Fiecare are steaua sa!

28 noiembrie 2014

MERIT.....VREAU....SI POT MAI MULT !!!!


Asadar, astazi va impartasesc etapele si lectiile cele mai importante pe care le-am avut de parcurs pana sa ajung in acest punct. Le-as spune mai degraba cadouri sau binecuvantari, decat lectii, pentru ca ele s-au dovedit a fi, intr-un final, cele mai splendide daruri pe care un om le poate primi:
   - A trebuit sa invat sa-mi accept pe deplin fiecare etapa prin care am trecut, mai ales acelea in care am suferit. Am fost nevoita sa fac pace cu suferinta si sa o traiesc, sa o las sa-si faca linistita rolul pe care il are in transformarea mea interioara. Numai din momentul in care nu m-am mai zbatut sa scap de suferinta, abia atunci am putut intelege in final rolul sau;
  - A trebuit sa invat sa am rabdare, sa inteleg ca toate au un rost si-o randuiala si ca toate au un timp al lor. Nu putem grabi procesul, pentru ca astfel ne-am priva de niste constientizari profunde ce ne-ar putea aduce eliberare si intelepciune. Cu cat am invatat sa am rabdare, sa accept procesul in sine, sa las timpul sa-si faca rostul si sa le ofer lucrurilor spatiu, fara a ma razvrati impotriva modului in care ele se petrec, cu atat mai mult mi-am recapatat linistea si increderea ca lucrurile ies intotdeauna  spre cel mai mare bine, atunci cand le oferim usurinta in manifestare;
    -A trebuit sa-mi infrunt cele mai mari temeri si sa-mi ofer timpul de a accepta posibilitatea ca ele s-ar putea sa se petreaca. A fost infricosator, dar intr-un final, eliberator. Atunci am realizat cu adevarat ca vindecarea poate avea loc numai in deplina recunoastere a  ceea ce ne inspaimanta si in a ne oferi indeajuns de mult timp, iubire si blandete ca ele sa-si faca procesul in interiorul nostru. Cand am acceptat posibilitatea ca teama mea cea mai mare poate avea loc, atunci m-am eliberat de sub dominatia ei si mi-am oferit sansa sa traiesc intr-un mod liber, plina de curaj si spontaneitate. Cred ca aceasta a fost una dintre cele mai importante lectii ce m-au ajutat sa-mi redescopar bucuria de a trai;
    Nu m-am putut gasi pe mine insami cu adevarat, pana n-am fost pregatita sa fac pace cu parerile celorlalti despre mine. Aici a fost un parcurs lung, poate cel mai lung dintre toate pe care a trebuit sa le parcurg. A trebuit sa caut adanc in mine, pentru a-mi regasi libertatea de a fi eu insami si asta sa fie de ajuns. Constientizand cat de lung si cat de dureros a fost acest proces, acum am lacrimi in ochi de recunostinta ca astazi sunt eliberata de privirile celorlalti si pot sa traiesc frumos si autentic, fara sa ma mai uit peste umar si fara ca linistea si bunastarea mea interioara sa mai fie dependenta de ceva exterior mie. E nepretuit sa poti trai in acest mod. Creativitatea curge prin noi atunci cand incetam sa mai privim in afara. Incepem sa stralucim cu adevarat atunci cand nu mai facem lucruri pentru a demonstra ceva cuiva. Asa devenim constienti de frumusetea neasemuita care exista in interiorul nostru. Acesta este drumul spre regasirea de Sine. Asa incepem sa facem cunostinta cu Dumnezeul interior, cu esenta a ceea ce suntem cu adevarat.
    -A trebuit sa accept posibilitatea faptului ca ceea ce imi doresc sa se petreaca, s-ar putea sa NU se petreaca. Abia cand m-am putut elibera de atasamentul pe care il aveam asupra lucrurilor pe care imi le doream sa se petreaca, abia atunci am putut trai cu adevarat prezentul si abia atunci am descoperit toate miracolele ce exista deja aici, acum.  E dificil sa dai drumul, dar si cand devii pregatit sa dai drumul, atunci descoperi plinatatea pe care ti-o ofera aceasta renuntare. Atunci te reintregesti. Atunci simti ca totul este perfect exact asa cum este. Atunci constientizezi adanc in interiorul tau ca nu ai nevoie de nimic exterior pentru a fi fericit si implinit.
   -A trebuit sa invat sa renunt la imaginile despre cine/cum credeam ca trebuie sa fiu. A fost o perioada in viata mea, nu demult, cand eram extrem de atasata de o anumita imagine despre mine. Asta pana cand am realizat cat de mult ma limiteaza aceasta imagine si cat de mult imi fura din spontaneitate si autenticitate. Noi nu suntem imaginile noastre despre noi. Nu suntem parerile noastre despre noi. Nu putem limita ceva ce este dincolo de limite. Cand am renuntat sa ma mai bag singura intr-o cutiuta, atunci mi-am luat sufletul inapoi. Am putut respira liber si m-am putut exprima liber. Acest lucru m-a invatat ce inseamna vulnerabilitatea si sinceritatea, atat fata de mine insami, cat si fata de ceilalti.
   - Am invatat sa am mai multa bunavointa fata de mine si sa incetez sa mai judec atat de aspru. Acest lucru nu inseamna sa nu-mi recunosc momentele de inconstienta, ci inseamna sa fiu mai blanda si mai intelegatoare cu mine. Prin iubire, pot avea loc minuni.
    -Am invatat sa-mi accept slabiciunile si sa le las sa ma invete. Cand m-am eliberat de covarsitoarea greutate de a parea perfecta in fata oamenilor, m-am putut bucura in sfarsit de viata si am inceput sa-mi creez relatii autentice si sincere, in care ne dam voie sa fim vulnerabili si unde nu exista judecata sau ierarhii de genul superioritate/inferioritate. Ne dam voie sa Fim si acest lucru sa fie de ajuns. Nu mai exista o lupta pentru a demonstra cuiva ceva, nu mai exista compromisuri, minciuni sau tendinta de a controla pe cineva. Nu detinem pe nimeni. Cand oamenii se vor simti suficienti de liberi in prezenta noastra, cand vor simti ca sunt iubiti si acceptati exact asa cum sunt, ei vor ramane firesc si natural in viata noastra, pentru ca nu exista constrangeri care sa ii indeparteze sau asteptari care sa ii impovareze. Fiecare are libertatea de a face ceea ce considera ca este mai bine pentru el, pentru ca nu mai poarta pe umerii sai responsabilitatea celuilalt. Nimeni nu este responsabil pentru fericirea noastra, pentru ca lacasul ei nu se afla in afara, ci chiar in interiorul nostru. In libertatea noastra de a fi. In curajul de a fi autentici. In disponibilitatea de a trai prezentul, fara a ramane angrenati in trecut si fara sa fim speriati de viitor.
Toate acestea par vorbe, pana sa ajungi sa le traiesti cu adevarat.
Dar cand ajungi sa le traiesti cu adevarat, nu-ti mai trebuie nimic.......!
Multumesc pe aceasta cale prietenei mele Tania@Tita!
Inchei cu :Traiesc.....si asta imi ocupa tot timpul!

Niciun comentariu: