Fiecare are steaua sa!

6 octombrie 2013

Toamna si-a recuperat timpul!



"Am tras sforile toamnei şi-am scris strâmb, pe uşă, inventar... acum, hai să-mpărţim toamna şi la partaj să luăm o frunză tu, o frunză eu, cinci vise tu, cinci vise eu şi tăcerea, apusul ţi-l las ţie. Ploile le voi lua eu, iar tu o să ai toate furtunile stoarse de ultimele picături de vlagă. cu răsăriturile va fi mai greu. sigur ne vom târgui ca-n piaţă. am să ţi le cedez, totuşi, numai ca să-mi laşi mie nopţile şi toate neîmplinirile mele de fiecare zi " - Ion Minulescu
O frunza mi-a batut in geam incet, sfios, ca si cum s-ar fi temut sa nu deranjeze. Sunetul mainilor ei se impletea cu simfonia stropilor de ploaie care se loveau de sticla aburita.
Uimita, am deschis fereastra si ochii mei au intalnit alti doi ochi mici, tristi, inlacrimati si un glas suav care-mi soptea rugator:
- Trebuie sa ma asculti! Mi s-a intamplat o mare nenorocire!
Intelegand starea in care se afla, am luat-o in palma si apoi am inchis geamul. Am privit-o indelung cateva clipe, apoi am indemnat-o usor:
- Ssspune, sspune...
- Dupa cum stii, a inceput frunza, ploaia a inceput de curand sa-si verse lacrimile reci peste pamint. Vantul, tovaras nedespartit, s-a pornit sa cante din naiul scorburilor. Toti copacii s-au cutremurat la auzul cantecului sau, iar creanga pe care eram m-a alungat, lasandu-ma prada toamnei si vantului. Din fericire, am cazut pe marginea ferestrei tale si de aceea te rog, nu ma lasa din nou prada naturii crude!
- Priveste, i-am spus eu ganditoare incercand sa strabat cu privirea ceata diafana ce ineca imprejurimile; octombrie isi arde nestingherit tortele aramii in valuri nesfarsite. Dealurile par pictate in mii de culori, iar campiile sunt acoperite de un val argintiu de bruma. Toamna este un anotimp plin de melancolie care noua oamenilor, ne aduce roade bogate. Oriunde te afli, simti in nari un parfum dulce de mere, pere, gutui si alte fructe pe care ni le da cu generozitate. Chiar daca uneori este scaldata in lacrimi de ploaie, noi tot o iubim. Frunza tacea. Poate regreta ca a apleat la ajutorul meu vazand ca tin parte toamnei. In timp ce medita, eu imi atintii ochii asupra geamului. Frunzele copacilor cadeau intruna si dupa ce pluteau usor cateva clipe, se asterneau vestede, moarte la picioarele toamnei. Ea se aproprie sfioasa de fereastra si...,dupa ce privi un timp copacii goi, isi intoarse ochii spre mine si un zambet ii inflori pe chipul palid. Intelesese, in sfarsit, ca locul ei este printre celelalte frunze si ca legile toamnei nu se vor schimba niciodata.





4 comentarii:

Vasile Dumitru spunea...

Toamna sau "cealalta primavara"...
Asa cum ne place cresterea frunzelor verzi de ghiocel din alba nea, asa trebuie sa ne placa si adormirea frunzelor, inapoi in pamant...
Frumoasa postare!
Buna dimineata!

Annein spunea...

Intr-adevar, frumoase postarea..farmecul toamnei este extraordinar!

Blogul lui Jeny spunea...

Super povestioara. Ma impresioneaza toamna.

Ana spunea...

Buna dimineata!
Iubesc toamna,dar aceasta a fost prea diferita cu ce am fost obisnuite,si totusi...
Un blog interesant,frumos !O zi cu bine si frumos!