Fiecare are steaua sa!

27 martie 2014

Ziua mondiala a teatrului!


 

Şi totuşi, de ce sunt sălile de teatru pline? De ce când e vorba de Romeo şi Julieta lumea uită de dureri?
“Ziua Mondială a Teatrului nu este numai o sărbătoare şi un moment de referinţă, este o încercare a lumii noastre de a distinge, într-o competiţie universală de valori, care este locul acestei preocupări artistice în viaţa publică.
Teatrul nu naşte revoluţii, nu declanşează războaie, nu condamnă răufăcători. Personajele lui sunt creaturi ale imaginaţiei care participă la viaţa publică prin contrast. Dacă Hamlet e romantic îi poţi ucide tatăl şi nu a trecut mult, doar câteva secole de când, pe un câmp de luptă, tiranul urla după un cal şi punea la bătaie un regat.
Mă uit cu disperare la ştirile fierbinţi ale zilei şi încerc să recapitulez modul în care teatrul a intervenit salvator în conflictele majore ale lumii. Din puzderia de senzaţii care mă încearcă privind televizorul, selectez doar spaima pe care mi-o induce scrâşnetul inconfundabil al şenilelor în mers şi încerc să înţeleg despre ce e vorba când văd, faţă-n faţă, tancuri şi copii.
Asist parcă la o piesă scrisă de destin în care Wagner, Şostakovici, Mozart şi Rahmaninov îşi dau mâna ca să acompanieze balalaica şi bazooka într-o hărmălaie care face deliciul unor dirijori iresponsabili.
În această eră a dezvoltării fără precedent a ştiinţei, spaţiul virtual este o nouă scenă care confiscă energiile unor posibili eroi adevăraţi. Oamenii sunt ascultaţi, controlaţi, manipulaţi, înspăimântaţi de ziua de mâine, de sărăcie şi război.
Să-i chemi la teatru ca să uite pare absurd şi inuman, ce le poate oferi o seară agreabilă sau o comedie, ca alternativă !?
Şi totuşi, de ce sunt sălile de teatru pline? De ce când e vorba de Romeo şi Julieta lumea uită de dureri? De ce când Hamlet se luptă cu minciuna, crima şi destinul publicul parcă-i arată drumul?
Nu cumva pentru că în teatru eşti actor şi spectator în acelaşi timp?
Nu cumva pentru că în lumea lui întâlneşti alături gânduri mari, iluzii, spaime, bucurii... Ca-n viaţă?
Şi în fond ce-i viaţa?
„Lumea-ntreagă e o scenă iar oamenii sunt doar actori” spune Shakespeare deschizând uşa căutărilor de sine chiar dacă peste gard războiul celor două roze începuse.
Teatrul adevărat este locul unde oamenii se vor întâlni mereu cu ceea ce umanitatea le-a lăsat ca moştenire pentru a înţelege, mai devreme, realitatea”.
Mesajul Internaţional lansat de Brett Bailey

26 martie 2014

Legenda Narcisei !


 
Demult, foarte demult, în mijlocul unei păduri seculare, într-o poiană mare, îşi avea sălaşul un pădurar cu familia sa. Avea o soţie harnică şi frumoasă cu care se înşelegea de minune şi mai avea pădurarul o fată frumoasă cum nu se mai văzuse, înaltă, subţirică, cu părul galben inelat, faţa ca neaua şi ochii ca tăciunele. Când cobora prin sate cu căruţa cu lemne pădurarul o lua întotdeauna şi pe Narcisa, căci aşa o chema pe fată, să se mândrească cu ea.
Toţi flăcăii întorceau capul după ea, dar Narcisa nu avea ochi pentru nimeni. Lumea ei era pădurea, acolo se născuse, acolo crescuse, învăţase de mică să iubească natura şi animalele. În timpul liber alerga prin poiană culegând flori, împletind coroniţă pe care o punea pe cap, apoi, cântând voioasă, căci avea un glas ca de înger, intra în pădure. Cântul greierilor şi al păsărilor o însoţeau pretutindeni.
În pădure avea un  loc anume, legat de două crengi groase, îşi făcuse un leagăn. Se legăna, cânta şi privea petice de cer zărite printre crengile copacilor. Aceea era lumea ei, fericirea ei.
Într-o zi, când culegea flori, văzu un fluture frumos colorat, care zbura în faţa ei, aşezându-se chiar pe o floare pe care voia ea să o culeagă. Narcisa se uită la el cu drag, nu mai văzuse un fluture aşa de frumos colorat. A vrut să-l prindă, dar fluturele a zburat pe altă floare. Narcisa după el. Ceva ca un fir nevăzut o atrăgea după fluture.
Fluturele intră în pădure, fata după el. Tot alergând după fluture, intră în adâncul pădurii şi se rătăci. Se aşeză pe o buturugă şi începu să plângă. Cât era ea de obişnuită cu pădurea, în acel loc necunoscut o apucă teama, pădurea era deasă, cu copaci înalţi şi rămuroşi, aproape că nu se vedea cerul. Se apropia seara, ce să facă, încotro să o apuce?
Când deznădejdea era mai mare, apăru fluturele, se aşeză în faţa ei pe un lemn căzut, începu să-şi fluture aripile, apoi pe negândite din el se înalţă un flăcău frumos cum nu se poate spune, părul castaniu căzut pe umeri încadra o faţă oacheşă, doi ochi negri cu privirea blândă o cercetau pe Narcisa, care plângea cu capul îngropat în mâini.
Când a ridicat capul şi l-a văzut, a sărit în sus speriată. A vrut să fugă, dar el a oprit-o.
- Nu fugi, Narcisa, că te vei rătăci şi mai tare, eu nu-ţi vreau răul. Sunt Narcis, duhul pădurii. Dragostea ta pentru pădure şi animalele ei  m-a făcut să te urmăresc şi să te îndrăgesc de când erai mică. Vino să te duc acasă.
Mai de voie, mai de nevoie, Narcisa se lăsă condusă de duhul pădurii, care în scurt timp o scoase în lumina poienii. Când se văzu acasă, Narcisa îi zise:
- Îţi mulţumesc pentru ajutor,  n-o să te uit niciodată.
- Nici n-o să poţi să mă uiţi. De acum în colo o să ne vedem mereu, am să veghez asupra ta ori de câte ori vei veni în pădure, nu vreau să te mai rătăceşti, pădurea are multe capcane.
După cele spuse se făcu nevăzut.
Părinţii Narcisei erau îngrijoraţi, niciodată nu întârziasă fata lor atâta timp în pădure.
- Ce s-a întâmplat, Narcisa,  unde ai întârziat?
- În pădure, m-am rătăcit, dar a venit duhul pădurii, pe care-l cheamă Narcis, şi  m-a adus acasă.
- Nu spune glume, fata mamei, când noi  suntem aşa de îngrijoraţi.
- Nu glumesc, mamă, şi apoi e un flăcău aşa de frumos şi de bun!
- Bine, dacă zici tu înseamnă că-i adevărat, dar să nu te mai duci în adâncul pădurii, că nu se ştie ce se poate întâmpla.
Din acea zi Narcisa nu s-a mai dus în adâncul pădurii, ci doar până la leagănul ei, acolo cu inima ticăind îl aştepta pe Narcis care venea zi de zi şi uite-aşa s-au îndrăgostit unul de altul şi au hotărât să se căsătorească.
Narcis s-a dus la părinţii Narcisei şi-a cerut-o de soţie, apoi s-au dus cu toţi să vadă palatul lui Narcis.
Mult s-au minunat când l-au văzut, era un palat măreţ din marmură verde, cu zeci de turnuleţe poleite cu aur.
Mult s-au bucurat părinţii Narcisei pentru norocul ei. Au hotărât ca în curând să facă nunta, apoi să se mute cu toţii în palatul cel măreţ.Dar n-a fost să fie aşa.Muma Pădurii, care avea şi ea un palat în pădurea cea deasă, avea o fată la fel de urâtă şi rea şi pusese ochii de mult timp pe duhul pădurii şi-l dorea ca ginere, îl socotea numai bun pentru fata ei. Astfel cele două împărăţii s-ar uni formând una mare, unde ea va fi starostele, aşa socotea ea.
Cu acest gând se duse la palatul lui Narcis pentru ai propune alianţa, dar el nu era acasă. Plecă Muma Pădurii să-l caute şi-l găsi lângă leagănul Narcisei, legănând-o uşor şi privind-o cu drag.
Atunci Muma Pădurii, înţelegând cum stă treaba, s-a făcut foc şi pară. Nu s-a arătat celor doi, în sinea ei gândea că doar n-o să lase o muritoare să-i strice planurile. S-a dus la palatul lui Narcis şi l-a aşteptat să vină acasă.
El a venit spre seară, era fericit, cu faţa luminată de dragoste. Când a văzut-o pe Muma Pădurii, faţa i s-a umbrit, ştia că o asemenea vizită nu prevesteşte nimic bun. Când mai auzi şi despre ce-i vorba, s-a întristat de-a binelea.
Muma Pădurii era rea şi răzbunătoare. Narcis se temea pentru viaţa Narcisei, asupra lui Muma Pădurii nu avea putere.
Zise cu glas domol:
- Mai vedem noi, mumă, o să vin să văd şi eu fata.
- Nu aştepta mult, Narcis, răbdarea mea e foarte scurtă.
- Ştiu, mumă, ştiu.
Narcis oftă din greu. Pentru nimic în lume nu s-ar fi căsătorit cu fata pe care nu o îndrăgea.
Câteva zile Narcis n-a ieşit din palat, ştia că Muma Pădurii îl va urmări, dar până la urmă tot s-a dus în pădure. Narcisa dormea în leagăn, a mângâiat-o pe plete şi a oftat.Ea s-a trezit şi i-a văzut faţa tristă.
- Ce-i cu tine, Narcis? De ce eşti trist, ai lipsit multe zile.
- Tristeţea vine din dorul tău, am avut treburi de rezolvat şi mi-a fost dor de tine.
În acel moment doar Narcis auzi un foşnet uşor de frunze printre copaci. Privi într-acolo. Era Muma Pădurii, privea furioasă la ei.
'' Ce bine că Narcisa nu o poate vedea'' gândi cu tristeţe Narcis.
- Narcisa, trebuie să plec, voi veni mâine.
- Bine, te aştept.
Duhul Pădurii plecă mohohorât, se închise în palat cugetând la ce avea de făcut. A doua zi se duse la părinţii Narcisei şi le spuse:
 - Doresc ca duminecă să facem nunta, apoi ne mutăm la mine în palat.
Dar Muma Pădurii le ştia gândurile. În ruptul capului nu putea îngădui aşa ceva, nimeni şi nimic nu-i va strica planurile. Îl urmări furioasă pe Narcis, când plecă de la palat gătit pentru nuntă.Cu gând rău porni înaintea lui.
Narcisa îl aştepta în mijlocul florilor din poiană, era îmbrăcată în rochiţă albă, cu coroniţă aurită pe cap. Era frumoasă ca o zână.Deodată auzi în spatele ei un foşnet şi se întoarse. În faţa ei se afla Muma Pădurii. Era aşa de urâtă încât Narcisa s-a speriat şi a vrut s-o ia la fugă. Baba  a prins-o de mână  şi îi spuse cu duşmănie:
 - Încotro, muritoare nesăbuită, ai crezut  că îmi strici planurile căsătorindu-te cu Duhul Pădurii, care este sortit fiicei mele. Ei află că nu vei reuşi atâta timp cât trăiesc eu Narcis nu va avea altă soaţă, decât fiica mea.
Scoase din sân un beţisor negru cu care o atinse pe Narcisa, pe dată aceasta s-a preschimbat în floare.
O floare albă cu tulpina subţirică, cu miros fin pătrunzător. Apoi Muma Pădurii dispăru urmată de un râs diabolic.Sosi şi Duhul Pădurii, dar Narcisa nu era de găsit. Au căutat-o peste tot, dar zadarnic.
Narcis era mâhnit, cu capul plecat se plimba prin poiană. Cu speranţă în suflet aştepta să apară Narcisa. Privirea îi fu atrasă de o floricică mică albă ce răspândea un miros îmbătător. Se albi la faţă, deodată înţelese totul . Muma Pădurii era vinovată de dispariţia Narcisei. Îngenunche şi sărută floarea. Din petala ei căzu o lacrimă pe pământ.În acel loc răsări o floare la fel de albă, şi tot aşa până ce se umplu poiana de flori albe cu miros fin.În amintirea celei care a fost frumoasă ca o floare au numit acea poiană ''Poiana Narcisei''. Aşa se numeşte şi în ziua de azi.Duhul Pădurii a rămas singur pe vecie, aproape tot timpul şi-l petrece printre gingaşele şi frumoasele  Narcise.
 
Narcisa alba ( narcissus poeticus)
Narcisa este o planta ce creste de obicei pe pajisti, pasuni, paduri, malurile raurilor sau cultivata in gradini. Infloreste primavara, si in cazuri rare toamna sau iarna. Frunzele lungi, bazale, inguste sau cilindrice, ca dimensiune 15-75 cm. Florile apar fiecare pe cate o tulpina fara frunze, in grupuri de 10-12, fiecare floare cu cate sase petale albe (la alte specii sunt galbene sau chiar verzi), corolele sunt rosii, portocalii sau roz. Sunt parfumate (foarte putine specii de narcise sunt fara parfum). Fructul este o capsula.
In scop fitoterapeutic se utilizeaza florile si bulbii. Planta se recolteaza din luna februarie pana in luna aprilie.
Planta contine: narcisina, alcaloizi, glicozide ale izometonului, alcaloizi (licorenina, gelatina, licorina, narcisidina) care sunt foarte toxice, acizi organici.
Florile si bulbii au efecte calmante, linistitoare, emoliente, dezinfectante, antiseptice, sedative, nervine, tahicardice, nevroza cardiaca, antitusive, antiasmatice, emetice. Narcisa se cultiva si in scop decorativ.
  Uz intern: 
-  diaree, nevroza cardiaca, tahicardie, astm, nevroza, stari de agitatie si anxietate, boli pulmonare, anxietate, tuse convulsiva – sub forma de sirop, decoct, infuzie, din flori si bulbi.
  Uz extern: 
- rani si leziuni usoare – sub forma de infuzie si sirop din flori (efecte emoliente, calmante si dezinfectante)
 Contraindicatii: 
- A se evita contactul cu seva care poate irita pielea sau agrava alergiile de piele la persoanele sensibile sau alergice. Se vor respecta dozele recomandate deoarece bulbii contin substante ce pot deveni nocive datorita toxicitatii lor crescute. 
Efecte adverse: 
- Bulbii sunt foarte toxici, dozele peste 10 g pot fi letale. In intoxicatii apar urmatoarele simptome: somnolenta, hipertensiune accentuata, miscari convulsive, disfunctii ale ficatului.

Avem nevoie de miracole!

Dintotdeauna au existat printre noi oameni care par să te cunoască din vieți anterioare. Ei sunt oamenii pentru care, realmente, te temi. Să nu-i pierzi, să nu-i uiți, să nu ți-i înstrăinezi. Se întâmplă să-ți bată la uși exact în momentele dezolante în care îți dorești dinadins să ți se-adune lume-n prag iar tu să fii deja cu mâna pe clanță. Există oameni pe fața pământului care știu, la fel ca și tine, că viața nu are portativ și se fredonează doar din tonuri înalte de emoție genună, sanctă și necenzurată. Sunt oameni de o castitate interioară neobișnuită. Relaționează atât de natural în orice împrejurare, se oferă cu tot cu suflet și nu au nimic să-și reproșeze. Sunt săritori și se pricep să panseze răni cu cataplasme de vise puse la uscat. Sau chiar și numai cu o vorbă bună. Ei sunt miracolele de care, din când în când, avem cu toții nevoie.

24 martie 2014

Pentru Vladut si Mihnea !

 
 


Vine ziua de Florii
                        Fierbe munca, fierbe glia,
                        Mic şi mare-n câmp lucrează,
                        Numai brotăcelul Oac
                        Stă pe lac şi... dirijează:

                        - Albinuţe, fluturaşi!
                        Strigă el, zvoniţi prin ţară,
                        Duceţi vestea-n lung şi-n lat,
                        Că afară-i primăvară!

                        Cât e cald şi cât e soare,
                        Râme, voi porniţi aratul!
                        Furnicuţe hărnicuţe,
                        Daţi-i zor cu semănatul!

                        Iar de vreţi cumva şi voi
                        Să munciţi un pic, copii,
                        Îngrijiţi de floricele –
                        Vine ziua de Florii!


Legenda toporasului !




În alaiul primăverii, după ghiocelul care înfruntă zăpada şi gerul, toporaşii vin să umple crângurile de parfum.
Abia se încălzeşte pământul, şi florile lor se deschid ca nişte aripi de fluture deasupra frunzelor.
Legenda spune că micuţele flori, încărcate de miresme dulci, s-au născut din dorul de părinţi al unei fete măritate departe de casă. Violeta era singura lor comoară, cea mai frumoasă fată din sat, gingaşă ca o floare şi harnică precum albina. De cum se desprimăvăra şi Regele gheţurilor părăsea pământul, fecioarele din sat plecau la pădure după flori. Aşa a zărit-o regele pe Violeta şi inima sa îngheţată s-a topit pe loc. A cerut-o de soţie, să îi însenineze cu zâmbetul ei cald zilele mohorâte de iarnă din imperiul lui de gheaţă.
Părinţii fetei s-au codit ce s-au codit, dar, de teamă că iarna va pune stăpânire pe satul lor, s-au învoit să îi dea mireasa. A plecat Violeta pentru totdeauna din casa părinţilor, dar s-a rugat de rege să le lase un dar de preţ, care să le amintească de ea în fiecare primăvară. În urma paşilor ei, au răsărit micuţele violete, delicate ca frumoasa fată şi cu parfum suav, ca sufletul ei curat.
Povestea toporasului

Într-o pădurice de la marginea unui oraş industrial se află o poieniţă. Soarele răsare deasupra poieniţei, aerul e aburit, pretutindeni sclipesc picături de rouă.În afară de iarbă, ce mai creşte în poieniţă?O păpădie.O părăluţă.Şi ce se vede acolo, mai departe, cu tulpina înaltă, cu multe floricele galbene? O ciuboţica-cucului.
Ah, iată, aici la margine zace un ram uscat, care face şi el parte din povestirea noastră.De jur împrejur se înalţă copaci: frasini, mesteceni şi stejari. Mai e şi o tufă de soc.Oraşul s-a trezit de mult din somn. O pală de vânt suflă peste poieniţă: iarba se unduieşte şi şopteşte.Ce şopteşte iarba?,, Hei, cum poţi să nu vezi floarea aceea mică de sub tufa de soc?N-a înflorit încă, dar uite ce frumoasă e de pe acuma! Ce delicată e!
Cum s-o fi chemând gingaşa floare? ”Iarba n-o cunoaşte.Cine o cunoaşte?„ O păpădie! ” strigă păpădia.
,,Of, încrezuto! zuruie supărată ciuboţica-cucului, şi o râma poate să vadă că nu e o păpădie. Cred că e o părăluţă, după cât de sfioasă stă acolo. ”Dar de sub frunzuliţele verzi ale bobocului sclipesc petale viorii.
,,Ai mai văzut vreodătă o părăluţă cu petale viorii? ” întrebă iarba.Nu, nimeni n-a văzut.Dar tu?
,,Poate că e un trandafir, scârţâi ramul uscat şi se ridică puţin ca să vadă mai bine. Se spune că trandafii sunt foarte frumoşi. Apoi întreabă: Are ghimpi? ” Vederea i-a slăbit puţin.,,Ce vă tot certaţi acolo, spune stejarul cu glas răguşit. E un toporaş”
,, Un toporaş? Vai! Şopteşte părăluţa. Îmi plac toporaşii. Nu cunosc o floare mai minunată decât toporaşul. Ce drag mi-ar fi să stau de vorbă cu el ! ”
Auzind aceste cuvinte, toporaşul se face violet de emoţie. ,, Iată şi dovada! ” strigă iarba.
Iarba şi florile îşi îndreaptă privirile pline de prietenie spre toporaş: cât de gingaşă şi de frumoasă poate fi această floare!
Dar cine vine în zbor deasupra poieniţei?O buburuză.Se lasă jos pe un fir de iarbă. Mai întinde o dată aripile, apoi şi le împreunează pe spate.
,, Bună dimineaţa, fir de iarbă ”,zice buburuza, gâfâind după zborul grăbit.
,, Bună dimineaţa, gărgăriţo. Ţi-ai mâncat puriceii la micul dejun? ”
,, Da, îţi mulţumesc. ”
Şi vorbesc despre soare şi ploaie.
,, Te rog, dragă gărgăriţo, zice apoi firul de iarbă, fii atât de bună şi du toporaşului de acolo, de sub tufa de soc, câteva picături de rouă de la mine; e atât de gingaş şi aş dori să înflorească cât mai curând. ”
,, Aveţi un toporaş aici? Întreabă gărgăriţa. Un toporaş mic? Fac orice pentru toporaşi. ”
Îşi mai trage puţin sufletul. Apoi apucă o picătură de rouă şi ţinând-o strâns cu picioruşele zboară spre toporaş; se duce, se întoarce, şi tot aşa…
Dar acum, cine soseşte în zbor peste luminiş?Un fluture.
Se leagănă deasupra poieniţei şi se aşează pe ciuboţica cucului.
,, Bună dimineaţa, ciuboţică. ”
,, Bună dimineaţa , fluture. Ţi-ai băut nectarul de dimineaţă? ”Fluturele nu băuse încă.
Se apleacă şi bea pe săturate. Şi cei doi vorbesc despre soare şi ploaie.
Într-un târziu ciuboţica-cucului spune: ,, Te rog, fluture,du-i şi de la mine toporaşului acela de sub tufa de soc puţină rouă, ca să aibă destul de băut şi să înflorească repede.”,, Un toporaş? Dar bineînţeles că-i duc. ”
Cum ar putea să refuze o asemenea rugăminte? Şi fără multă vorbă se apucă de treabă. Mai apoi vine o muscă şi se aşează pe floarea de păpădie; şi un greiere care sare pe părăluţă şi un cărăbuş ce se agaţă sub o frunză de-a stejarului.
De la toţi toporaşul capătă rouă, pentru că este atât de gingaş şi pentru că trebuie să înflorească şi el cât mai repede.
Acum toporaşul are apă din belşug. Îşi scoate rădăcinile la iveală, le îndreaptă spre apa primită şi soarbe şi soarbe…Deodată înfloreşte.,, Vă mulţumesc vouă, flori şi gâze ”, spune toporaşul înclinându-se sfios în faţa lor.,, Cât de frumos poate să fie! ” exclamă toţi.Da, e frumos. Şi de aceea toţi în poieniţă sunt mândrii de micul lor toporaş.Dar iată că dintre copaci soseşte, zumzăind, un bondar.
Rătăceşte întâi în cerc peste poieniţă, apoi aterizează pe floarea de păpădie, mai-mai să-i rupă tulpina.
,, Hei, mai cu grijă, ursule! Strigă păpădia, speriată dar grijulie să-şi ascundă teama. Şi adaugă repede, cu lăudăroşenie: Ia, măi prostule, soarbe cât vrei, caţără-te pe mine; dar să laşi în pace toporaşul nostru de acolo de sub tufa de soc. ”,, Creşte aici un toporaş? Se miră bondarul. Toporaş ai spus? Îmi place să mă aşez pe toporaşi. ”
,, Nu! Nu! Strigă într-un glas păpădia, părăluţa şi iarba.
Necioplitul ăsta! Ce bine ar fi dacă ar putea să fugă toţi la toporaş, să-l ocrotească.
Bondarul se apropie de toporaş. Zboară deasupra lui şi de jur împrejur. Apoi mormăie dezamăgit: ,, Dar nu are nici un miros ”, şi ţâşneşte mai departe.
Îm primul moment florile şi animalele răsuflă uşurate. Mai cu seamă toporaşul.
Apoi fluturele exclamă: ,, Ce-a mormăit acolo pocitania aia?
Toporaşul nostru n-are miros? Ce calomnie! ”
Zboară până-ntr-acolo şi miroase. Dar, cu toate că de obicei poate să detecteze aroma florilor la o distanţă de sute de metri, de data aceasta nu simte nici cel mai slab miros.
Neîncrezător, mai încearcă şi cărăbuşul. La fel şi greierele.
Nu, toporaşul nu are miros.Păpădia exclamă: ,, Cine ştie pe unde aţi umblat azi noapte; precis că aţi răcit. ”
,, Tu să taci, netoato, se supără ciuboţica cucului. Din cauza ta era cât pe-aci ca toporaşul să fie frânt. ”
Şi e adevărat.Dar melcul întrerupe cearta. .. Eu nu sunt răcit, am stat toată noaptea în casă. Mă duc să verific. ”Durează o veşnicie până ajunge la toporaş. Dar şi el confirmă – toporaşul nu are miros.
În aceste clipe toporaşul ar dori mai mult ca orice să poată dispărea în pământ.
,, Nu miroase! Nu miroase! Cum e cu putinţă? ” se miră florile şi animalele. Sunt puţin supărate pe toporaş. S-au îngrijit atât de mult de micuţa floare şi uite, ea n-re miros.
Atunci musca vine cu o idee:
,, Ce-ar fi dacă am aduna aroma tuturor florilor din pădure şi din toate grădinile şi serele oraşului şi am deşerta-o asupra toporaşului? ”
,, Hm ”, replică greierele, fără tragere de inimă.
Dar tufa de soc de deasupra toporaşului, care până acum se preocupase doar de florile sale albe, strigă brusc: ,, Dar asta-i o idee minunată. ”
Izbucnirea e atât de entuziastă încât animalele şi florile ii cântă în strună.
Acum putem să dovedim cât de buni suntem cu adevărat, gândesc toţi.
Şi de îndată gărgăriţa, greierele, fluturele, cărăbuşul, musca şi chair melcul se aştern la drum.
De pretutindeni ei culeg arome: de lăcrămioare, de zambile de pădure, de mărgăritărel, de flămânzică, de lalele, de clopoţei, de piciorul cocoşului, de garoafe şi chiar de trandafir din seră.
Se întorc şi fâlfâie din aripi, scuturându-şi-le deasupra toporaşului.Apoi îl miros, îl adulmecă atent…
,, Da , micuţul nostru toporaş, exclamă ei, dintre toate florile din pădure şi din oraş tu miroşi acum cel mai frumos. ”Toţi sunt nespus de mândri.Toporaşul se bucură şi el puţin, dar parfumul nu-i aparţine. Tot îi mai vine să se ascundă în pământ.O viespe se apropie în zbor peste crestele copacilor.Se lasă în jos şi se aşează pe părăluţă.,, Te rog, ai grijă, nu mă înţepa ”, spune părăluţa, temătoare.,, Nu înţep niciodată florile ”, răspunde viespea.Părăluţa ştie asta, dar totuşi…După ce vietatea se mişcă puţin încoace şi încolo pe petalele ei, părăluţa se mai linişteşte şi îşi aduce aminte de toporaş.,, De ce ai venit la mine? Întreabă ea, şi nu te-ai dus la toporaş.
,, Înfloreşte un toporaş aici? Aici în poieniţă? Toporaşii sunt pe gustul meu. ”
Şi viespea zboară glonţ spre tufa de soc.
Înconjoară toporaşul în zbor de trei ori, de patru ori, apoi strigă revoltată:
,, Păi, nu miroase deloc! ”
Şi zbârnâie mai departe.
,, Nu miroase? Cum nu miroase? strigă toţi în cor.
Cărăbuşul şi musca şi melcul se conving pe rând că viespea a spus adevărul.Într-adevăr, parfumul s-a risipit.
Toţi sunt cuprinşi de nedumerire.Şi de supărare.În cele din urmă, greierele zice: ,, Cred că toporaşul ăsta de la noi din poieniţă este foarte prost şi neobişnuit de leneş. ”,, Bine, dar…”, obiectează părăluţa.
;; Şi eu sunt de aceeaşi părere ”, zuruie ciuboţica-cucului.,, I-am dat rouă şi i-am dat parfumul nostru. Am avut grijă de tulpina lui subţire. Şi uite cum ne mulţumeşte. ”
,, E o floare parazit, strigă păpădia. Sunt sigură că mai şi râde de bunătatea noastră. ”
Dar toporaşului nu-i arde de râs. Îi e ruşine şi se simte foarte abătut. Nu poate înţelege de ce i se poartă deodată atâta ură. Cum să se împace cu ura? Ar vrea să intre cu totul în pământul tare şi rece. Îşi înfige rădăcinile în jos, cât mai adânc.Animalele şi florile nu-i dau nici o atenţie.E trist.Ele vorbesc despre soare şi ploaie, ocărăsc aerul plin de praf.
Bătrânul ram se dojeneşte însă în gând: şi dacă suntem noi de vină că toporaşul nu are parfum?
Dar nu spune cu voce tare.Deodată, zburând peste cărarea pădurii, se apropie o albină zumzăind.
Zboară deasupra ierbii, caută; apoi se duce direct spre toporaş.Se agaţă de potirul florii şi soarbe şi soarbe. Scoate tot nectarul şi încarcă polenul în săculeţele de la picioruşele ei.În primul moment toporaşul e speriat. Ce pripit forfoteşte albina pe petalele lui! Dar ce bine se simte apoi!,, Îţi mulţumesc, toporaşule ”, zice albina.
Şi zboară de câteva ori în jurul lui. ,, Ce frumos miroşi ”, îi spune.,, Să nu-ţi baţi joc de mine ”, o imploră toporaşul.,, Cum adică? Răspunde albina. Asta-i adevărul. Miroşi frumos. ”,, Miroase? exclamă părăluţa.
,, Cum, are parfum? ” strigă fluturele. Neîncrezător, se apropie, legănîndu-se în zbor.,, Într-adevăr ”,anunţă el.,, Imposibil ”, strigă musca.Dar şi ea trebuie să recunoască adevărul.
Da, toporaşul are parfum. Miroase atât de frumos cum numai un toporaş poate să miroasă. Căci de ruşine şi-a împlântat rădăcinile tot mai adânc în pământul tare şi a găsit acolo hrana care-l face să aibă parfum.
Se conving şi cărăbuşul şi buburuza şi greierele, care se îndoia cel mai tare.
Toporaşul are parfum.Ce fericire l-a cuprins!Se ridică atât cât poate de mult. Ce frumoasă îi apare poieniţa acum!Şi toporaşul ar vrea să uite tot ce a fost urât; şi ar vrea să fie prieten cu toţi, chiar şi cu greierele şi cu păpădia.Dar cei mai mulţi se jenează de această întâmplare şi se fac că nu obsearvă toporaşul, abia dacă vorbesc cu el.Numai părăluţa, fluturele şi ramul uscat devin prietenii toporaşului.Să ai însă trei prieteni într-o poieniţă atât de mică nu e puţin lucru!
Toporasul  este o planta cunoscuta de primavara.Mai este cunoscuta sub denumirea de micsunea, tamiioara,floare domneasca, cirligel, cocosel,pantofiori, violeta s.a.Sunt niste flori foarte parfumante, amintesc de mirosul de tamiea.De  aici  si denumirea de tamioara.
Simbolizare-toporasul este un simbol al iubirii  si al fertilitatii.
P.S.Ar fi minunat daca si oamenii s-ar ajuta ....,asa cum o fac plantele !!!!! 

22 martie 2014

Scrisoarea de adio a unui bunic, către nepoții săi !


Tot mai multe familii aleg să aibă un copil cât mai târziu după căsătorie și îi privează pe părinți să devină bunici și să se bucure de nepoți. De multe ori se întâmplă ca nepoții nici să nu și-i amintească pe bunici și să trăiască fără să aibă parte de această relație specială.
Cazurile în care unii oameni ajung să își cunoască nepoții, să îi vadă crescând și apoi să se bucure chiar și  de strănepoți sunt din ce în ce mai rare. Oricine a trăit cu sfaturile bunicilor  și le amintește cu drag.
James Flanagan, un irlandez din West Long Beach, le-a lăsat nepoților săi o scrisoare emoționantă de adio, chiar cu câteva luni înainte să moară de atac de cord, la 72 de ani. Fiica sa, Rachel, l-a determinat să scrie aceste rânduri, în care să le povestească nepoților despre cele mai importante lucruri pe care le-a învățat de la viață.
Acum două zile, de Sfântul Patrick, huffingtonpost.com a postat scrisoarea emoționantă a bunicului care a  folosit și câteva dictoane irlandeze, din locul său de origine, despre care spune că „acolo s-a născut sufletul familiei noastre”.
Pe 8 aprilie 2012, în ajunul celei de-a 72-a aniversări, Flanagan a scris:
1„Fiecare dintre voi este un dar minunat de la Dumnezeu, familiei și întregii lumi. Amintiți-vă întotdeauna asta, mai ales atunci când vânturi reci de îndoială bat asupra vieții voastre.
2. Nu vă temeți...de cineva sau de ceva, atunci când vine vorba să vă trăiți viața din plin. Urmați-vă speranțele și visurile, indiferent cât de greu le-ar putea părea unora. Prea mulți oameni nu fac ceea ce ar trebui să facă din cauză că le pasă ce aud de la alții. Amintiți-vă: dacă nu vă aduc supă de pui atunci când sunteți bolnavi, atunci ei nu contează. Cel mai rău lucru este să vă uitați în spate și să regretați ceea ce nu ați făcut. Asumați-vă riscuri și faceți greșeli.
3. Oricine este doar o persoană obișnuită în lume, chiar dacă are impresia că purtând o anumită pălărie  sau având un titlu este diferit și deține puterea. Nu credeți asta. Și ei au aceleași îndoieli, temeri și speranțe.
4. Faceți o listă cu lucrurile pe care ați vrea să le faceți și locurile pe care ați vrea să le vizitați. Stăpâniți o limbă străină. Întâlniți pe cineva și învățați ceva util, la care să excelați. Nu amânați. Nu există nici mâine, nici poimâine, nici un moment potrivit pentru a începe ceva, cu excepția celui de acum.
5. Țineți cont de sfatul irlandez: Laudă copilul și el va înflori.
6. Fiți buni și ajutați-i pe oameni-mai ales pe cei slabi, fricoși și copiii. Toată lumea are o durere specială și are nevoie de compasiunea noastră.

7. Nu vă alăturați armatei sau oricărei organizații care vă antrenează să ucideți. Războiul este rău. Toate războaiele pornesc de la bătrâni care îi forțează sau îi păcălesc pe tineri ca să se urască și să se omoare între ei. Bătrânii supraviețuiesc, dar vieți nevinovate pier.
8. Citiți cărți, oricât de multe puteți. Ele sunt o sursă de bucurie, de înțelepciune și de inspirație.
9. Fiți sinceri.
10. Călătoriți, dar mai ales când sunteți tineri. Nu așteptați ca să aveți suficienți bani și nu amânați. Luați-vă un pașaport chiar astăzi.
11. Alegeți-vă locul de muncă sau profesia care vă place. Un loc de muncă trebuie să fie o bucurie. Feriți-vă să lucrați undeva doar pentru că acolo câștigați mulți bani. Vă va paraliza sufletul.
12.Nu țipați. Nu funcționează niciodată și îi afectează pe ceilalți, da și pe tine. De fiecare dată când am strigat, am eșuat.
13. Păstrați-vă promisiunile făcute copiilor întotdeauna. Nu spuneți „vom vedea”, atunci când vreți să spuneți „nu”. Copiii așteaptă adevărul, spus cu bunătate și dragoste.
14. Nu spuneți niciodată cuiva că îl iubiți atunci când nu este adevărat.
15. Trăiți în armonie cu natura. Îmbrățișați persoanele pe care le iubiți și spuneți-le cât de mult înseamnă pentru voi, nu așteptați până când este prea târziu.
La final, Flanagan nu uită să le sublinieze importanța recunoștinței față de tot ceea ce au în viață, printr-un dicton irlandez: „«Aceasta este o zi din viața noastră, și nu va mai veni niciodată». Trăiți-vă fiecare zi cu acest lucru în minte".

Cum vi se pare gestul bunicului?

20 martie 2014

Atenție! Ce simptome de cancer trec de obicei neobservate!

Experții în sănătate atrag atenția asupra faptului că multe persoane nu acordă o atenție suficientă simptomelor ce ar putea indica prezența celulelor canceroase în corp.
Există peste 200 de tipuri de cancer. Cele mai comune tipuri sunt cele de cancer la plămâni, prostată, sâni, ovare, vezică urinară, rinichi, pancreas, dar și leucemie. Căror simptome aparent banale trebuie să le acorzi mai multă atenție
1. O pierdere bruscă în greutate
Persoanele care slăbesc brusc în greutate fără a exista un motiv care să explice această pierdere în greutate, acest lucru ar putea fi primele semne de cancer. Este un simptom comun în special în cazul cancerului de sân sau plămâni. Scăderea în greutate apare atunci când celulele canceroase se extind către ficat și îl împiedică să funcționeze în mod optim, în special în ceea ce privește reglarea apetitului și înlăturarea toxinelor. Scăderea în greutate poate fi un indiciu al cancerului de colon sau al celui digestiv.
2. Febră și infecții frecvente
Deși febra poate indica doar faptul că organismul se luptă cu o infecție, o febră persistentă poate fi simptomul unei condiții canceroase, cum ar fi limfoma. Leucemia, un cancer al celulelor de sânge poate fi recunoscută prin simptome ca: infrecții frecvente, febră, oboseală, dureri musculare și alte simptome similare celor de răceală.
3. Dacă te simți slăbit și ești mereu obosit
Oboseala care nu pare să dispară nici atunci când dormi sau te odihnești suficient, ar trebui să apelezi la un consult medical. Aceste simptome pot indica o varietate de cancere, de aceea trebuie să acordați atenție tuturor simptomelor.
4. Tuse cronică și durere de piept
Uneori, simptomele unor forme de cancer cum ar fi leucemia și tumorile pulmonare, le pot imita pe cele determinate de o răceală sau o bronșită. Problema poate persista sau reapărea din când în când. Un simptom însoțitor ar putea fi durerea de piept extinsă spre umeri și brațe. Dacă tușești și observi și o schimbare de asprime a vocii ce durează mai bine de șase săptămâni, în special dacă ești fumător sau ai fumat în trecut.
5. Balonarea
O balonare abdominală inexplicabilă ce apare și dispare de-a lungul unei perioade mari de timp poate fi unul dintre simptoamele cancerului ovarian. Dacă balonarea este însoțită de o durere a pelvisului sau durere abdominală, trebuie să consulți un doctor.
6. Dificultăți la înghițire
Dacă ai probleme atunci când mănânci, mai ales când înghiți și simți că mâncarea rămâne blocată în gât sau piept, iar simptomele se agravează în timp, acest lucru poate indica prezența cancerului de esofag sau gât. Simptomele acestor tipuri de cancer pot include durere sau o senzație de arsură atunci când înghiți mâncarea.
7. Umflături sau noduli neobișnuiți
Noduli neobișnuiți în sâni, testicole, gât, abdomen, la subraț sau alte părți ale corpului trebuie neapărat prezentate la doctor, în special dacă durează mai mult de trei săptămâni. Uneri, un nodul la subraț poate indica prezența cancerului de sân.
8. Schimbări ale unghiilor
Schimbări ale unghiilor pot indica mai multe tipuri de cancer, cum ar fi cancerul de piele, de ficat sau de plămâni. Deși aceste schimbări pot însemna mai multe lucruri, ele pot fi și un indiciu al cancerului:
- petele negre sau maronii sub unghii pot indica prezența cancerului de piele;
- îngroșarea unghiilor este asociată cu cancerului de plămâni si alte boli boli ce reduc cantitatea de oxigen din sânge;
- unghiile albe și slăbite pot indica o proastă funcționare a ficatului, inclusiv cancerul de ficat.
9. Sângerări anormale
Prezența sângelui în urină poate fi simptomul unei infecții a tractului urinar, dar poate indica și prezența cancerului de vezică sau rinichi. Totodată, prezența sângelui în fecale poate fi cauzat de hemoroizi dar poate fi și un simptom al cancerului de colon.
Sângerările între ciclurile menstruale sau după menopauză poate indica prezența cancerului uterin.
Foto: hepta.ro

19 martie 2014

Usturoiul negru!



Usturoiul negru a fost, timp de secole, unul dintre secretele longevităţii asiaticilor, iar procedeul obţinerii sale a fost păstrat cu sfinţenie de către coreeni până de curând. Cultivarea usturoiului negru este similară cu cea a unui soi tradiţional, dar după recoltare, căţeii sunt maceraţi în condiţii speciale, scrie agrointel.ro.
În România, un singur fermier s-a dedicat descoperirii şi reproducerii reţetei prin care un anumit soi de usturoi devine negru, pierzându-şi gustul înţepător, mirosul neplăcut, dar păstrându-şi aroma şi sporindu-şi proprietăţile vindecătoare.
În 2011, Gabi Sandu ”s-a nimenit” prin Coreea de Sud, cum îi place să spună, locul unde a gustat prima dată usturoiul negru. L-a cucerit pe loc.
”Nu are acel miros supărător, dar are o aromă profundă. Când m-am documentat ulterior şi am citit cât este de bun pentru sănătate, că este folosit în centre medicale, m-am decis să devin şi eu producător de usturoi negru. Dacă voi reuşi această perfomrnaţă nu voi fi singurul din România, ci singurul producător de usturoi negru din Europa!”, a declarat agricultorul pentru Agrointeligenţa.
La ferma sa din Piatra Neamţ, Gabi Sandu a reuşit, după doi ani, să aclimatizeze soiul asiatic de usturoi, dar acest lucru nu este suficient.
”Usturoiul negru se obţine printr-un procedeu special, o macerare realizată timp de 45 de zile, interval în care căpăţânile se păstrează într-o încăpere foarte bine izolată. Se impune o temperatură constantă şi o umiditate ce nu are voie să variere cu mai mult de 5%”, dezvăluie Sandu o parte din secretul obţinerii celui mai scump usturoi.
Deocamdată, fermierul nemţean are o rată de succes de 60-70% când vine vorba despre producţia de usturoi negru. Speră că în curând – cel târziu anul viitor, să poată pune pe piaţă mult căutatul ingredient asiatic în cantităţi en-gros. Nu va vinde sămânţă din soiul special, ci doar produsul gata de consum, la un preţ de 6 lei căpăţâna. ”Înainte de a începe vânzarea, vom efectua testarea lotului, pentru a putea pune clienţilor la dispoziţie şi buletinul de analiză al usturoiului negru”, a mai declarat Gabi Sandu pentru Agrointeligenţa.
  • Bogat în antioxidanţi
În Coreea, usturoiul negru este folosit de sute de ani, fiind apreciat în primul rând pentru efectele sale energizante. el este recunoscut ca un condiment bogat în antioxidanţi, un aliment anti-cancer şi cu efecte benefice în lupta cu colesterolul. În plus faţă de usturoiul tradiţional, cel negru, la maturare, îşi activează S-alicina, care este prezentă în concentraţie mai mare şi asistă la absorbţia alicinei.
Usturoiul negru a devenit cunoscut mai ales după 2004, când un coreean – Scott Kim a pus bazele companiei Black Garlin Inc. în Coreea de Sud. A fost momentul în care usturoiul negru a ajuns, cu adevărat, pe piaţă şi a început să fie exportat în toate colţurile lumii. În Marea Britanie, acest aliment a ajuns cunoscut după ce a fost prezentat în cadrul unui program culinar la BBC, însă în acest moment, în Europa nu există un producător de usturoi negru.

18 martie 2014

Lufa (Luffa cylindrica), cel mai bun burete de baie

 

 

Lufa este o planta originara din Asia tropicala cunoscuta si cu numele de buretele-vegetal datorita structurii fructelor sale ca un burete. Are denumirea stiintifica de Luffa cylindrica si apartine de familia Cucurbitaceae sau Cucurbitacee.
Lufa-Luffa-cylindrica-225x300.jpg 
Lufa este o planta foarte interesanta si ca toate soiurile tropicale are nevoie de caldura si umiditate. Frunzele plantei sunt mari, lobate si acoperite de perisori scurti, fini si moi, iar florile sunt mari cu diametrul de 7-9 cm, de culoare galbena. Florile se sex feminin infloresc mai repede, insa cele de sex masculin sunt mai mari. Perioada de inflorire este in lunile iulie-septembrie, iar polenizarea este realizata de albine si bondari. Fructele sunt alungite-cilindrice, de forma unor castraveti sau pepeni, masoara pana la 70 cm si pot cantari 2-3 kg. Cand ajung la maturitate fructele se coc si apoi incep sa se usuce treptat scazand in greutate. Fructele se deterioreaza la temperaturile sub 10ºC, de aceea cand se intampla noaptea sa fie foarte frig ele trebuie culese chiar daca sunt inca verzi, in caz contrar nu vor mai putea fi consumate. Apoi trebuie puse intr-un loc cald si lasate sa se coaca.
Fructul deshidratat al acestei plante este utilizat ca burete de baie sau burete de masaj, ajuta la imbunatatirea circulatiei sangelui. Si in prezent roadele de lufa sunt folosite la fabricarea de bureti. Astfel fibrele sintetice sau materialele polimerice sunt inlocuite cu lufa – un material natural de origine vegetala. Mai mult decat atat lufa are capacitatea de a curata foarte bine particulele si celulele moarte de pe piele si sa maseze perfect muschii corpului. Pentru a se obtine acest produs pentru baie si masaj se curata cu grija coaja galbena a fructului ajuns la maturitate, apoi se elimina semintele si astfel ramane doar structura acestuia alcatuita din fibre dure, ca un burete.
Lufa-Luffa-cylindrica-Burete 
In sec al XX-lea fructele de lufa erau folosite ca filtre de aer, pentru motoare diesel sau cu abur, drept combustibil insa azi au fost inlocuite cu diverse materiale sintetice. In armata, in cel de-al Doilea Razboi Mondial erau folosite de soldatii americani in castile de protectie din otel in vehiculele blindate.
In bucataria asiatica fructul de lufa este utilizat ca dovlecelul sau castravetele, ca o leguma ce poate fi adaugata proaspata in salate, sau prajita respectiv fiarta in diferite preparate. Fructele de lufa se folosesc atunci cand sunt fragede, daca depasesc dimensiunea de 10-15 cm incep sa-si formeze structura rigida si nu sunt bune pentru consum. De asemenea de la lufa nu se folosesc doar fructele in gastronomie ci si alte parti ale plantei – florile, mugurii si frunzele tinere. Acestea se fierb se undesc in ulei si se servesc drept garnitura. Semintele coapte sunt si ele comestibile. Din ele se obtine uleiul de lufa pentru ca au un continut de 45% grasimi si restul proteine. Frunzele de lufa au un continut mare de caroten, mult mai mare ca la morcovi. De asemenea frunzele sunt bogate in proteine, fier si vitamina C. Sucul de lufa este folosit in preparate cosmetice.
In tarile asiatice radacina plantei si partile ei aeriene se folosesc in medicina traditionala in tratamentul unor afectiuni cum sunt cele respiratorii si in calmarea durerilor, planta avand proprietati usor analgezice.
Genul Luffa contine 8 subspecii din care doar doua sunt cu valoare economica: Luffa cylindrica si Luffa acutangula. Comparativ cu prima (care a fost descrisa mai sus) cea de-a doua are fructele ascutite care se dezvolta si coc mai repede si rezista mai bine la frig, acest lucru a facut sa fie cultivata in special in regiunile nordice. Ambele plante pot fi afectate de boli si daunatori.

Luffa este o specie de castravete care e comestibil atunci cand e crud si poate fi intrebuintat ca burete atunci cand este pe deplin copt. Planta este cultivata, uscata si finisata cu grija . Fructele de luffa sunt uscate natural apoi depilate.
Fibrele naturale sunt ideale pentru ingrijirea pielii si pentru a va asigura un masaj placut, cu efect exfoliant. Buretele natural stimuleaza circulatia sangelui si are un efect termic de deschidere a porilor.Pielea ramane proaspata, ferma, catifelata.Buretii din Luffa se pot folosi cu mare succes si in bucatarie.Azi am primit semintele de Luffa....,sper sa pot arata pozele cu productia proprie!

17 martie 2014

Oameni simpli care schimba destine!

«Ieri dimineaţa în maşină, mergând spre birou, am auzit la radio primele ştiri ale zilei:
„În urma protestelor susţinute a câtorva sute de oameni în comuna Pungeşti, satul Siliştea, judeţul Vaslui, compania C… a decis să îşi retragă utilajele trimise în zonă pentru a începe explorarea gazelor de şist. Totodată, autorităţile au retras cei peste 200 de jandarmi şi poliţişti dispuşi la faţa locului pentru a îi dispersa pe manifestanţi.”
Trebuie să vă spun că, în prima clipă, nu mi-a venit să cred. Cu doar câteva zile înainte, compania C… – una dintre cele mai mari companii din lume, cu resurse financiare care depăşesc bugetul Romaniei pe mulţi ani de zile (venituri de 241.909 miliarde de dolari în 2012, cf. Wikipedia), a demarat explorarea gazelor de şist în zona Pungeşti. Iar tensiunile au început luni, când o mână de oameni au protestat împotriva demarării acţiunilor în zonă. Pe măsură ce ei protestau, numărul forţelor de ordine şi al echipajelor din zonă creştea. Era doar o chestiune de timp până când urmau să fie învinşi.
Însă alaltăieri tensiunile au culminat (asta ar veni miercuri, 16 octombrie). Alaltăieri, în jurul amiezei, au avut loc ciocniri între aceeaşi oameni şi forţele de ordine. Pe de o parte, oameni cu pancarte care voiau să schimbe ceva, de cealaltă parte, câteva sute de oameni  aduşi acolo pentru că… aşa primiseră ordine.
Conform buletinelor de ştiri, miercuri după-masă, în urma violenţelor dintre protestatari şi forţele de ordine 5 protestatari au fost spitalizaţi, unul fiind în stare gravă. Pentru oamenii care se împotriviseră totul părea pierdut.
Vă spun drept că nu obişnuiesc  să urmăresc des ştirile de la televizor. Cu ceva ani în urmă am renunţat să o mai fac. Însă cazurile Roşia Montană şi a exploatării gazelor de şist mi-au atras atenţia prin lupta disproporţionată dusă de o mână de oameni împotriva unor companii uriaşe.
Cum de nu reuşesc acestea să îi strivească?
Lăsând la o parte părerile pro sau contra asupra subiectelor, nu pot să nu remarc cum câţiva oameni cu resurse mici au reuşit să schimbe destine şi situaţii împotrivindu-se unor oponenţi care dispun de sume IMENSE. Iar cazul Pungeşti de zilele acestea iese în evidenţă prin disproporţia între cele două tabere. Din toate punctele de vedere, sătenii de acolo erau destinaţi să piardă. Şi totuşi…

  • Fapte mici

Totusi, cineva de la faţa locului a adus un laptop şi o banală cameră de luat vederi, conectându- le la internet. Astfel, totul era transmis de la faţa locului de un om simplu. Altcineva a publicat un articol pe internet. Apoi, un altul şi un altul. Ziarele le-au preluat şi au trimis reprezentanţi în zonă.
Un alt om a postat un articol pe Facebook. Altcineva pe Twitter. Şi a urmat o avalanşă de materiale postate pe internet.
Iar miercuri seara alţi oameni au ieşit pe străzi în Bucureşti, pentru a fi solidari cu cei de la Pungeşti. Nu erau foarte mulţi nici ei.
Însă o mână de săteni dintr-un sătuc uitat de lume din judeţul Vaslui a schimbat un joc al unei organizaţii immense, care i-ar fi putut zdrobi în câteva secunde. Cu toate actele deja semnate şi cu susţinere din partea forţelor de ordine, ai fi zis că zarurile au fost aruncate.
Şi… surpriză, joi dimineaţă echipajele de explorare erau retrase, iar în jurul orei 15, România Liberă titra pe site-ul lor:
Reprezentanţii companiei C…  au anunţat joi că suspendă activitatea privind explorarea gazelor de şist în localitatea vasluiană Siliştea, în urma protestelor din ultimele zile, potrivit Mediafax.”
Iar în continuare:
„A început şedinţa de CL. Consilierii locali au semnat o listă prin care sunt de acord cu interzicerea exploatării gazelor de şist în comună.”
Oamenii de la Pungeşti  au ales să aibă o poziţie pentru ceva care ei au considerat că este un viitor mai bun pentru copii lor. Au decis că ei vor schimba destinul acelui sat şi al locului în care trăiesc. Şi AU REUŞIT.
Am observat că sunt două tipuri de întrebări care ne creionează destinul:
1. Cine vrem să devenim? Cine alegem să fim şi ce poziţie luăm?
2. Unde vrem să ajungem?
Modul în care ne şlefuim viitorul este determinat preponderent de răspunsurile la ele. Iar în funcţie de acestea vom alege ce facem mai departe şi cum ne putem schimba viitorul
Autor: Florin Roşoga


P.S.Eu adaug doar-Cinste lor....., fiindca stiu ce isi doresc pentru viitorul lor si al copiilor ,deci se poate sa-ti aperi drepturile chiar cu pretul vietii !

16 martie 2014

TOATA LUMEA, CINEVA, ORICINE si NIMENI.


O povestioara isteata despre 4 oameni care se numeau TOATA LUMEA, CINEVA, ORICINE si NIMENI!

La un moment data apare un lucru important de facut si TOATA LUMEA era sigura ca CINEVA va face lucrul respectiv.

ORICINE ar fi putut sa il faca, insa NIMENI nu l-a facut.
CINEVA s-a enervat din aceasta cauza deoarece era un lucru pe care TOATA LUMEA putea sa il faca.

TOATA LUMEA s-a gandit ca ORICINE il poate face, insa NIMENI nu a realizat ca TOATA LUMEA va refuza sa il faca.

Iar in cele din urma TOATA LUMEA a dat vina pe CINEVA ,cand de fapt NIMENI nu afacut ceea ce ORICINE putea sa faca.

Sursa:Garbo.ro

P.S.Asa se intimpla cind responsabilitatile nu sunt clar prevazute in REGULAMENTUL DE ORDINE INTERIOARA.Povestea se poate adapta in toate cazurile in care lucrurile importante sunt lasate in grija lui.....,TOATA LUMEA,CINEVA,ORICINE SI NIMENI!

14 martie 2014

Alimentele care NU produc mucus sunt esenţiale în procesul de vindecare!











Foarte mulţi naturişti şi igienişti din ultimii 100 de ani şi-au pus multiple întrebări cu privire la efectul alimentaţiei umane asupra stării de sănătate. Şi tot atât de mulţi dintre ei au descoperit cât de IMPORTANTĂ este alimentaţia asupra menţinerii stării de sănătate sau a apariţiei stării de ”boală”.
Naturişti renumiţi din trecut, precum Arnold Ehret, H. Carrington, T.S. Fry, Sylvester Graham (părintele igienei naturale în Americadin 1830!), Paul Bragg şi dintre contemporani, Robert Morse, Patricia Bragg, Robert Lockhart, Kristina Bucharan-Carillo şi foarte mulţi alţii au testat pe propriile organisme, zeci de ani de zile, validitatea legăturii dintre alimentaţie şi sănătate.
În prezent, beneficiem de experienţa directă, personală, a sute de oameni – şi de colectarea a mii de cazuri de vindecări impresionante cu ajutorul dietei ”naturale” pe care unii o numesc ”dieta care NU produce mucus” (Arnold Ehret a ”brevetat” această denumire”) sau ”dieta alcalină” (naturiştii mai moderni, precum familia Bragg, folosesc această denumire).
Nu mai vorbim despre IPOTEZE – sau testări – sau încercări.
Acestea se fac de peste 200 de ani, avem cazuri concrete – precum practicianul specializat în chiropractică Robert Lockhart – care trăieşte pe o dietă raw-vegană/fructariană de circa 35 de ani, aflându-se într-o stare de sănătate impresionantă (Robert este specialist la mersul pe mâini – pe care îl practică cu succes la 67 de ani – el arătând la această vârstă ca alţi bărbaţi la 40 de ani!).
Un alt exemplu impresionant este Kristina Bucharan Carillo, o tânără americană ce şi-a vindecat un debut de diabet prin dieta raw-vegană şi trăieşte cu această alimentaţie de 8 ani – având un canal pe Youtube al ei specializat în reţete raw-vegane – extrem de creative şi gustoase – adevărată inspiraţie pentru toţi cei care doresc să încorporeze cât mai mult din acest stil de alimentaţie în practica zilnică.
Robert Morse este un naturist din Florida, pe care personal în consider specialistul nr. 1 din lume în dietă şi detoxifiere – fiind o persoană care îmbină spiritualitatea cu alimentaţia şi medicina – ghidând zeci de oameni pe drumul dinspre boală spre sănătate.
El este un om care a îndrumat mii de persoane în procesul de vindecare – şi în acelaşi timp, educă continuu populaţia cu privire la procesul de detoxifiere şi la influenţa alimentaţiei asupra sănătăţii.
Am făcut trimiterile de mai sus pentru a vă arăta că sunt foarte mulţi oameni (încă nu am reuşit să citesc toţi ”clasicii” şi să descopăr toţi contemporanii interesaţi de subiect) care au realizat că organismul omenesc ESTE mâncarea pe care o introduce zilnic în tubul digestiv. Hippocrate ne spunea cu mii de ani în urmă – ”hrana să ne fie medicament”.
Lumea în care trăim este o lume duală care funcţionează pe ritm somn/veghe – masculin/feminin – zi/noapte – acţiune/repaus etc etc – adică întotdeauna există două aspecte, aparent contrarii, ce alcătuiesc un întreg.
De aceea şi în domeniul alimentaţiei este foarte important să discutăm despre ACŢIUNEA de a mânca şi PAUZA (sau POSTUL) alimentar(ă). Aşa cum duceţi periodic maşina la revizie pentru o verificare minuţioasă de câteva zile (sau câteva ore), tot aşa aveţi nevoie să faceţi ”revizii” periodice ale ”maşinii biologice” care este corpul pe care îl aveţi.
Dacă veţi introduce continuu mâncare în corp toată energia de care dispun celulele se va consuma în procesul de digestie, absorbţie, utilizare şi eliminare a reziduurilor – şi nu mai rămâne deloc energie pentru detoxifiere şi vindecare – procese la fel de importante şi vitale!
De aceea, în toate tradiţiile de vindecare şi spiritualitate ale lumii, inclusiv cele ale dacilor (strămoşii noştri), au existat perioadele de REPAUS ALIMENTAR sau POST. Cu efect de vindecare – de curăţare – de eliminare a reziduurilor de toxine din corp.
Posturile ortodoxe sunt special plasate în cele mai dificile perioade sezoniere din zona temperată, unde se află ţara noastră: începutul iernii şi finalul iernii.
Aceste posturi – care înseamnă abţinerea de la consumul de proteine animale şi reducerea la maxim a cantităţii de alimente consumate în cursul unei zile cu intensificarea perioadelor de rugăciune şi retragere în solitudine – ajută energia corpului nostru atât pentru vindecarea sufletului, pentru liniştirea minţii, cât şi pentru detoxifierea corpului fizic.
 
Naturiştii din vechime, în special Arnold Ehret  în cartea sa celebră ”Dieta care nu formează mucus”  şi apoi şi Robert Morse, au făcut ”liste” cu alimentele ”formatoare de mucus” – cu acele aşa-zise ”alimente” – de fapt, reale otrăvuri, când sunt consumate ZILNIC – care declanşează o reacţie de apărare din partea sistemului limfatic al corpului.
Sistemul limfatic sau circulaţia limfatică a corpului – este acel sistem care se ocupă de eliminarea reziduurilor celulare (adică a tuturor deşeurilor pe care fiecare celulă din miliardele de celule ale corpului nostru le produce în activitate zilnică) – la exteriorul corpului – prin intermediul rinichilor.
Circulaţia limfatică se desfăşoară în paralel cu circulaţia sângelui – sângele fiind fluidul (mai apos) care HRĂNEŞTE celulele, iar limfa fiind fluidul (mai vâscos, mai grăsos) care ”CURĂŢĂ” celulele. Limfa din sistemul limfatic – este o adevărată ”CANALIZARE” a corpului nostru – prin care se elimină la exterior cantităţi uriaşe de reziduuri acide şi toxine, ce intră în corp.
Toţi ştiţi ce este limfa, dacă v-aţi stors un coş. Întâi iese puţin sânge – şi apoi un lichid apos, clar uneori gălbui – aceea este LIMFA! Când sunteţi ”răciţi” – sistemul limfatic – care este şi principalul sistem imunitar al corpului – produce în exces limfă – sub formă de MUCUS – care se elimină la exterior pe unde poate – nas, gât, urechi, ochi, piele, vagin, intestine, rinichi – antrenând şi toxinele microbiene odată cu el.
Ca şi cum organismul nostru ”trage apa” la toaleta reprezentată de ”sistemul limfatic”. Aşadar,”mucii din nas” sau ”expectoraţia” de la tuse, nu sunt altceva decât MUCUS din sistemul limfatic, prin care corpul încearcă să elimine la exterior, printr-un orificiu disponibil, excesul de toxine care a intrat în organism.
Dacă aveţi mereu nasul înfundat – ştiţi că la acest nivel NU SE MAI POATE PRODUCE ELIMINAREA mucusului şi a apărut un BLOCAJ LIMFATIC. Prea mult mucus pentru un orificiu prea mic!
Dacă vă ”dregeţi” mereu vocea şi aveţi senzaţia de ”ceva” în gât (ca un corp străin, ca nişte mucus care nu se poate detaşa şi elimina, ca o ”gâdilitură” sau uneori ”ca un nod”), ştiţi că aveţi ”un dop de mucus” în faringe care nu se poate elimina.
Secreţie excesivă de mucus poate exista în tot tractul digestiv, de la nivelul gurii  până la nivelul anusului (locul de eliminare al materiilor fecale), mai ales atunci când persoana consumă ZILNIC alimentele formatoare de MUCUS. Adică alimentele care ”irită” mucoasa tubului digestiv  şi declanşează o ”reacţie de apărare” din partea corpului = CREAREA DE MUCUS.
Multe persoane, când încep să ”postească”, se trezesc dimineaţa cu un gust şi miros foarte neplăcute în gură, limba încărcată, plină de un depozit albicios şi o stare de slăbiciune.
CORPUL ÎŞI ÎNCEPE DETOXIFIEREA şi eliminarea excesului de mucus din pereţii tubului digestiv. La nivelul limbii se proiectează TOT tubul digestiv şi starea limbii vă spune despre starea digestiei dv!
Vă simţiţi rău dimineaţa, la trezire, pe nemâncate? Sunteţi ”plin ochi” de mucus în tubul digestiv. Dacă veţi continua câteva zile ”postul” consumând multă apă sau sucuri proaspăt stoarse de fructe, treptat, limba se va curăţa şi ”neplăcerile” vor dispare!
Care sunt ALIMENTELE FORMATOARE DE MUCUS – de care este nevoie să vă feriţi ocazional (SĂ NU LE CONSUMAŢI ZILNIC)  pentru a da răgaz corpului să ”se detoxifice” şi să se menţină într-o stare ”acceptabilă” de sănătate?

1) SAREA – da, este incredibil – dar SAREA este pe primul loc în clasamentul ”naturiştilor” la alimentele ”formatoare de mucus”. Sarea este necesară ca şi adaos la ”mâncarea gătită”  care îşi pierde toate vitaminele şi mineralele şi nu are nici un gust fără sare. Dar, în acelaşi timp, are o acţiune FOARTE IRITANTĂ asupra organismului noastru şi celulelor noastre. Dr. Max Gerson, specialistul nr. 1 al lumii în dieta anti-canceroasă (dieta Gerson), explică mult mai bine decât mine acţiunea sării asupra organismului .
Folosiţi în loc de sare – piper proaspăt, plante aromatice, sau alimente precum usturoi, ceapă, praz, leurdă sau chives (după gust).

2) OUĂLE – sunt pe locul 2 la alimentele ”formatoare” de mucus, fiind alimente care CONSTIPĂ şi irită intestinele (fiind şi printre cele mai ”alergizante” alimente pentru oameni).

3) LACTATELE – laptele de la animale şi toate produsele din lapte sunt printre cele mai ”formatoare” de mucus alimente posibile. Omul este singura specie ”papă lapte”, nici un alt animal adult de pe pământ nemaiconsumând lapte DUPĂ vârsta copilăriei! Mai ales laptele altei specii. Am scris în multe alte articole despre efectele nocive ale lactatelor, precum efectul alergizant, efectul tip migrene (dureri de cap), efectul constipant, efectul creator de mucus, efectul de blocare al tiroidei, precum şi efectul de ”înceţoşare” mentală şi îngreunare a procesului de gândire!

4) FĂINOASELEfăina albă de grâu,toate tipurile de făină care conţin GLUTEN (un produs tip proteic ”lipicios” – care se lipeşte şi de mâini, când se frământă un aluat, dar în acelaşi timp, ”lipeşte” intestinele!). Grânele CU GLUTEN sunt grâul, secara, orzul şi ovăzul. Grânele FĂRĂ GLUTEN sunt orezul, porumbul, hrişca, meiul, quinoa.

5) ZAHĂRUL RAFINAT (şi toate dulciurile făcute cu zahăr ”sintetic”, alb sau brun) – sunt alimente ”artificiale”, prelucrate  pe care corpul NU LE ACCEPTĂ ca alimente, le consideră ”toxine” şi crează continuu mucus la ingerarea lor.

6) CARNEA şi produsele din carne (inclusiv peştele şi fructele de mare) – sunt produse bogate în proteine, care se descompun în organism în ”acizi” (proteinele sunt formate din ”amino-acizi”) şi determină o iritaţie continuuă a intestinelor şi sistemului limfatic. Carnea (şi peştele) sunt ”stimulatoare” ale metabolismului şi organismului, mai mult decât alimente, iar corpul simte nevoia să ”neutralizeze” consumul de carne  cu ajutorul ALCOOLULUI!. Marii consumatori de carne SIMT nevoia să consume ALCOOL – bărbaţii, sau DULCIURI – femeile (dulciurile/zahărul produc alcool în organism, prin metabolizare).
Aşadar – consumul ”otrăvilor albe” – TOATE SUNT ALBE! – sarea, ouăle, lactatele, făinoasele şi dulciurile (zahărul)  şi a cărnii, duce la FORMAREA DE MUCUS în organism şi BLOCAREA SISTEMULUI LIMFATIC (sistemul de ”canalizare” al corpului). Ca apariţia ”gunoierilor” din lumea Naturii  care ajută corpul să ”descompună” deşeurile depuse (exact ca în Natură – acolo unde este ”gunoi”, materie moartă – apar organismele care ajută la descompunere): viruşi, bacterii, ciuperci, paraziţi, viermi etc etc.
Înţelegeţi acum de unde vin ”bolile” oamenilor?
NU DE LA ”MICROBI” – viruşi, ciuperci, paraziţi sau bacterii. EI SUNT DOAR ”GUNOIERII” – SUNT ATRAŞI DE PREZENŢA MATERIILOR ÎN DESCOMPUNERE, a MUCUSULUI depozitat în corp, în toate părţile corpului! (unde aveţi multă grăsime sau celulită – aveţi depuneri impresionante de mucus!).
Aşadar, CE ALIMENTE NU PRODUC MUCUS şi pot fi consumate în perioadele de ”POST”, săptămânale sau lunare?

1) FRUCTELE sunt pe locul 1 – în special fructele ”dulci” (alcaline), BINE COAPTE (fructele ”crude” sunt totdeauna mai acide!)  consumate ca atare sau sub formă de sucuri de fructe. SĂ NU AVEŢI GRIJĂ LA CANTITATE!
FRUCTELE NU ÎNGRAŞĂ (este un ”mit” demolat de experienţa practică – fructele conţin FRUCTOZĂ, un zahar simplu care ajută sistemul nervos şi ficatul şi intră în celule fără să folosească receptorii de insulină, fără să încarce pancreasul!)
FRUCTELE NU CRESC GLICEMIA – fructele proaspete NU SUNT ZAHĂR!
FRUCTELE sunt foarte utile pentru ”curăţarea tubului digestiv” (au efect anti-constipaţie,chiar unele dintre ele au efect laxativ, aşa că aveţi grijă la combinaţii şi efecte).

2) LEGUMELE crude – consumate ca atare sau sub formă de salate,legume de toate tipurile – rădăcinoase, frunze sau ”fructe” ale legumelor – funcţie de disponibilitatea în anotimpuri. Dar şi consumate uşor preparate termic (la abur, sote, fierte, grătar, supe, ciorbe etc).

3) SEMINŢELE de toate felurile – nuci, seminţe dovleac, floarea soarelui, de susan, de in, de chia, de cânepă, de pin, migdale, caju, fistic, alune de pământ sau de pădure, castane etc etc. CONSUMATE CU MODERAŢIE, pentru că în cantitate mare şi ele produc mucus şi acidoză!

4) VLĂSTARII obţinuţi prin germinarea diferitelor seminţe (consumaţi cu MODERAŢIE – pentru că au multe proteine, respectiv ”amino-acizi”!)

5) GRÂNELE FĂRĂ GLUTEN (orezul, porumbul, hrişca, meiul şi Quinoa) şi produsele din ele – consumate sub formă gătită, combinate cu vegetale

6) LEGUMINOASELE (consumate CU MODERAŢIE) – precum fasolea, mazărea, năutul, lintea, bobul, soia şi produsele din ele.
Aşadar, aveţi FOARTE MULTE alternative pentru POST şi DETOXIFIERE.
Să nu uitaţi de POSTUL CU APĂ DE 24 de ore – o dată pe săptămână – mai ales în perioada primăverii, care este foarte util pentru ”punerea în repaus a tubului digestiv” şi eliminarea de mucus (SĂ NU VĂ SPERIAŢI DE ”MIZERIILE” ELIMINATE DE CORP ÎN ACEASTĂ PERIOADĂ – NICI DE CUM VĂ MIROS GURA, PIELEA, URINA ŞI SCAUNUL!  ESTE FOARTE BINE SĂ EVACUAŢI LA EXTERIOR TOXINELE!).
FOLOSIŢI CÂT MAI MULT ÎN DIETĂ ALIMENTELE CARE NU FORMEAZĂ MUCUS. Şi doar ocazional pe cele producătoare de MUCUS. Ţineţi posturile ortodoxe sau posturi periodice,  cu apă sau cu alimente neformatoare de mucus. Şi sănătatea dvs. va fi foarte bună, dispărând simptomele neplăcute şi vizitele la medic.