Fiecare are steaua sa!

7 aprilie 2014

Omul fatarnic !

 
Când te întâlnesti cu el, îţi strânge mâna între amândouă palmele sale.Îţi zămbeşte cu căldură şi orice îi spui aprobă şi te admiră.Vorbeşte de rău pe cei pe care-i crede ca-ţi sunt duşmani. Laudă pe cei pe care-i crede că-ţi sunt prieteni şi te proslăveşte pe tine, pe deasupra tuturor. Când e vorba de vreo virtute,se dă de exemplu pe sine. Dacă se intâmplă să se întâlnească cu vreun preot,îşi arată pravoslavnicia sa şi răutatea în care zace lumea. Dacă vorbeşte cu vreun necredincios bârfeşte şi pe preoţi şi BISERCA. Când merge la biserică, nu cumpără numai o lumânare, două, mari, ci ia un snop de lumânărele mărunte. Le aprinde şi le împarte prin toate sfeşnicile. Calcă rar de la icoană la icoană.Se închină larg şi se roagă cu ochii închişi,şoptind cu oftaturi,dar aceasta când este lume multă în biserică. Dacă-i lăptar pune apă în lapte mai multă ca altii. Dacă vinde lână, o ţine în beci să se umezească, iar miţele cu ţurţuri de noroi,le bagă înlăuntrul valului de lână. Adeseori,când este cu vacile la păşune, îl surprinzi îngenuncheat printre tufe, cu mâinile împreunate pentru rugăciune,iar vacile lui au trecut pe lângă el şi au intrat în iarba de coasă a vecinului,dar n-a băgat de seamă pentru că era scufundat în rugăciune. Aleargă după ele închinându-se şi blestemându-le:
-Hei !… Na !... mâncav-ar binele. Într-un buzunărel de la inimă poartă totdeauna "VISUL MAICII DOMNULUI". Are un buzunar,sub haină,de trei ocale.Dacă trece pe sub pomul cuiva, pune şi el câteva fructe în buzunar. Niciodată nu merge acasă cu el gol. Nu dă nimănui nimic, decât vorbe dulci amestecate cu aspidă. Cu toţi e prieten,dar nimeni nu-i prieten cu el. Pe toţi îi laudă în faţă şi-i vorbeşte de rău în dos,deopotrivă.Nu spune adevărul nici cu mâna pe cruce. La înfăţoşare este o bogăţie de virtuţi, dar sufletul său este un mormânt de putregai şi de ticăloşii. Este ca o fântână frumoasă la răscruci de drumuri, cu troiţă şi icoane pictate în culori vii,cu roată de scos apă,cu lanţ şi ciutură nouă,dar fără pic de apă. Este ca o floare frumoasă, rumenă şi bogată în petale, dar albinele nu culeg din ea nici miere nici ceara. N-are miros nici viaţă, pentru că-i făcută colorată pe băţ de sârmă fără sevă. Este câinele care muşcă pe furiş. Se gudură până lângă picior, dar când îi vine bine, te-a muşcat. Este răsad de flori frumoase, între care s-a ascuns o viperă. Când te apropii să le miroşi, îţi sare vipera în faţă si te muşcă de moarte.

 FEREŞTE-TE DE OMUL FĂŢARNIC, CA DE CEA MAI HIDOASĂ FIARĂ, DAR MAI ALES, FEREŞTE-TE SĂ NU FII CA EL.

2 comentarii:

Vasile Rosciuc spunea...

Buna seara,
Mare adevar, problema-i ca in zilele noastre este la rang de cinste ipocrizia, indiferent de domeniu, indiferent de categoria sociala aceasta racila care ne macina societatea a atins cred apogeul.De fapt nici nu mai stii care este atitudinea sincera si care este ipocrizia, in afara-i vopsit gardul, inauntru...
O seara linistita si o saptamana minunata.

MEG55 spunea...

Cind ne intilnim cu -Omul fatarnic-....,musai trebuie sa-l marginalizam sau sa-l ignoram total.Acest tratament va fi cea mai mare lovitura pentru el.Daca in fiecare zi am elimina cite un FATARNIC, vom trai in liniste si buna pace!Zile senine si minunate!