Fiecare are steaua sa!

31 ianuarie 2013

Un copil genial uimeste lumea: A inventat un test pentru depistarea cancerului

Una dintre principalele inovatii din domeniul medical din anul 2012 a fost realizarea unui test pentru depistarea cancerului de pancreas de catre un copil genial in varsta de numai 15 ani din Statele Unite.
In fiecare zi, noile inovatii ale cercetarii medicale aduc o speranta pentru pacienti, scrie Maxi Science.
Printre acestea, exista in prezent un test ce poate depista cancerul pancreatic, datorita lui Jack Andraka, un adolescent de doar 15 ani. Acesta a lucrat in cadrul unui proiect scolar la colegiul North County High Scholl din Maryland, Statele Unite, angajandu-se in cercetari privind cancerul.
Scopul sau a fost de a gasi o modalitate de a diagnostica boala inainte ca aceasta sa ajunga in faza critica.




Testul inventat de Jack Andraka se bazeaza pe identificarea unui bio-marker numit mesothelin sau MSLN. Aceasta proteina este prezenta in mod natural in celulele de mesothelium, tesuturi biologice, dar este produsa in cantitati foarte mari de celulele tumorale.
Peste o anumita concentratie a MSLN in sange si urina se poate depista aparitia cancerului pancreatic, precum si cel ovarian si pulmonar. Testul necesita folosirea unei singure picaturi de sange.
Dupa ce proiectul a ajuns in stadiu avansat, baiatul a trimis rezultatele la aproape 200 de ilustri cercetatori, insa a fost refuzat de foarte multi dintre ei.
Totusi, Anirban Maitra, specialist in oncologie si inginerie biomoleculara de la Universitatea Johns Hopkind din Baltimore, a decis sa-i acorde o sansa. El i-a pus la dispozitie laboratorul sau pentru a dezvolta testul. In cele din urma, aplicarea acestuia a fost un mare succes.
Gratie noii descoperiri, Jack Andraka a cucerit premiul stiintific Gordon E. Moore din cadrul concursului Intel International Science and Engineering Fair si a fost recompensat cu suma de 74.000 de euro.
Acum, el intentioneaza sa isi continue activitatea pentru a produce testul pe scara larga si de a-l pune la dispozitia tuturor.
P.S. daca se poate preveni...,de ce nu !Asa nu ar mai imbogati companiile farmaceutice care  se imbogatesc pe suferintele a milioane si milioane de oameni.Doamne ajuta !

La multi ani,Ovidiu Lipan Tandarica !








“Tot ce n-am avut în copilărie îmi doresc să am acum. Am început să mă şi joc. Mi-am luat şi maşinuţe... În viitorul apropiat, îmi doresc să fac o cursă la raliuri. Cu cât sunt mai mult cu picioarele pe pământ, cu atât mai multe nebunii fac pe care nu le pot controla... Eu nu compun muzică la pian. Ea îmi vine, pur şi simplu, trăiesc cu ea zi şi noapte, până se cizelează şi devine un proiect pe care îl nasc... Fericirea este o stare de care nu trebuie să ne lăsăm îmbătaţi. Încerc să trăiesc o fericire introvertită care să-mi împrospăteze memoria. Unesc amintirile cu dorinţele şi retrăiesc de fiecare dată nişte momente extraordinare din viaţa mea, simţit chiar şi gustul şi parfumul acelor timpuri. Fericirea este undeva între lumi, în spaţiu şi timp”.

Şi-a potrivit viaţa după propriul ceas. A încercat să trăiască (şi a reuşit!!!) după codul lui... Lipan: “Conform sindromului vaselor comunicative, am luat forma recipientului în care m-a aflat... Dacă atunci când coboram de pe scenă, aş fi rămas acelaşi om care trăieşte în spate, în lumea lui, cred că nu m-aş fi regăsit niciodată. Marea nebunie este că am trăit în extreme şi după ce am coborât de pe scenă am mers cu ochii deschişi prin lume, am încercat să simt şi să trăiesc tot ce este în jurul meu... Înainte de a mă naşte, eu am ştiut tot ceea ce se va întâmpla cu mine. Cum m-am născut am uitat şi a trebuit să iau totul de la capăt. Trăiesc foarte intens orice stare. Mă bucur de frunzele care bat în vânt, îmi place să păstrez legătura cu natura, cu spiritualitatea... Anarhismul, nebunia şi dependenţa de nou le las libere şi se creează un reactor atomic care îmi dă o stare atât de puternică şi mă face atât de sigur încât, atunci când piciorul meu stâng merge în faţă iar piciorul drept rămâne în spate, am senzaţia unui şpagat permanent între o viaţă anterioară şi o viaţă viitoare”.
“Sunt un rebel atemporal! Şi tot timpul la modă”

Începând de astăzi, Ovidiu Lipan Ţăndărică are oficial 60 de ani. Neoficial, el are mult mai puţini ani... Nu ştim exact cu cât să vă spunem, dar vă aigurăm că cei 60 de ani pe care îi împlineşte astăzi sunt doar pe hârtie. “Iar hârtia are... răbdare! - mărturiseşte toboşarul. Nu mă regăsesc deloc în această cifră. Am trăit într-o lume paralelă, în care timpul s-a numărat mult mai rar. Mi-am creat o anumită stare de spirit şi o energie personalizată şi am lăsat timpul să treacă, cu bucurie. Mi-am însuşit totul în viaţă, dar în timpul meu. Sunt un rebel atemporal! Şi tot timpul la modă”.






Papa sofer !


Vine limuzina să-l ia pe Papă de la aeroport. Şoferu ia bagajele, le bagă în portbagaj (şi nu erau chiar puţine). Papa aşteapta şi nu se urcă….
- Sfinţia Ta, vă rog să poftiţi.
- Ştii fiule, pe mine nu mă lasă niciodată nimeni să conduc maşina…Lasă-mă de data asta tu, te rog.
- Sfinţia ta, e imposibil. Mi-aş pierde slijba.
- Te rog, şi să ştii ca sunt extrem de generos… Şoferu pana la urmă cedează. Papa la volan. Talpa. 120 Km la oră. Şoferu:
- Sfinţia Ta, vă rog, puţin mai uşor, ne prinde poliţia. Papa, nimic, bagă tare. 160 Km/h. În spate, maşina poliţiei.
Papa opreşte şi lasă geamul in jos. Vine poliţaiul, salută, gura căscată… Se întoarce la maşina de poliţie. Ia staţia.
- Sunt 1435. Dă-mi-l pe şefu…
- Care-i treaba, bă?
- Şefu, nu ştiu ce sa fac. Am prins pe cineva cu 160 la oră.
- Arde-l.
- Nu cred că pot, e tare.
- Cine e bă, primaru’?
- Nuu, mai important.
- Un guvernator, senator ceva?
- Şefu, e mai tare!
- Cine bă?
- Cred că-i Dumenzeu că Papa-i conduce maşina.

Sa crezi ca binele este posibil,conditia rezolvarii orcarei probleme!




Neville, unul dintre cei mai pasionaţi cercetători ai Conştiinţei umane, care a demonstrat – prin întreaga sa activitate – puterea credinţei de a vindeca şi a schimba situaţii de viaţă aparent imposibil de schimbat, spunea: “Oamenii îşi abordează problemele cum a făcut baba care, asistând la slujbă, a auzit preotul spunând: . Seara aceea, în timp ce-şi spunea rugăciunile, a citat bucata asta din scripturi şi s-a culcat în ceea ce credea ea că este credinţă. La trezire, dimineaţa, s-a repezit la fereastră şi a exclamat: < Ştiam eu că muntele ăla bătrân va fi tot acolo>! Neville continuă: ”Fiindcă aşa îşi abordează omul problemele. El ştie că se va confrunta cu ele în continuare. Lucrurile vor dispărea numai când omul se schimbă în conştiinţă.(…) Conştiinţa este singura realitate şi lucrurile doar oglindesc ceea ce eşti tu în conştiinţă”.
Iată, o problemă a credinţei. Să ai credinţă e un dar extraodinar, căci credinţa e puterea spiritului, a imaginaţiei, a minţii şi a sentimentului omenesc de a percepe ca fiind real, posibil, prezent ceea ce nu se vede. Credinţa este la baza evoluţiei umane, a invenţiilor care au dus la eradicarea unor boli, la ameliorarea altora, la construirea avionului şi chiar la inventarea stiloului sau a becului. La baza oricărui lucru nou, făcut de mâna de mâna omului, a stat ideea, gândul, speranţa şi credinţa cuiva că lucrul acela este posibil. Nu întâmplător Tesla, Einstein, Mendeleev, Dostoievski şi mulţi alţii apreciau puterile spiritului, ale inconştientului şi le foloseau conştient în vieţile lor de zi cu zi. Spre deosebire de ”Baba” lui Neville, în conştiinţa căreia muntele continua să stea nemişcat, tocmai din pricina neînţelegerii principiilor subtile ale existenţei, pentru mulţi oameni minunaţi, care au trecut prin lumea noastră, ”orice a fost şi este posibil”. Fără frică şi fără îndoială noi am creşte rapid, ne-am bucura de vieţile noastre, am fi mai creativi, mai inventivi şi mai buni sufleteşte, căci am izbuti să îndepărtăm din noi înşine sursa eşecului, iar dacă l-am trăi, am şti să-l transformăm în ceva frumos sau în ceva de folos. Muntele Babei pare a fi căţărat în mintea şi în inima noastră de câte ori continuăm să vedem obstacolele de netrecut, de câte ori ne dăm argumente de neputiinţă, de slăbiciune, de câte ori găsim că lumea rea şi urâtă care ne înconjoară e mai puternică decât puterea din noi, anume aceea de a crede că ”toate lucrurile sunt posibile celui ce crede”.
Riscul credinţei negative ( credinţa că există munţi de neclintit în lume, adică ură, răzbunare, frică şi motive concrete pentru a crede în ele) este cu atât mai grav în cazul celor puternici, a celor cărora credinţa le-a slujit frumos şi constructiv pentru a crea lucruri mari. Căci aceeaşi putere care a crezut în bine şi l-a creat, când crede în rău îl face pe acesta cât muntele Babei. Să fim atenţi la lucrurile în care ne investim credinţa şi la cele ce ne stau în minte zi de zi, să fim cu atât mai atenţi la momentele în care ne alunecă mintea spre energiile joase ale experienţei umane, căci credinţa noastră şi concentrarea asupra răului ar putea fi forţe care-l atrag şi-l ţin neclintit sub fereastra noastră.
Orice problemă se rezolvă cumva, totul curge spre bine, dar să crezi asta, să crezi că binele e posibil este condiţia rezolvării oricărei probleme!



30 ianuarie 2013

Istoria se repeta. Mereu actualul Caragiale !

In memoriam..!
Am ascultat "Pe-al nostru steag e scris unire!" Asta-i! Asta-i! Asta-mi place! Bravos, băieţi! Asta-i adevărată, şi nu "Deşteaptă-te, române!" Aia-i tânguitoare, mă, şi noi am plâns destul până acuma. Mă, de-acum să nu mai cântaţi pe ţăran cu plete lungi şi cu fluierul de cioban la buze. Azi fluieră trenul. Să-i faceţi pe ţărani un popor european-.L.Caragiale in Romania Mare.


Iarna
Negreşit că, sus în ceruri
Soarele fiind aprins,
Nu se simte frigul, gerul
Care astăzi ne-a coprins.

Negreşit! focul din soare
Nu-l plăteşte Dumnezeu,
Însă noi plătim, sârmanii,
Lemne şi cărbuni mereu.

Doamne, de-ai veni-ntr-o noapte
Pe pământul îngheţat
Ca să vezi cât e de jalnic
Să tot tremuri nencetat.

Tu, care-ţi iubeşti făptura,
N-ai mai zice un cuvânt
Şi-ai opri crivăţul aspru
Să mai sufle pe pământ!


ILUZIA-ACELUI SENS dacǎ n-ai rǎdǎcini nu poţi zbura,n-ai aripi.
citind Caragiale n-ajunge sǎ te tǎvǎleşti de rîs,
n-ajunge sǎ te holbezi obez sǎ te hǎhǎi,
n-ajunge sǎ fii deştept dacǎ prin vene nu curge
nimic din seva pǎmîntului ǎsta
ce gust, ce culoare, ce iz, dacǎ nu-l frǎmînţi
printre degete, printre dinţi, nu poţi
sǎ-nţelegi ce zvon se ascunde
în mǎduva mǎdularelor care te poartǎ
mai mult mort decît viu anarhicǎ faptǎ,
o pseudo-fiinţǎ o paparudǎ-o balivernǎ iscoadǎ
un agamiţǎ pristanda un maţe-fripte chiorǎie-gînduri
o dandana o farfuridǎ umplutǎ cu brînzǎ de carne
beat mahmur ameţit turmentat turmentînd împroşcînd
pe loc învîrtindu-te ca-ntr-o ruginitǎ cǎldare
dacǎ n-ai rǎdǎcini degeaba zbieri tare
fǎrǎ sǎ spui clar ce doreşti cu adevǎrat fǎptuind faptǎ
doar ecoul îţi va rǎspunde mǎrunt gǎunos din aceeaşi cǎldare
Dacǎ n-ai aripi nu poţi sǎdi rǎdǎcini în pǎmînt dintre nouri şi ceruri.

Cu cât se accentuează criza aceasta economică şi finanţiară, care ne bântuie de atâta vreme fără s-avem speranţă a scăpa aşa de curând, cu atât mi se lămureşte mai bine amintirea lucrurilor de pe vremea războiului din urmă ruso-româno-turc. N-am pretenţia să pricep economia politică şi, prin urmare, nu voi căuta să fac vreo paralelă între starea actuală economică şi starea în care se afla ţara noastră până în ajunul marelui război. Ştiu însă că lumea toată se plângea tot aşa de amar ca şi astăzi de lipsa banilor pe piaţă-I.L.Caragiale


Sărmana limbă românească! Nu mai este cum ar fi trebuit să fie, o plantă cultivată! A ajuns o buruiană sălbatică!... Multe vânturi au bătut-o! Odată o bătea vântul franţuzesc; apoi o bate vântul nemţesc: noroc că mai are rădăcini adânci, altminteri i s-ar stârpi soiul. Şi ar fi păcat de ea fiindcă (nu că o laud eu), îngrijită, cu flori frumoase şi ce rod sănătos ar da această voinică buruiană dispreţuită, cu care de veacuri s-a hrănit sufletul unui întreg neam de oameni! Care cum se scoală astăzi o calcă-n picioare şi, drept îngrijire, chip şi seamă, şi spre păstrare, o opăresc cu cerneală de scris şi de tipar; şi ea rabdă, ţinându-şi ascunsă puterea de viaţă în rădăcinile-i adânci, cât şi-o mai putea-o ţine şi acolo; căci şi acolo a-nceput s-o prigonească şi s-o ajungă soarta rea prin aşa-numitele "metode moderne". I.L. Caragiale


Da... nebun!
Despreţuiesc onori, avere;
De slavă m-am hrănit destul!
Alt orizont privirea-mi cere:
De-aşa nimicuri sunt sătul!

Să nu-mi azvârle-atotputinţii
Nici o favoare... Nu! n-o vreu!
Am o comoară-n fundul minţii;
De-ajuns îmi sunt acuma eu!

Trec astăzi ignorat prin lume,
Dar, trainic, las în viitor
Un semn, o glorie, un nume
Acestui imbecil popor!

Să linguşesc telurici patemi?
Reptilă eu?... Prea mândru sunt!...
Apollo calea demnă-arate-mi
Pe-acest tâmpit, senil pământ.

Mulţime brută şi ingrată!
Cu-a mea cântare nu putui
În viaţă-mi să te mişc o dată...
Şi-odat'... o să-mi ridici statui.

"A! eşti nebun!" mi-au zis mişeii.
"Da, sunt nebun!" răspuns-am eu...
Ca voi strigau şi fariseii
Crucificând un Dumnezeu!

Tenebre fără fund mă-nghită,
De-oi face din divina harfă
O palidă prostituată
Şi din cântarea mea o marfă!

Pe coardele acestei lire,
Voi întona un cânt sublim:
Poet sunt! nu voi umilire...
Poeţii... nu ne umilim!

Ruga spiritistului
Tu, spirit coborât din cer,
Înalţă al meu suflet,
Să-mpodobesc c-un adevăr
Macabrul meu resuflet;

Să mă despart din timpul meu
Şi, spirit, să fiu altul,
Şi să mă văz râzând mereu,
Râzând din tot înaltul.

Cel lut, acum nensufleţit,
Rămas fără de limbă,
să-l văz un chip de om pocit
Ce viermii-l rod şi-l schimbă.

Atâtea patimi l-au izbit,
Că-n lumea toată nu e
Un altul mai nefericit,
Un Christ bătut în cuie.
Deşi trecu el viaţa lui
În veselii şi glume,
În istorie totuş nu-i
Mai tristă pildă-n lume.

Ş-acuma tremur d-un fior,
Căci parcă îl contemplu
Cum stă, pierdut şi rugător,
În spiritistul templu.

O! vezi-l, spirite suprem,
În patima-i deşartă,
Deşi e lutul un blestem,
Dar spiritul îl iartă.

Pe veci remâne pur încai
Oriunde el va trece:
În faţă-i limba-i fără grai
Şi istoria-i rece!

Reforma… de I.L.Caragiale
Suntem in epoca reformelor; spiritul public se agita asupra  atitor si atitor cestiuni,toate "vitale,a caror dezlegare nu mai poate suferi intirziere.....
"Domnitorul Alexandru Ioan Cuza călătorea cu primul său ministru, Mihail Kogălniceanu, progresistul care iubea reforma, spre Turnu Severin.
La o stație de poștă, unde se schimbau caii la caleașca domnitorului și la cele ale suitei sale, căpitanul de poștă îi dădu bataie cu biciul unui slujitor. Amețit de băutură, acesta nu așezase hamurile bine și s-ar fi putut produce un accident pe drum.
Cuza-voda și Kogălniceanu se supărară foarte rău pentru această brutalitate, iar conu Mihalache chiar îi spuse căpitanului că va fi destituit. Plecară și pe drum discutară despre o lege care să interzică bătaia. Alexandru Ioan Cuza era de acord că trebuie să dispară acest obicei, dar nu vedea cum s-ar fi putut aplica o asemenea lege. Kogălniceanu susținea înfierbântat că este absolută nevoie de o asemenea lege, care să apere demnitatea omului liber. Până la urmă, vodă se dădu bătut și zise că o s-o facă și pe asta.
La Severin, după paradă, banchet și luminație, cei doi se duseră la culcare. Vodă, care nu uitase discuția despre bataie, șopti ceva țiganului care îi era slujitor lui conu Mihalache.
A doua zi dimineață, vodă bătu la ușa lui Kogălniceanu și îl chemă la el. Conu Mihalache sări ca ars și se repezi să se îmbrace. Nu găsi nici hainele, nici ghetele. Chemă slujitorul, dar acesta nu era nicăieri. Abia după zece minute îl găsi un polițist prin casă.
Conu Mihalache ceru hainele și ghetele. Țiganul zise că trebuie să le șteargă. Vodă, la ușă, îl tot chema pe Kogălniceanu. Țiganul aduse într-un târziu hainele și ghetele și dădu să plece, fără a-și ajuta stăpânul să se îmbrace.Scos din fire, Kogălniceanu sări și-i dădu câteva palme zdravene slujitorului. Atunci apăru vodă în ușă și-i aduse aminte de reforma. Țiganul izbucni în râs, vodă îl răsplăti și apoi plecară. Pe drum Alexandru Ioan Cuza îi spuse primului său ministru că " reforma trece dar naravurile ramin".


Caragiale printre noi !

Sfintii Trei Ierarhi !

Sfintii Trei Ierarhi

Spre sfarsitul secolului al XI-lea, la Constantinopol se iscase o mare disputa legata de cei trei ierarhi, pe care ii praznuim pe 30 ianuarie, oamenii intrebandu-se care este mai mare: Sfantul Vasile cel Mare, Sfantul Grigorie Teologul sau Sfantul Ioan Gura de Aur. Dupa cativa ani de la declansarea neintelegerilor, cei trei sfinti au inceput sa i se arate aievea, unul cate unul, episcopului Evhaitelor, Sfantului Ioan Mauropous. In cele din urma, in anul 1084, intr-o vedenie, fericitului i-au aparut cei trei sfinti impreuna.
Cuvintele pe care cei trei ierarhi i le-au adresat Sfantului Ioan ne arata modul in care sfintii conlucreaza - cu Dumnezeu si intre ei -, asa cum si noi trebuie sa ne unim, in cuvant si in lucrare:
"Dupa cum vezi, noi la Dumnezeu una suntem si nici o vrajba nu este intre noi. Fiecare din noi, la timpul sau, indemnati de Duhul Sfant, am scris invataturi pentru mantuirea oamenilor. Cum ne-a insuflat Duhul Sfant, asa am invatat. Nu este intre noi unul intai si altul al doilea. De chemi pe unul, vin si ceilalti doi. Drept aceea, sculandu-te, porunceste, celor ce se invrajbesc, sa nu se mai certe pentru noi. Ca nevointa noastra, cat am fost in viata si dupa moarte, a fost sa impacam pe oameni si sa aducem in lume pace si unire. Impreuneaza-ne, dar, facandu-ne praznic la cate trei intr-o singura zi, si instiinteaza cu aceasta pe crestini, ca noi in fata lui Dumnezeu, una suntem."
In urma acestei vedenii, Sfantul Ioan a ales ziua de 30 ianuarie pentru praznuirea comuna a celor Trei Ierarhi, stingandu-se astfel si disputele din capitala, lumea unindu-se in sarbatorirea impreuna a Sfantului Ierarh Vasile cel Mare, a Sfantului Grigorie Teologul si a Sfantului Ioan Gura de Aur.
Pentru a recunoaste valoarea teologica a Sfintilor Trei Ierarhi, prin hotararea luata la Atena, la primul Congres al Profesorilor de Teologie din anul 1936, Sfintii Trei Ierarhi au devenit patronii spirituali ai institutiilor de invatamant teologic ortodox din intreaga lume.
Troparul Sfintilor Trei Ierarhi
Pe acesti trei luminatori mai mari ai dumnezeirii cei intreit stralucitoare, pe cei ce lumineaza lumea cu razele dumnezeiestilor invataturi, pe raurile intelepciunii cele cu miere curgatoare care adapa toata faptura cu apele cunostintei de Dumnezeu, pe Marele Vasile si de Dumnezeu cuvantatorul Grigorie, impreuna cu slavitul Ioan, cel cu limba si cu cuvintele de aur, toti cei iubitori de cuvintele lor, adunandu-ne cu cantari sa-i cinstim; ca acestia Treimii pururea se roaga pentru noi.


Pilda zilei:Rabdarea
Un sfant se ruga sa dobandeasca rabdare.
Cativa dintre fratii lui l-au infuriat peste masura.
Atunci sfantul s-a intors catre Dumnezeu si I-a spus:
- Cum Doamne, tocmai cand Te rugam sa-mi dai rabdare?!
Atunci Dumnezeu i-a raspuns:
-Fiindca ti-am auzit rugaciunea, iti inmultesc prilejurile de a o dobandi.



29 ianuarie 2013

De unde vine omul de zapada?!





Cine a făcut primul om de zăpadă? Cine a fost cel care a avut ideea de a pune un bulgăre peste altul şi apoi încă unul şi cine a hotărât că cel mai bun nas ar fi un morcov? Cum pot fi oare rezolvate aceste mistere când toate dovezile posibile s-au topit cu mult timp în urmă? În evul mediu, se obişnuia ca, odată cu zăpada, să se ridice şi oameni de zăpadă. Prima dovadă documentară a acestui lucru este un manuscris din anul 1380.
De-a lungul istoriei găsim diverse urme lăsate de acest personaj. De exemplu, o biografie a lui Michelangelo menţionează figura de omăt modelată în iarna 1492-1493, la Palatul Medici. William Shakespeare aduce şi el vorba despre un om de zăpadă în drama „Richard II”. Dăm iar peste omul de zăpadă pe la 1770, în paginile unei cărticele cu cântece pentru copii, şi în 1778, când polonezul Chodowiecki, gravor în aramă, realizează un calendar a cărui lună decembrie este reprezentată de patru copii care fac un om de zăpadă.Toţi oamenii de zăpadă au unele elemente comune: un morcov în loc de nas şi cărbuni în loc de ochi. Pasul următor spre personalizare se face adăugând obiecte vestimentare, cum ar fi o pălărie, un fular, una-două mături pe post de braţe, o jacheţică mai veche. Se pare chiar că acest gest, de a-l îmbrăca pe omul de zăpadă tocmai născut, îl păzeşte de căldură, adică îi asigură o viaţă mai îndelungată.
Există, bineînţeles, şi variaţii pe aceaşi temă: oamenii de zăpadă pot fi formaţi din doi-trei bulgări de zăpadă sau dintr-un singur bloc, pot avea o stare de bună sau de proastă dispoziţie întipărită pe chipul lor sculptat. Odinioară aveam de-a face cu un alt tip de om de zăpadă. Trupul, chipul, braţele, picioarele, chiar şi pălăria sau nasturii, erau toate din zăpadă. Nu era întâmpinat cu bucurie, căci simboliza frigul. Lucrurile se schimbă pe la mijlocul secolului al XIX-lea, când personajul intră în atenţia pedagogilor care încep să le recomande copiilor jocul cu omul de zăpadă, pentru a-şi spori creativitatea. Drumul până la a intra în cărţile pentru cei mici, în poveştile care le sunt dedicate, nu mai e lung.O nouă eră a carierei omului de zăpadă începe odată cu saltul industrial şi economic. Sticla, lemnul şi vata pot fi fabricate uşor şi la preturi reduse şi de aceea omul de zăpadă ajunge în pomul de iarnă, pictat sau lipit pe globuri sau de unul singur, ca ornament. În secolul al XX-lea, omul de zăpadă îşi tipăreşte chipul şi pe cărţile poştale, dând însă lovitura decisivă în publicitate. Minunea de zăpadă este una dintre primele şi dintre cele mai cunoscute şi de succes simboluri din publicitate.Cel mai mare om de zăpadă din lume a fost modelat în ziua de 19 februarie 1999, în Bethel, un orăşel din statul american Maine. A fost botezat „Angus, regele muntelui“ în cinstea guvernatorului de pe atunci al statului, Angus King. Şi iată cu ce se laudă uriaşul: o înălţime de aproape 35 de metri şi o greutate de peste 4000 de tone! La construirea lui s-au folosit mai mult de 5600 de metri cubi de zăpadă. Morcovul-nas a fost, de fapt, o structură de doi metri din sârmă şi pânză. Gigantul a fost sculptat de elevii şcolii elementare locale. Şase anvelope de automobil le-au trebuit pentru a-i contura gura, iar în loc de nasturi i-au lipit de piept trei anvelope de tractor. Ca să ne dăm seama de cât de mare a fost Angus, regele muntelui, e de ajuns să spunem că pentru braţe au fost aduse două trunchiuri de copac de câte 3 metri.La inaugurare, s-a servit ciocolată fierbinte, s-au împărţit prăjiturele şi s-a organizat o tombolă privind ziua în care Angus va fi doborât de razele soarelui. Data topirii, acceptată în mod oficial - 10 iunie 1999, a fost ghicită de nu mai puţin de 22 de câştigători. În acea zi moşul împlinise nu mai puţin de 16 săptămâni!Nu ştim exact de cât respect se bucură omul de zăpadă, dar ştim că este strâns legat de sărăbătorile de iarnă şi de Crăciun. Nu se plânge niciodată şi, spre deosebire de Moş Crăciun a cărui perioadă de glorie se sfârşeşte imediat după 25 decembrie, omul de zăpadă rămâne proaspăt toată iarna şi nici nu este asociat vreunei religii sau sărbători. Mai mult decât atât, omul de zăpadă are un caracter plăcut, poate datorită faptului că pare un tip jovial şi un pic supraponderal, ceea ce ni-l apropie.Aproape de fiecare când a nins m-am gândit la omul de zăpadă. Şi am încercat deseori să fac o analogie între omul normal şi omul de zăpadă. Noi suntem creaţi să fim calzi, el e rece din creaţie. Cu toate acestea, aşa cum în noi ar trebui să se simtă căldura divină din inima noastră, din sufletul nostru, la fel ar trebui să se vadă la omul de zăpadă "amprenta" celui ce l-a creat.Fulgii de zăpadă, celulele ce dau sens omului de zăpadă, se lasă modelaţi de mâinile calde ale celor ce adună zapada rece pentru a da „viaţă” unui om care zâmbeşte nestingherit de cele ce se petrec în jur. Şi nu doar atât. Le oferă trecătorilor, copiilor, chiar şi celor trecuţi de vârsta copilăriei, posibilitatea să zâmbească pentru o clipă în trecerea lor spre cele de zi cu zi. Pe cine nu sensibilizeaza un om de zapada.....,eu sunt indragostita in fiecare iarna de oamenii de zapada pe care reusesc sa-i modelez,sa-i decorez,apoi ii pozez si ii asez la loc de cinste cu anul cind au fost construiti.De fiecare data am  un sentiment   magic,o bucurie ,o incintare,o reusita ,o revelatie!Viaţa omului de zăpadă e scurtă. Dar în scurtimea ei nu aduce decât bucurie celor din jur. E o lecţie pe care oamenii reali n-au învăţat-o niciodată.  Omul de zăpadă nu are inimă, dar noi, cei ce avem inimi calde, putem oferi celor din jur, măcar bucuria pe care o oferă un om de zăpadă .Stiu ca in final se topeste...,dar asta este viata Omului de zapada!Zilnic...., cel puţin un om de zăpadă se topeşte undeva în lume!











GHICITOARE:
Iarna e prieten bun
Cu zăpada de pe drum.
Este om, dar n-are viaţă
Toti copiii îl rasfata!

OMUL DE ZAPADA
Cine stă în colţ de stradă
Iarna-n ger şi viscole,
Cu hăinuţe de zăpadă,
Pe copii sa-i bucure?
Cine are nas de morcov,
Din fasole – dinţişori,
Din grăunţe – năsturei,
Din tăciune – ochişori?!



Mai tirziu omul creator din fire, a extins modelarea zapezii si in alte forme superbe!









Acum...., sa zimbim un pic!


Construiti macar un omulet de zapada..., simtiti magia curgind prin toate venele!

28 ianuarie 2013

De ce sa nu mai consumam produse din griu ?!




Alimentele pe bază de cereale şi grâu sunt cele mai des întâlnite în jurul nostru. Ne plac pâinea, pastele şi cerealele de la micul-dejun. Pentru mulţi dintre noi, ideea de a elimina aceste alimente din meniul zilnic pare o decizie nerezonabilă, dacă nu chiar ridicolă. Însă, tot mai multe persoane adoptă un regim alimentar fără grâu şi au motive foarte bune pentru care fac acest lucru. Aşa cum demonstrează ştiinţa, consumul grâului creşte riscul unui număr surprinzător de probleme de sănătate.
Iată care sunt câteva argumente convingătoare care ne arată de ce ar trebui să renunţăm, treptat, la grâul din alimentaţie, scrie Io9.com.
Fără îndoială, grâul are un rol important în asigurarea hranei noastre, din moment ce furnizează aproximativ 20% din totalul caloriilor alimentare la nivel mondial.
Însă este cunoscut faptul că unii oameni, cum ar fi cei care suferă de boala celiacă, trebuie să stea cât mai departe de acest aliment. Problema lor apare fiindcă intestinul subţire este incapabil să digere în mod corespunzător glutenul, o proteină care se poate găsi în cereale. Dar, grâul este considerat vinovat pentru declanşarea şi altor afecţiuni de sănătate, cum ar fi obezitatea, afecţiunile cardiace şi o serie de probleme digestive, inclusiv o creştere consistentă a bolilor asemănătoare cu cea celiacă.
◦ Aşadar, ce se întâmplă? Şi de ce toată lumea dă vina pe grâu?
Se pare că, răspunsul are de a face cu o mulţime de consecinţe nedorite asociate cu alimentele pe bază de cereale. Grâul creşte nivelul zahărului din sânge, cauzează probleme imunoreactive, inhibă absorbţia mineralelor importante şi irită intestinele.
Şi o mare parte din aceste probleme sunt legate de următorul fenomen: grâul pur şi simplu nu este ceea ce obişnuia să fie în urmă cu câteva zeci de ani.
◦Grâul hibridizat

Într-adevăr, grâul de astăzi este foarte diferit de ceea ce era în urmă cu 50 de ani. În anii ’50, oamenii de ştiinţă au început să încrucişeze grâul pentru a-l face mai rezistent, şi, implicit, mai profitabil. Această acţiune, care i-a adus cercetătorului american Normal Borlaug Premiul Nobel, a presupus introducerea în grâu a unor compuşi care nu sunt “foarte prietenoşi” cu oamenii.
Aşa cum spune cardiologul William Davis în cartea sa, grâul hibridizat de astăzi conţine o toxină cunoscută, şi anume azida de sodiu. De asemenea, în timpul producţiei, grâul trece printr-un proces de iradiere cu raze gamma. Însă, aşa cum indică Davis, grâul hibridizat de astăzi conţine proteine noi care nu sunt întâlnite în niciuna din “plantele-părinţi”, unele fiind extrem de dificil de digerat în mod corespunzător.
Prin urmare, unii cercetători suspectează acum că glutenul, şi alţi compuşi întâlniţi astăzi în grâul modern, este responsabil pentru prevalenţa în creştere a bolii celiace, a “sensibilităţii la gluten” şi a altor afecţiuni des întâlnite.
◦Glutenul şi gliadina
Fără îndoială, glutenul este o problemă din ce în ce mai mare şi începe să aibă un impact serios asupra sănătăţii noastre, iar ca rezultat, asupra alegerilor noastre alimentare.
Glutenul este o proteină compusă din gliadină şi glutenină, care apare în grâu şi alte cereale precum orzul, secara şi grâul spelt. Glutenul ajută aluatul să crească şi să îşi menţină forma.
Totuşi, problema constă în modul în care această proteină este metabolizată. Potrivit lui Alessio Fasano, directorul medical al Centrului pentru Cercetare Celiacă de la Universitatea din Maryland, nimeni nu poate digera în mod corespunzător glutenul.
“Nu avem enzimele necesare pentru a-l desface”, a spus acesta într-un interviu recent. “Totul depinde de cât de bine se închid pereţii noştri intestinali după ce ingerăm proteina şi cum reacţionează sistemul nostru imunitar la aceasta”. Preocuparea sa este aceea că proteina de gluten, care se găseşte din abundenţă în boabele de orz, secară şi grâu, declanşează un răspuns imunitar aberant.
Concret, gliadina şi glutenina acţionează ca şi anti-nutrienţi imunogeni. Spre deosebire de fructe, care sunt menite să fie consumate, cerealele se manifestă în organims printr-un soi de “luptă”. Acestea crează un răspuns imunogen care creşte permeabilitatea intestinală, declanşând astfel inflamaţii sistemice, ceea ce poate duce la un număr de boli autoimune, inclusiv boală celiacă, artrită reumatoidă, sindromul intestinului iritabil etc. Iar acest lucru este valabil şi pentru persoanele care nu suferă de boala celiacă.
De asemenea, Davis crede că, după ce este consumată, gliadina se degradează până la un compus asemănător morfinei, ceea ce crează o poftă şi mai mare pentru şi mai mult grâu. De aceea, Davis spune că grâul poate crea dependenţă.
Gliadina este numită de cercetători “fracţia toxică de gluten”.
Fasano explică: “Gliadina este o proteină ciudată pe care enzimele noastre nu o pot desface din aminoacizi (glutamină şi prolină) în elemente suficient de mici pentru ca noi să le putem digera. Enzimele noastre pot doar să desfacă gliadina în peptide. Peptidele sunt mult prea mari pentru a fi absorbite în mod corespunzător prin intestinul subţire. Apoi, pereţii (porţile) noştri intestinali trebuie să se separe pentru a lăsa să treacă peptidele mai mari. Sistemul imunitar priveşte peptidele ca pe nişte inamici şi porneşte atacul.
Diferenţa constă în faptul că, la o persoană normală, pereţii intestinali se închid, intestinul subţire devine din nou normal, iar peptidele rămân în tractul intestinal şi sunt pur şi simplu eliminate, înainte ca sistemul imunitar să le observe. În cazul unei persoane care reacţionează la gluten, pereţii rămân deschişi atâta timp cât tu consumi gluten. Modul în care organismul tău reacţionează (cu o sensibilitate la gluten, alergie la grâu sau boala celiacă) depinde de cât de mult timp stau «porţile» deschise, numărul de “inamici” care trec mai departe şi numărul de soldaţi pe care sistemul nostru imunitar îi trimite să ne apere corpurile. Pentru cineva care suferă de boala celiacă, soldaţii devin confuzi şi încep să tragă în pereţii intestinali.”
Efectele glutenului şi a gliadinei variază în mod clar de la o persoană la alta.
◦ Index glicemic înalt
Grâul creşte şi nivelul zahărului din sânge. După cum spune Davis, indicele glicemic al grâului este extrem de mare. Acesta conţine anilopectină A, care este mai degrabă transformată în zahăr sanguin, decât în orice alt carbohidrat.
În consecinţă, două felii de pâine albă integrală creşte nivelul zahărului din sânge la o valoare mai mare decât cea produsă de un baton de ciocolată. Excesul de grâu poate determina apariţia “grăsimii viscerale profunde”.
Grâul poate declanşa efecte care nu sunt observabile imediat. Particulele de lipoproteină cu o densitate redusă (LDL) se formează după ce se consumă mulţi carbohidraţi, ce sunt responsabili pentru placa aterosclerotică, care în schimb declanşează afecţiuni cardiace şi accidente vasculare. De fapt, s-a dovedit că un regim alimentar fără grâu poate îmbunătăţi toleranţa la glucoză în cazul persoanelor care suferă de boli cardiace ischemice.
◦Lectine
Lectinele, care sunt o clasă de molecule, pot fi întâlnite la fasole, boabe de cereale, nuci şi cartofi. Iar atunci când sunt consumate în exces sau atunci când nu sunt gătite corespunzător, pot fi extrem de dăunătoare.
Problema cu unele lectine, cum ar fi cele întâlnite în cerealele integrale, este aceea că se lipesc de receptorii noştri la insulină şi de mucoasa intestinală. Acest lucru creşte inflamaţia şi contribuie la bolile autoimune şi la rezistenţa la insulină. De asemenea, facilitează simptomele sindromului metabolic în afara obezităţii.
◦Acidul fitic
Fitaţii sunt de asemenea o problemă pentru organism, un compus care poate fi găsit în interiorul nucilor, seminţelor şi cerealelor. Acidul fitic nu poate fi digerat de oameni. Şi mai rău, acesta se lipeşte de ionii metalici, cum ar fi calciu, magneziu, zinc şi fier. Ca urmare, aceste minerale nu pot fi absorbite în mod corespunzător după ce sunt consumate.Aceasta face ca orice substanţă minerală, care ar putea fi furnizată de alimentele pe bază de cereale, sa nu fie bine metabolizată. Aşadar, fitaţii combinaţi cu glutenul fac dificilă absorbţia substanţelor nutritive, ceea ce poate duce la anemie şi osteoporoză.
◦ Mitul fibrei
În cele din urmă, un argument obişnuit în favoarea consumului de cereale integrale este acela că furnizează cantitatea de fibre necesare organismului. Acest aspect este într-o oarecare măsură un mit.
Mark Sisson, expert în nutriţie, a subliniat următorul aspect: “În afară de păstrarea convenţiilor sociale în anumite situaţii şi obţinerea unor calorii de slabă calitate, nu există absolut niciun motiv pentru care să mănânci cereale.”
“Şi într-adevăr, putem obţine cantităţi adecvate de fibre pur şi simplu prin consumul mai multor fructe şi legume”, concluzionează acesta.



26 ianuarie 2013

Da....,asa este iarna mea!





Incerc sa imortalizez toata aceasta maretie de alb pur, daca vor fi  clipe grii in viata mea....., sa am cu ce sa le inlocuiesc!

Bancul zilei:Locul de parcare!




















Un evreu în Manhattan la volan, învârtindu-se în jurul clădirii unde peste cinci minute urma să semneze contractul vieţii lui, disperat că nu găseşte un loc de parcare, ridică ochii spre cer şi spune:

- Doamne, te rog găseşte-mi un loc de parcare că sâmbăta vin la sinagogă şi donez 3000 de dolari.
Trece un minut? nimic. Ridică din nou ochii spre cer:
- Doamne , te rog din suflet, fă-mi rost de un loc de parcare că vin sâmbătă la sinagogă şi donez cinci, ba nu zece mii de dolari, doar ajută-mă cu un loc de parcare.
Chiar în acel moment o maşină parcată mai în faţă iese de pe locul ei. Evreul intră în parcare, ridică ochii spre cer şi spune:
- Doamne, nu mai e nevoie, merci frumos, s-a rezolvat!



 


Colindul iernii!









E minunat aici..., este o iarna ca in povestile copilarie mele.Ma bucur din plin de magia iernii si  gindesc cu multa dragoste la primavara ce va sa vina, inmiresmind  intregul spatiu  din preajma cabanei cu parfumul florilor ce stau acum la caldura plapumii de zapada!Dupa prinz avem in program  doua ore  de sanius si construirea omului de zapada,speram sa mai fie unul si in luna februarie!

Inchei cu:
-Fiecare clipa din viata mea este un bun prilej de sarbatoare,ma bucur din plin de faptul ca traiesc!

25 ianuarie 2013

Malpraxis bisericesc: Preoti dati in judecata pentru ca nu au scos dracii din casa !


Un avocat din Arges a dat in judecata cinci preoti, pe care ii acuza de inselaciune, deoarece slujbele pe care acestia i le-au facut n-au avut niciun rezultat, dracii continuand sa zburde nestingheriti prin casa.
Intreg scandalul ar fi pornit de la zgomotele ciudate din casa si chiar de la unele aparitii stranii pe care avocatul Madalin Sorin Vicentiu Ciculescu le-ar fi simtit, scrie Evenimentul Zilei.
Avocatul s-a gandit sa ceara sprijinul preotilor pentru a-si purifica apartamentul din Pitesti. Initial, a apelat la doi preoti din parohia sa, dupa care a cerut si ajutorul staretului Schitului din Trivale, Gherasim, dar si preotului paroh de la Manastirea din Tutana.
Cum nici slujbele tinute de acestia din urma nu au dat roade, avocatul s-a considerat inselat de oamenii Bisericii si i-a dat in judecata.
La pachet cu cele patru fete bisericesti, in plangerea penala facuta de avocat a intrat si IPS Calinic, tocmai pentru ca el este sef peste toti si trebuie tras la raspundere pentru nereusitele supusilor sai, acuzati de un fel de "malpraxis bisericesc".
Comentarile....,va apartin!
 


Sa multumesti, Sa luminezi, Sa iubesti, Sa fii !


Sa stii ca orice s-ar intampla, totul te conduce"acasa", la Dumnezeu. Sa stii ca intre tine si Dumnezeu nu exista separare si sa fii mesager pentru cei care inca nu si-au reamintit Cine Sunt Cu Adevarat.
Sa fii lumina din mijlocul intunericului. Sa fii pacea din mijlocul razboiului. Sa aduci liniste. Sa fii maestru si sa stii ca adevaratul maestru este acela care ii conduce pe ceilalti la starea de maestru.
Sa stii ca Divinul nu este doar in tine si sa le spui tuturor ca Dumnezeu este in Tot Ceea Ce Exista. Sa fii umil, dar si mandru ca esti fiul lui Dumnezeu.
Sa faci totul neconditionat, fara a cauta rasplata. Sa spui adevarul, sa simti adevarul, sa traiesti adevarul. Sa fii oceanul infinit de compasiune, unde fiecare calator ratacit se regaseste si se incarca prin zambetul si gratia chipului tau.






Secretul nuntii de aur!


















Un cuplu celebra 50 de ani de căsnicie. Armonia şi liniştea din familia lor erau celebre în tot oraşelul, aşa că un reporter de hotărăşte să realizeze un interviu:
-Cum se face ca de 50 de ani nu v-a văzut nimeni certându-vă sau măcar ridicând tonul unul la altul?
-Secretul este la începutul căsniciei, în luna de miere, când ne-am hotărăt să o petrecem la o cabană superbă pe creasta munţilor şi am inchiriat doi măgăruşi pentru a ajunge acolo împreuna cu bagajele noastre.
La un moment dat, măgărusul soţiei mele s-a împiedicat şi a căzut.
Soţia mea, deşi se lovise, i-a spus animalului pe un ton calm: “Prima dată”!.
Măgarul s-a ridicat şi am continuat drumul. După un timp, s-a împiedicat din nou.
Soţia mea i-a spus, cu aceeaşi voce egală: “A doua oară”!
Ne-am continuat călătoria, măgarul s-a împiedicat a treia oară.
Atunci soţia mea a scos un revolver şi a împuşcat măgarul în cap.
Am făcut criză de isterie. I-am spus că e nebună să procedeze aşa de crud cu bietul animal, că trebuie să consulte un psihiatru.
Soţia mea s-a intors catre mine, m-a privit in ochi si mi-a spus calm:
- Prima dată!. A fost prima şi ultima dată cand ne-am certat…





24 ianuarie 2013

Simbol al iernii,secretele Omului de zapada !








Simbol al iernii si, deopotriva, al copilariei, omul de zapada ne aduce in memorie imaginea unor locuri si persoane dragi, a jocurilor presarate de chiote si, inainte de toate, acea stare de bucurie inocenta, nediluata in grijile si framantarile vietii de adult.
Daca pentru noi, “cei mari”, construirea unui om de zapada nu mai poate reprezenta o “provocare” atat de ispititoare, ar fi interesant sa aflam - in schimb - unele “secrete” ale acestui personaj efemer si, in acelasi timp, nemuritor.
1) Primele mentiuni cu privire la oamenii de zapada dateaza din secolul al XV-lea si apartin unei biografii a lui Michelangelo.
2) In secolul XIX oamenii de zapada incep a fi ilustrati in carti pentru copii.
3) La debutul secolului XX, carisma “personajului” creste rapid multumita aparitiei imaginii sale pe numeroase carti postale, pe globuri pentru pomul de Craciun si chiar in unele reclame.
4) Cel mai mare om de zapada ale carui dimensiuni au fost atestate s-a construit in America. Avea 35 de metri inaltime si o masa de peste 4 tone. La decorarea lui au fost folosite inclusiv anvelope de tractoare. Topirea sa completa a durat peste 4 luni.Pe acest considerent Marea Britanie indeamna populatia la a construi Oameni de zapada in perioada imediat urmatoare pentru a stavili inundatiile iminente din cauza cresterii temperaturii"In contextul in care Marea Britanie s-ar putea confrunta in curand cu inundatii ca urmare a cresterii bruste a temperaturilor ce va determina topirea zapezii, autoritatile britanice recomanda cetatenilor sa construiasca oameni de zapada pentru a limita acest fenomen."Vineri si sambata sunt asteptate noi ninsori in nordul tarii, temperaturile urmand sa creasca duminica la 10 grade Celsius, potrivit The Independent.Ploile care vor avea loc in sud-vestul tarii vineri, impreuna cu topirea zapazii, pot cauza inundatii , avertizeaza Agentia britanica de Mediu.Vremea va continua sa se incalzeasca si saptamana urmatoare, existand riscul ca inundatiile sa afecteze mai multe regiuni ale Marii Britanii.In consecinta, reprezentantii Agentiei de Mediu recomanda locuitorilor sa construiasca oameni de zapada, argumentand prin faptul ca structurile compacte de zapada se vor topi mai greu, temperand fluxul de apa.In mod ideal, daca fiecare ar construi un om de zapada, acest lucru ar incetini cu mult mai mult  dezghetul, a spus Roy Stokes din partea agentiei".Model pentru omul de zapada britanic-
Marea Britanie: Faceti oameni de zapada pentru a preveni inundatiile!
Indemn:Faceti oameni de zapada pentru a preveni inundatiile!
5) In Tara Soarelui Rasare, oamenii de zapada poarta deseori pe cap o galeata ,sugerind stavilirea inundatiilor.
6) In Lituania, omul de zapada este denumit „omul fara minte”. In timpul unui protest impotriva parlamentarilor, lituanienii au ridicat in fata Parlamentului 141 de oameni de zapada, cate unul pentru fiecare parlamentar.
 P.S. Oare in Romania exista zapada...., pentru a construi in jur de 6oo oameni de zapada,atit cit reprezinta   numarul parlamentarilor...., cu tot cu cei fara portofoliu ?!

Inchei cu:
-Fiecare clipa din viata mea este un bun prilej de sarbatoare,ma bucur din plin de faptul ca traiesc!