Fiecare are steaua sa!

11 iunie 2014

"LECTIE DE ISTORIE"



   

                       


      Mi-a rămas săpat în minte de pe când copil eram

      Că sunt Om , că am o Țară și o Limbă și un Neam

      Că-n adâncul gliei sfinte stau de veacuri moșii mei

      Că din ei răsare pâinea și prin mine trăiesc ei

      Valuri tulburi de uitare peste morții mei se-așează

      Limba nu ne mai e limbă, țara nu mai este trează

      Azi ne-nvață imbecilii intereselor perfide

      Cum să ne uităm eroii și să venerăm partide

      Cum să cântărim istoria și s-o vindem pe bucăți

      Cum să facem Mall-uri, vile, scoțând piatra din cetăți

      Pe Vlad Țepeș cum să-l facem personaj de film de groază

      Capul lui Mihai Viteazul în dolari cât valorează

      Ne învață idioții că Bălcescu a fost laș

      Si că Decebal batrânul a fost un sinucigaș

      Cum de s-a ajuns aicea ca să vină fiii ploii

      Nesimțiți cât să-și permită a ne ponegri eroii?

      Niște dascăli mediocri ce-au citit minciuni sfruntate

      Si ni le aruncă-n față ca pe legi adevărate

      Bieți defăimători de stirpe, lacomi si periculoși

      Ce-am fi noi fără istorie? Ce-ar fi ei fără strămoși?

      Fără urletul lui Horea am fi sclavi și azi pe roată

      Iară hunii din pustiuri nobilime elevată!

      Fara paloșul lui Ștefan am fi pașalâc turcesc

      Robi umili care cu grâne tot Islamul îl hrănesc!

      Dacă nu muream in luptă la Neajlov si la Rovine

      N-am mai fi avut biserici unde neamul să se-nchine!

      Nu trecurăm peste veacuri ca o nație coruptă

      Ci cu aspre sacrificii, și cu jertfă, și cu luptă!

      Si a trebuit adesea, spre a ne salva norodul

      Sângele lui Brâncoveanu să inunde eșafodul

      Trupul lui Ioan Cumplitul să se sfâșie-n bucăți

      Umărul lui Avram Iancu să se sfarme de cetăți

      Plânsul lui Vladimirescu să răsune din fântâni

      Ca un preambul la imnul ”Desteptați-vă români”

      Fierul scos din pieptul țării ne-a fost arma si necazul

      Si coroană pentru Doja, si baltag pentru Viteazul

      Munții noștri aur poartă, am putea să fim bogați

      Insă nu ne sunt salvare, ci motiv să fim prădați

      Biciuiți de monștrii vremii și răpuși de neputință

      Am trecut peste milenii cu speranță si credință

      Si-am nădăjduit că poate neamul nostru într-o zi

      Printre alte mândre neamuri ca o stea va străluci...

      Astăzi... cine ni-s eroii? Cine-i gata ca să moară

      Pentru sfânta Libertate, pentru neam si pentru țară?

      Groșii și libidinoșii, snobii si analfabeții,

      Banii mulți și burta plină, pentru ei sunt sensul vieții

      Niște lacomi fără școală, niște scârbe, niște javre

      Care pentru-o șpagă calcă fără milă pe cadavre

      Parlamentul Europei ne-a cerut reprezentanții

      Si-am trimis toți imbecilii, proastele și aroganții

      Să ne facă de rușine cerând mită pe la toți

      Si să fim priviți prin dânșii ca o nație de hoți

      Poticnindu-se-n discursuri insipide și banale

      Fără dicție sau noimă, cu greșeli gramaticale

      Pițipoanca plângăcioasă sau tribunul făcând spume

      Sau ciobanul fără carte să ne reprezinte-n lume?

      Unde ne e azi mândria? Unde ne e azi curajul

      De-ai lua de ciuf, de guler, si-a spăla cu ei pavajul?

      Nu mai sunt eroi in țară, oameni demni și responsabili

      Să ia frâiele în mână de la viermii incapabili?

      Creierele geniale sunt trimise la străini

      Spre-a nu-i încurca la furturi pe-acești avortoni cretini

      Cincisprezece milioane, câți am mai rămas prin țară

      Să fim pentru haimanale animale de povară

      Să muncim pe brânci o lună iar ei să ne dea salar

      Cam cât lasă ei pe seară șpagă la vreun ospătar

      Nu mai vreau să văd prin blocuri cum ne mor de frig bunicii

      Si nici mame disperate, ”ce le dau la ăia micii”

      Nu mai vreau să-mi văd părintii dependenți de tratamente

      Si cu banii pentru hrană cumpărând medicamente

      Nu mai vreau să-mi văd soția umilită la ghisee

      Sau copilul dat afară, că-i sărac, de prin licee

      Ca o boala fără leacuri, ca un cataclism mă sperie

      Cum trăiesc în lux netoții iar capabilii-n mizerie

      Eu aștept Reînvierea, când din marile morminte

      Vor ieși din nou Eroii înarmați c-un bici fierbinte

      Si vor face curățenie printre cei ce ne-au furat

      Spre a fi din nou în lume Neamul Binecuvântat!


    Radu Pietreanu-Vacanta Mare-   FEBRUARIE 2014

Niciun comentariu: