Fiecare are steaua sa!

21 noiembrie 2013

Ziua mondială a salutului (World Hello Day)

‘Bună’ aşa se salută, în prezent, bucureştenii. Ardelenii spun ‘servus’, dar nu toţi. În Cluj, Sibiu, Banat, se foloseşte ‘ciau’ sau ‘ceau’. Maghiarii spun ‘servus tok’ şi răspund ‘szia!’. În România, forma de salut diferă în funcţie de zonele geografice, ea suferind în decursul timpului şi anumite modificări.
Adolescenţii mai folosesc şi formule de salut: Salve!, Salutare! Salut! Noroc! Pa! Te sărut! Hai, te-am pupat! Salut, bărbate!, Hai, pa! sau, recent importatele de pe Internet: Hi, Hi all, Sal, Hello, Ahoy, See ya. "Bună ziua","La revedere", "Sărut-mâna" aproape au dispărut dintre formele româneşti de salut.
În mediile educate, a prins teren englezescul ‘How do you do?’. Întrebarea ‘Ce mai faci?’ sau ‘Cum îţi merge?’ este deja o formulă de politeţe fără pretenţia de a pătrunde efectiv în treburile altuia.
Mai folosim şi saluturi religioase: Doamne ajută!, Domnul cu tine! şi ‘Hristos în mijlocul nostru!’ un salut vechi, de care puţină lume mai ştie, şi la care se răspunde ‘Este şi va fi mereu!’. Folosind formule specifice anumitor sărbători creştine ‘Hristos a înviat!’ îl rostim din ziua de Paşte şi până în ziua de Ispas. Se răspunde cu ‘Adevărat a înviat!’. În ziua Înălţării, ortodocşii se salută cu ‘Hristos s-a înălţat!’, şi se răspunde ‘Adevărat s-a înălţat!’.
Pe alte meleaguri întâlnim salutul, astfel: Konnichi wa (japoneză), Jambo (swahili), Ni hao (chineză), Bonjur (franceză), Ciao (italiană), Ahoj (cehă), Hej (daneză), Şalom (ebraică), Saluton (esperanto), Hallo (germană), Olá (portugheză), Zdravstvuitie (rusă), Al Salaam a’ alaykum (arabă), Merhaba (turcă).
Salutul este esenţial în stabilirea unor relaţii cu cei din jur, fiind prima manifestare de curtoazie cu care întâmpinăm pe cineva. Formulele de salut s-au diversificat în timp, iar poziţia corpului, mimica şi ţinuta îi completează sensul.
În codul bunelor maniere ni se specifică cum este corect să salutăm. În orice împrejurimi, bărbatul salută primul femeia indiferent dacă aceasta este mai tânără ca el. Însă, o femeie mai tânără va saluta întotdeauna o femeie mai în vârstă.
Cei mai în vârstă trebuie să fie salutaţi de către cei mai tineri, cel inferior din punct de vedere profesional îl salută pe cel superior. Dacă întâlnim pe cineva cunoscut, aflat într-un grup, îi salutăm pe toţi, iar cei care însoţesc persoana respectivă trebuie să salute la rândul lor. Este politicos să răspundem oricărui salut iar strânsul mâinii, la bărbaţi, să se efectueze scurt şi ferm.
Pe vremuri, a saluta însemna a-i face cuiva o urare, a-i dori ceva de bine. ‘Nu te mai salut’ era perceput mai ceva ca o înjurătură. La sate, mai ales, a nu saluta un drumeţ înseamnă a-i demonstra că nu vrei să-l recunoşti, că eşti supărat pe el.
Primele atestări ale salutului se referă la formele de supunere şi datează din vremea primelor dinastii chineze. Oamenii de rând trebuiau să îşi acopere ochii cu palma pentru a nu fi orbiţi de lumina emanată de strălucitorul împărat. În acest obicei îşi are originea salutul militar. În vremea romanilor, ‘Ave Cezar!’ era însoţit şi de strângerea antebraţelor, ca semn de încredere, braţul neînarmat simbolizând pacea şi prietenia. În epocile cavalerilor, domniţele erau salutate cu reverenţe adânci şi sărutarea mâinii înmănuşate.
La nivelul întregii planete, forma de salut este influenţată de varietatea de culturi, salutul având diferite semnificaţii.
În Tibet, de exemplu, este foarte politicos sa scoţi limba atunci când întâlneşti pe cineva prima oară.
Japonezii se înclină, iar britanicii spun doar ‘bună ziua’ şi îşi dau mâna. În schimb, francezii, pe lângă strânsul mâinii, se sărută pe ambii obraji, atât la sosire, cât şi la plecare.
În Botswana, oamenii îşi ating palmele uşor, dar nu le strâng.
În Cambodgia se lipesc palmele, ţinându-le apropiate de piept. Cu cât palmele se ridică mai sus, cu atât respectul arătat este mai mare. În nordul Mozambicului, oamenii bat de trei ori din palme înainte de a rosti cuvântul pentru salut.
În Australia, la prima întâlnire nu e politicos să îmbrăţişezi sau să săruţi şi nici să vorbeşti despre chestiuni personale.
Ziua mondială a salutului (World Hello Day) este o iniţiativă lansată, în 1973, de fraţii Brian şi Michael McCormack din Omaha, statul Nebraska, SUA, pe considerentul că salutul este o formă elementară de acţiune interumană şi un pas important spre realizarea păcii şi înţelegerii între oamenii de rase, naţionalităţi, religii diferite.
Serbată prima dată în contextul conflictului dintre Egipt şi Israel, din octombrie 1973, a constituit, iniţial, o formă de protest nonviolent la adresa războiului.
De Ziua Mondială a Salutului sunt organizate numeroase demonstraţii la nivel mondial, pentru a sublinia importanţa comunicării în menţinerea păcii. Astăzi, această zi este celebrată în aproximativ 180 de ţări, prilej cu care oricine poate adresa scrisori liderilor politici pentru a-i încuraja în acţiunile pe care le întreprind în soluţionarea paşnică a unor conflicte.
Peste 30 de laureaţi ai Premiului Nobel pentru Pace se află printre personalităţile care au recomandat folosirea acestei zile ca un instrument, la îndemâna oricărei persoane pentru a se implica în crearea şi menţinerea păcii.
P.S.In ceea ce ma priveste.......
"Salut pe cel ce vrea sa invinga,
Pe cel ce e in stare ca sa-si stinga
Jaratecul din inima-i aprinsa,
Dat de-o iubire oarecare, stinsa.
Salut pe cel ce lupta cu destinul,
Punandu-si mai prejos de viata chinul,
Ce lupta pentru-a lumii libertate
Avand un scop din cinste si dreptate.
Salut pe cel ce stie sa traiasca,
Sa creada mult in oameni, sa trudeasca.
Pe mine ma salut desi nu stiu
Cum as putea, acela eu sa fiu..."(Stefan Nuta)

2 comentarii:

Vasile Dumitru spunea...

Salut și sănătate!

MEG55 spunea...

Multumesc pentru salutul adolescentin! SALUT!Sanatate cit cuprinde!