoşi sau bolnavi, fericiţi sau nefe­riciţi. Chiar şi la nivelul creierului, înnoirea celulelor noastre nervoase este favorizată de o gândire cons­tructivă, optimistă şi este inhibată de agresivitate, furie şi depresie. Orice emoţie negativă blochează celulele sis­temului imunitar pentru cinci, şase ore. Asta în­seamnă că un gând de invidie, de răutate, un necaz ne lasă organismul fără apărare pentru câteva ore. Ştim din descoperirile fizicii cuantice că orice gând are un substrat de câmp, acest câmp are efect de dispersie, se pro­pagă în spaţiu. Când ne gândim insistent la un lucru, îl creăm în planul de dincolo de noi, iar el se întoarce la noi. Putem, deci, face rău cu un gând, nu nu­mai nouă, ci şi celorlalţi din jur şi întreg universului. Am avut ocazia să verific şi în practică lucrurile astea. Pacienţii optimişti, ferm convinşi că se vor vindeca, îşi aju­tau organismul să lupte cu boala şi chiar se recu­perau. Ceilalţi, pesimiştii care se plângeau în perma­nenţă, se otrăveau cu propriile gânduri, iar starea lor se deteriora. Îmi pare rău că nu am avut resurse financiare să-mi fac un sanatoriu, în care să le vorbesc bolnavilor despre boala lor şi despre comportamentul care duce la vindecare. A învinge boala înseamnă, în primul rând, a o înţelege şi a nu te revolta contra ei.
- Autosugestia e foarte la modă în ziua de azi. Cre­deţi şi dvs. că am putea fi mai sănătoşi doar prin puterea gândului?
- Sunt şi boli care ne sunt date ca lecţii. Dar în cele mai multe cazuri, bolile noastre au cauze spirituale: in­vidia, răutatea, competiţia acerbă, egoismul şi do­rinţa de răzbunare, la care se adaugă frica şi stresul ge­ne­rat de o societate ultratehnologizată. Stresul înseam­nă moartea celulei. Încă de la anul 1000, Avicenna a făcut un experiment şi a pus un miel într-o cuşcă lângă cuşca unui lup. Mielul a murit, pur şi simplu, de frică. Când ne e frică, nu se mai secretă chimia necesară şi celula moare. Pe termen lung, asta înseamnă scleroze, boli degenerative, Parkinson şi demenţă. Ce să mai vorbim despre faptul că epoca noastră e una din epo­cile cu cele mai multe cazuri de depresii şi suicid. Şti­aţi că depresia este unul din factorii care favorizează apariţia bolii Alzheimer? Depresia este o otravă pentru organism. Ca să răspund însă la întrebare, ar trebui să înţelegem că nu ne putem păstra sănătatea decât gân­dind şi făcând binele, pentru a fi în armonie cu uni­versul. Iisus avea dreptate când îndemna pe fiecare să-şi iubească aproapele ca pe sine însuşi.
"Când crezi, îţi mobilizezi toate mecanismele de vindecare"
- Faptul că aţi demonstrat ştiinţific existenţa lui Dumnezeu v-a întărit şi mai mult credinţa? V-aţi apropiat şi mai mult de Hristos?
- Eu nu cred în Iisus doar pentru că aşa am fost educat de părinţi. Sunt un intelectual trecut prin şcoli, care a căutat să-şi explice lumea. Dar dintre toate ma­rile spirite care au trăit pe Terra (Buda, Confucius, Pi­ta­gora etc) Iisus are cea mai perfectă acoperire ştiinţi­fică. Am luat rând pe rând toate noţiunile predicate de el şi toate pot fi explicate în termenii ştiinţelor actuale. Vă dau doar un exemplu. Ce înseamnă iertarea? Din punct de vedere spiritual, înseamnă pace şi armonie. Din punct de vedere ştiinţific, prin iertare, la nivel de ADN, modelul negativ este pur şi simplu şters şi se instalează în corp o bună chimie şi un echilibru ener­getic. E fantastic, e pur şi simplu ca resetarea unui com­puter. Despre puterea credinţei, am vorbit deja. Iisus ar fi putut zice "eu te-am vindecat", dar a ales să spună "credinţa ta te-a vindecat". Când crezi, îţi mo­bilizezi toate mecanismele de vindecare. Dar a şti că Dumnezeu există nu e totul. Doar religia îţi dă trăirea emoţiei transformatoare, acea deschidere a sufletului prin care trăieşti cu adevărat relaţia cu Dumnezeu. Nu doar mersul la biserică e important, ci şi puterea ru­găciunii pe care o poţi face oriunde.
- Mai sunt oare canoanele şi dogmele Bisericii în acord cu spiritul vremurilor noastre?
- Din păcate, istoria ne dovedeşte că şi ştiinţa a gre­şit, negându-l pe Dumnezeu, şi Biserica a greşit, ar­­zân­du-l pe Giordano Bruno pe rug sau condam­nându-l pe Galilei. 200 de ani i-au trebuit Bisericii să accepte că pământul se învârte în jurul soarelui şi nu in­vers. În viitor, ştiinţa şi religia trebuie să-şi dea mâna, să se întâlnească la jumătate de drum, pentru a ajunge la o singură teorie care explică lumea. Orice excludere a unei părţi sau aducere la exagerare a alteia duce la rigiditate sau fanatism. Fundamentaliştii susţin că la Dumnezeu nu se ajunge decât pe o singură cale. Şi totuşi, Dumnezeu însuşi ne spune prin o mie de surse că drumurile spre el sunt nenumărate. Vârful mun­telui e unul singur, indiferent pe ce versant îl urci. Până la urmă, religiile vor ajunge la o concordie uni­versală. Nu este admisibil să spun că, dacă eu sunt ortodox, iar tu catolic, eu sunt agreat de Dumnezeu, şi tu nu.
- Criza lumii de azi nu e şi o criză a spiritului?
„Omenirea se îndreaptă spre o nouă conştiinţă”
- Criza lumii ac­tua­le este în primul rând o criză morală, pen­tru că oamenii nu ştiu cine sunt cu ade­vărat. Omenirea se în­dreaptă spre o nouă con­ştiinţă, spre o nouă uma­nitate. Suntem în­tr-un moment de coti­tură. În următorii 10, 15 ani, vom ajunge în cu totul altă lume, o lu­me a spiritualităţii. Această aliniere a pla­netelor care s-a produs acum nu e doar un de­taliu de ordinul amu­za­men­tului catastrofic. Este o realitate astro­no­mică. N-o să ne creas­că cinci mâini, cu siguranţă! Schimbările vor fi la nivel de con­ştiinţă. In­trăm într-o zonă de energie cu o frec­venţă mult mai înal­tă decât cea în care eram. Asta va produce mutaţii fundamentale în creier şi la nivel de ADN. Deja s-au făcut teste pe un lot de copii născuţi între 1982-1983 şi s-a constatat că nivelul lor de inteligenţă e mult peste nivelul stabilit anterior pentru genii. Se crede şi că ADN-ul nostru ar putea să ajun­gă, în plan ener­getic, la 36 de spirale în loc de 2. Lumea vii­toare va fi a spiritua­lităţii şi a ce­lor supra­dotaţi. A­proa­pe îmi pa­re rău ca nu am vârsta s-o mai tră­iesc.
"Îi mulţumesc lui Dumnezeu că nu m-a făcut o frunză"
- V-aţi dedicat întreaga viaţă eforturilor de a cu­noaşte. A meritat? Se spune că atunci când înţelegi totul, viaţa devine mai tristă.
- Din contră, cunoaşterea aduce cea mai mare bucu­rie. Ea aduce adevărul despre tine. E exact cum spune Iisus, "şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi". Să înţelegi lumea îţi aduce o eliberare enormă de erori de gândire şi prejudecăţi. Îţi dă bucu­ria de a descoperi singur resorturi şi corespondenţe. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că nu m-a făcut o frunză, o piatră sau un câine. Că mi-a dat posibilitatea să fiu om şi să ajung să ştiu ceea ce ştiu. E extraordinar să poţi afla cine eşti, de unde vii şi încotro te duci.
- Şi cine suntem noi, oamenii? Poate ştiinţa de azi să răspundă la o întrebare cu care filosofia se chinuie de milenii?
- Suntem conştiinţă întrupată şi suntem nemuritori. Timpul nostru în raport cu timpul de dincolo este doar o clipă fără importanţă. Venim de undeva şi plecăm spre altceva, viaţa pe Pământ e doar o scurtă vizită, o lecţie pentru evoluţia noastră. Facem cu toţii parte dintr-un plan divin şi suntem trimişi aici cu o misiune. Venim cu un bagaj de talente şi predispoziţii care ser­vesc misiunii noastre pe pământ. Despre lucrurile acestea putem afla mai multe de la cei care au traversat experienţa morţii cli­nice.
- Aţi întâlnit, în practica dvs. medi­cală, cazuri de moar­te clinică? Ce ne spu­ne experienţa lor?
- Experienţa mor­­ţii clinice ple­dea­ză pentru existenţa unei alte dimensiuni, spiri­tua­lă, în univers, din­colo de cea a lu­mii de pe Pământ, în care trăim adevărata noas­­tră viaţă. Cei ca­re au trecut prin moar­tea cli­nică şi au descris lu­mea de din­colo vor­besc despre întâlnirea cu o Fiinţă de Lumi­nă, pe care o asi­mi­lează cu Dum­nezeu.
- Dacă suntem ne­muritori, de ce ne e atât de frică de moarte?
- Pentru că nu cunoaştem adevărul despre noi şi cre­dem că totul începe şi se sfârşeşte pe Pământ. Moartea e experienţa conştiinţei care trece din planul fizic în planul spiritual. M-am întrebat mult timp de ce murim. De ce ne uzăm fizic, dacă energia fundamen­tală, cuantică, este infinită şi nu se consumă? Am în­ţe­les târziu că aici sun­tem doar la o şcoală, iar corpul e uniforma ne­cesară aici. Numai întrupaţi în carne şi oase avem senzaţiile tu­tu­ror lucrurilor. Im­pli­carea simţurilor e necesară lecţiei pe care o avem de învăţat. Moar­tea e trecerea în altă dimensiune, care e cea mai fericită.
- După mai bine de pa­tru decenii de prac­tică medicală în neu­rologie şi psihiatrie, creierul uman vă mai ascunde vreo taină?
- Creierul păstrează încă multe enigme. El este receptorul conşti­inţei sau, altfel spus, al lui Dumnezeu într-un sens mai larg. Facem o encefalogramă şi nu distingem decât o linie sinuoasă a activităţii electrice a creierului, dar nici o singură volu­tă nu ne spune că ea în­seamnă un cuvânt anu­me sau un gând. Cum trans­cende infor­ma­ţia din planul fizio­logic în pla­nul con­ştiinţei ră­mâ­ne de neînţeles. De aceea am fost printre primii care au îndrăznit să afir­me că nu conştiinţa e produsul cre­ierului, ci cre­ie­rul este produsul con­şti­inţei. Creierul nostru e doar un re­cep­tor. Aşa se explică cum ne re­amin­tim tot îna­in­te de moar­te, în filmul vieţii, deşi la bătrâneţe ui­tăm o mul­­ţime de lu­cruri. Ne­u­ronii îm­bă­trânesc şi mor, sunt ca un radio de­­fect care nu mai re­cep­­ţionează un­de­le. Me­­moria însă nu se pier­­de, e undeva în câm­­pul in­formaţional de deasu­pra. Vă daţi sea­­ma ce mister e în noi?
"Dacă m-am născut în România, înseamnă că trebuie să fiu aici"
- Să trecem şi la cele lumeşti. Aţi avut multe ecouri în Occident, după apariţia cărţii "Inteligenţa materiei". Cu toate astea, nu aţi emigrat. V-am găsit la Sinaia, într-un mic birou cu vedere spre munte. În locul deschiderii, aţi ales izolarea.
- Când am scris Inteligenţa materiei, am plecat pe drumul ăsta de unul singur, într-o ţară cu un regim opresiv, unde numai de libera circulaţie a ideilor nu putea fi vorba. Ulterior am aflat că în Statele Unite se organizau întâlniri de specialişti care puneau aceleaşi probleme. Am avut o singură dorinţă atunci, în 1981, să nu fiu depăşit în cunoaştere, măcar până în anul 2000. Şi nu numai că n-am fost, dar mai sunt încă lu­cruri de scris şi demonstrat. De rămas, aş fi putut ră­mâ­ne la Paris, în 1986. N-am făcut-o pentru că sunt legat afec­tiv de pământul şi de neamul meu. Şi din con­şti­in­ţa faptului că, dacă m-am născut în România, în­seam­nă că trebuie să fiu aici. Profesor sunt, o maşină am, o casă am. Ce-mi mai trebuie? Aşa cum înţeleg eu lucru­rile în universul ăsta, singura mea referinţă e acolo sus. Mai departe nu ţine de mine.
- Aţi practicat medicina, aţi scris, aţi studiat, aţi par­ticipat la congrese şi conferinţe. Unde a mai în­căput între toate astea şi viaţa de familie?
- Toate vacanţele mele mi-am chinuit soţia şi fiul. Eu stăteam să lucrez, în timp ce ea stătea cu copilul singură. Mi-a spus cu tristeţe, imediat după căsătorie: "Credeam şi eu că eşti un om normal." (râde)
M-a iertat între timp şi m-a şi ajutat foarte mult în ceea ce am făcut. Şi acum lucrez în acelaşi ritm. Mă aşez la 8 dimineaţa pe scaun şi mă mai ridic după ce s-a lăsat noaptea. În Bucureşti n-aş putea face asta, fiindcă sunt prea multe lucruri care îmi distrag atenţia. Înainte să mă apuc să scriu "Inteligenţa...", am stat mult şi m-am gândit dacă să mă angajez sau nu la un travaliu imens, riscând să-mi pierd cei mai frumoşi ani, între 30 şi 40, pentru un succes incert. Şi totuşi mi-am zis că merită. Nimic nu reuşeşte cu adevărat dacă nu faci sacrificii. Bucuriile pe care le trăiesc acum îmi demonstrează că am pariat corect.
Sursa: Formula-as.ro

14 octombrie 2014

Da-te jos de pe problema!




Cand  apare o provocare (si slava Domnului, apar mereu), numita de cei mai  multi “problema”, tendinta este sa ne urcam pe ea, ca pe un cal naravas,  cu ambitia de a-l stapani, controla, dresa. Ne urcam pe problema si  nu-i mai dam drumul. E a noastra doar!
Ajungem sa ne identificam cu problema, iar atitudinea si cuvintele  par sa spuna : “eu sunt una cu problema mea”. In acel moment nu te mai  poti delimita si nici ceilalti nu o pot face. Ii convingi si pe ei ca tu  esti x cu problema y. Esti in saua unui cal si spui ca tu esti calul.
Te plimbi de colo colo, cu problema in cap, in privire si in vorba. Ca  si cand ai purta in palme un carbune incins. “Iata, am o problema,  vedeti?” “Ma frige de mor, dar nu-i dau drumul, ca e a mea”. Ca si cand  te-ai lua la tranta cu Dumnezeu. Esti atat de preocupat de lupta,  consumi atata energie pentru a valida existenta problemei, incat nu mai  vezi nimic in jur, nici macar solutia. E problema ta si cu asta basta. E  cea mai cea. E ultima. Daca o dovedesti si pe asta, gata, ai scapat.
De obicei, solutia e la indemana, dar cata vreme esti una cu  problema, n-ai cum s-o vezi. Si e mult prea simpla ca sa o poata accepta  mintea ta complicata. De exemplu, poti da drumul carbunelui incins.  Lucru pe care il vei face probabil pana la urma. Dupa ce vei fi obosit  de strigat in gura mare sau de plans de mila. Dupa ce ai consumat toata  energia.Uneori pur si simplu e nevoie sa te dai jos de pe cal, ca sa-ti amintesti ca nu esti calul.
Mai stii cand ai cautat cheile pana ai obosit? Si iti amintesti unde  le-ai gasit? Le tineai in mana, erau langa tine? Sau mai stii cand nu  reuseai sa rezolvi o problema la matematica, iar dupa ce ai lasat-o  putin deoparte si ai revenit mai tarziu la ea, a fost foarte usor?
Provocari vor fi mereu. Asta de acum nu e nici prima si sigur nu va fi nici ultima. In plus, va trece cumva.
Mereu, in orice provocare, exista solutie. Daca nu o vezi, nu te-ai  dat inca jos de pe problema. Nu ai pasit in afara ei. Incearca, cand ai  urmatoarea provocare, sa te asezi langa ea, inainte de a o insfaca. Sa  te plasezi in afara ei. Sa o lasi putin deoparte. Iti promit ca nu ti-o  ia nimeni, o vei gasi tot acolo unde ai lasat-o. Doar ca e posibil sa arate altfel. Si sa gasesti rapid solutia. Sau sa  se rezolve ca prin minune. Si sa te simti ceva mai bogat pentru ca ai  avut-o.Sursa:Nicoleta Svârlefus