Fiecare are steaua sa!

23 noiembrie 2013

Incerc.....,incerc sa zbor !!!


De câte ori am încercat sã zbor, aripile mi-au fost frânte…Sufletul mi-e sfâşiat de demoni cu chip de îngeri!Ii regãsesc la tot pasul…,pe strada,in staţii de autobuz, la magazinul din colţul strãzii şi poate cel mai grav, chiar şi la mine acasã!Se spune cã omul, prin natura sa este înzestrat cu liber-arbitru, dar ce te faci atunci cand trebuie sã-ţi asumi consecinţele unor fapte neconcepute de tine?!
Atunci pe cine poţi da vina? Pe cine poţi lua la zeci şi zeci de întrebãri în speranţa ca se va ivi un rãspuns?! Ce sens au în aceastã situaţie mii de clipe de nesomn, amestecate cu bravura propriilor convingeri dacã la ivirea zorilor nimic nu e schimbat,lumea curge in continuare grãbitã şi monotonã farã a face vreun popas asupra puţinelor principii pe care din noianul de nelegiuiri am reuşit sã mi le clãdesc.E dimineaţã......, spre nesurprinderea mea nimic nu e schimbat, clãdirile sunt tot gri, oamenii negri de grija zilei de mâine, sufletele înnourate de poveri numai de ei ştiute......,nici mãcar pãsãrile nu mai îndrãznesc sã zboare asa cum stiu ele!Vine iarna...,ei si ce?! au mai fost ierni grele.Mass-media anunta cu surle si trimbite pe toate canalele ca: vecinii nostrii au scumpit gazele,presedintele tarii nu promulga legea bugetului pentru anul viitor,asa ca...,salariile si pensiile nu pot fi majorate.Rusine sa le fie..., acum in prag de iarna?!Oare faptul ca ne plangem tot timpul ne facem sa ne simtim mai bine? Oare e ceva specific doar romanilor? De ce preferam sa tanjim dupa lucrurile pe care nu le avem si nu ne bucuram de ceea ce avem in prezent? Oare vremea de afara are efect asupra starii noastre de spirit? Oare ce vreme ne-ar face sa ne simtim mai bine? Oare daca am avea toate lucrurile dupa care tanjim am fi cu adevarat fericiti? Oare..?
Vremea e ploioasa, afara e prea rece,vine iarna, banii nu ne ajung, viata e prea grea, oamenii sunt rai, liderii politici nu sunt buni, dorintele neimplinite sunt tot mai multe, in tara asta e asa de greu, scolile nu mai sunt ca altdata, elevii nu mai invata ca altadata, profesorii nu mai sunt asa dedicati, parintii nu isi mai inteleg copiii si invers si in jur auzi doar “nimic nu merge, totul e pe dos”, “lucram mult si nu suntem platiti suficient”, ” sunt asa de obosit”, “nu mai am chef de nimic”, “sunt asa de dezamagit de viata asta”.
Vremea de afara nu o hotaram noi si starea noastra de spirit e influentata de vreme pentru ca noi ingaduim asta. Tot ce simtim e pentru ca noi lasam anumite ganduri, sentimente sa ne copleseasca. Faptul ca e criza, ca nu ne ajung banii si ca mancarea e tot mai putina e un subiect cotidian dar rata obezitatii creste in acelasi timp. Ne plangem de liderii politici pe care noi ni i-am ales. Profesorii se plang de elevi iar elevii de profesori si aceasta pentru ca in cea mai mare parte nici elevii si nici profesorii nu isi mai fac treaba cu pasiune. Toti lucram pentru ca “asa trebuie”, “pentru asta suntem platiti” sau “n-am de ales”.
In toate acestea nu e celalalt de vina. De vina sunt eu si tu. Schimbarea nu o sa vina daca nimeni nu o incepe si nici nu se va intampla peste noapte dar va veni daca facem ceva, dar daca nu facem nimic atunci sa nu mai tanjim dupa lucruri pentru care noi nu muncim.
Optimismul meu naiv mã îndeamnã sã încerc din nou şi din nou sa zbor....,dar ce sens ar mai avea,ma gândesc acum.....,cu ce folos? care ar fi preţul pe care l-aş plãti de data aceasta?Îmi arunc privirea în zare.....,e vid, un vid sfâşietor cum nu am mai vãzut pânã azi,nici mãcar pãsãrile nu mai zboarã asa cum stiu ele!
Şi-atunci eu......,eu cum sa mai încerc asta încã o datã??!! Am devenit sclava propriilor convingeri! Sper totusi sa visez....,crezind ca intr-o zi visele mele se vor realiza, asa cum le cladesc zi de zi.
Inchei cu:Traiesc....,ma bucur de viata si asta imi ocupa tot timpul!



Niciun comentariu: