Fiecare are steaua sa!

8 februarie 2014

Povestea lunii Februarie(Faur)


  • În tradiţia noastră populară, luna februarie se numeşte: Faur.
    Denumirea de Faur este legată de meşterii fauri, lucrători ai fierului, care pregătesc uneltele de muncă, ascut sau confecţionează fiarele sau cuţitele de plug pentru începerea muncii câmpului. Pentru că are numai 28 de zile sau 29 în anii bisecţi, Faur este considerat fratele cel mic al lunilor anului.
    În tradiţia populară timpul reflectă capriciile copilului Faur: când râde şi zâmbeşte, e frumos, când plânge bate viscolul, când e supărat dă ger de crapă pietrele.
A fost odată un om pe care îl chema Anul, care avea 12 feciori numiţi precum se numesc pe la noi lunile anului: Ianuar, Februar, Martie şi aşa mai departe. Altă avere nu avea omul decât o vie. A dat Dumnezeu şi au cules şi ei via, ca tot omul, şi vinul ce le-au ieşit l-au pus tot într-un singur butoi. După ce au pus vinul în butoi, s-au înţeles între ei ca numai la început de an să înceapă a-l bea. Bun şi făcut.
Ca să se cunoască până unde este vinul fiecăruia în butoi, au tras cu tirbuşonul câte o linie de-a curmezişul pe fundul butoiului culcat. Apoi, că să nu fie neînţelegeri, fiecare şi-a pus canaua (robinetul) lui. Februar, fiind cel mai mic, şi-a pus canaua jos de tot, aproape de doagă, că aşa era pe vremuri, cel mai mic la urmă. Fiecare dintre fraţi dorea să aibă ultimul vin nebăut în butoi, ca să facă în necaz celorlalţi că nu au economisit, cum e omul nostru, care mai de care mai moţat. Februar, fire mai altfel decât ceilalţi fraţi, a început să tot bea din canaua lui. Când îl căuta omul, tot vesel şi plin de vorbă îl găsea, trăncănea verzi şi uscate şi tot fluierând mergea. Ceilalţi râdeau în sinea lor şi-şi spuneau: “Repede, repede isprăveşte el vinul şi să-l vedem ce face!”
Îi vine pofta lui Ianuar să-şi guste şi el vinul. Suceşte de cana şi vin nu curge deloc. Încearcă şi ceilalţi, vin nici un pic nu mai aveau, numai jos la doagă, partea lui Februar mai curgea. Fraţii, supăraţi, au luat-o la goană după Februarie, să-l prindă şi să-i dea ceva de cheltuială pentru isprava făcută. Când îl fugăreau, Februar plângea, când îl lăsau râdea ca un copil. De atunci, se zice ca luna februarie poartă numele lui Februar şi e schimbătoare — aci cald, aci viscol, aci frig — după felul cum a fost când l-au alergat fraţii lui.

Conform datinei populare, în februarie se încheie şezătorile şi, împreună cu acestea, distracţiile tinerilor din serile şi nopţile lungi de iarnă.
Luna februarie este marcată de două sărbători populare mai importante: Ziua Ursului şi Dragobetele.

Un comentariu:

Vasile Rosciuc spunea...

Minunata poveste.
O duminica frumoasa,