Fiecare are steaua sa!

4 octombrie 2013

Nu,nu este loc inca......, de IARNA!



Toamna se începe de la Sf. Maria Mică, 8 septembrie in loc de 15 august(am gresit) şi durează până la Sf. Nicolae, 6 decembrie.Când tună toamna târziu, se zice că Sf. Ilie se întoarce cu carul plin de păpuşoi acasă. Roatele carului sunt pline de cuie, ca să nu scapete la vale. Cum merg ele pe podul cerului, îl înţeapă, şi prin acele înţepături curge ploaia.Asa se motivieaza aceasta vreme urita si friguroasa.Iarna este asociata si asteptata odata cu venirea Mosilor(Nicolae ai apoi Craciun).Nu ...,nu vine IARNA,fiindca nu este asteptata!Oamenii chiar daca au gresit prin inconstienta lor si nu au tratat asa cum se cuvine TEERA si schimbarile climatice ne ameninta in orce moment,mai este inca vreme sa ne schimbam si sa imploram TOAMNA sa-si faca simtita prezenta in timpul ei.Sa nu ne uite...,fiindca avem nevoie de ea sa putem pregati in voie venirea sorei sale IARNA.E greu. Încerc să îmi amân zilele chiar dacă, din inerţie, pare că pasu-mi merge spre-nainte. Fur la cântarul timpului fiindcă n-am toamnă-n suflet. Şi pe cuvânt că îmi e dor de ea. Fă-mă, Doamne, ghindă,sau frunză de arţar.Mai mult de-atât, îmi cer acum dreptul la anotimpuri, asemenea unui filatelist care încearcă să îşi completeze clasoarele cu timbre de valoare ce-i lipsesc. Fiindcă intuiesc că va veni o vreme în care-mi voi uita anii şi-atunci voi scoate de la naftalină colecţia de anotimpuri. Şi-aş vrea, pe cât este posibil, ca ea să fie cât de cât completă.De ce mă revolt aşa?! Fiindcă n-am toamnă. Da..., anul ăsta, m-am aşezat târziu la coadă şi până să-mi ajungă şi mie rândul, toamna s-a terminat.Aşa cum gospodina îşi tocmeşte cu grijă borcanele pe rafturi, toamnă fiind, să aşezăm şi noi cele ce le-am înfăptuit şi potrivit pentru păstrare, cele cu care vom rămâne. Să dăm la o parte speranţa de a fi feriţi de rău, să închidem ochii în faţa neajunsurilor subzistenţei, să condimentăm cu mai puţin pragmatism zilele, să ştergem de pe rafturi praful impregnat cu lehamite, să neutralizăm amăreala din borcane, să ne lăsăm înduioşaţi şi iubiţi. Răul e ca E-urile, să fim, deci, cât putem, mai naturali. Să nu adăugăm spre conservare instinctul, să ne mişcăm liberi şi-n ritmul fericirii noastre. Să înţelegem că suntem ceea ce suntem, nu ceea ce avem şi nici ceea ce respingem. Să căutăm consistenţa binelui şi nu pietre la picioare,sa încercam in a-l transforma pe cel de lângă noi în mai frumos. Să nu ne domesticim pornirile din teama de a dezamăgi, să învăţăm dansul ielelor, să îndrăznim. Să ne îngrijim de forţele noastre, să avem pe mai târziu cu ce iubi frumos. O tejghea s-o dedicăm uitării răului şi de sine, căci vom avea nevoie. O alta emoţiilor pure, acoperită protector cu o pătură groasă, să le păstreze sacre şi calde. Şi-n multe, multe borcănaşe vom pune peste iarnă încrederea, condimentată cu grăunţe mici de miracol şi-n zeamă de optimism, să ţină cât va fi frigul de lung şi ascuţit. În vase mari de sticlă să chivernisim timpurile refacerii noastre, cadenţa liniştii noastre. Printre acestea, dulceţurile amintirilor, în gavanoase pe care am pictat orizonturi îndelung visate. Le vom închide toate în pacea unui colţ de suflet, în loc ferit de rău şi grabă, unde nu adie vânt de furtună, unde timpul e pentru iubire.

2 comentarii:

Vasile Dumitru spunea...

Bun regasit!
Frumos text, frumoase imagini. Am insa o nelamurire, cred ca e doar o neatentie, Sfanta Marie Mica nu e pe 8 septembrie?
Sa ne citim sanatosi!

MEG55 spunea...

Buna seara!Buna observatie...,da 8 septembrie, insa sarbatoarea este "Sfinta Marie Mica".Dupa mine ar fi iesit vreo patru luni de Toamna.Asa este cind te ia valul,imi place mult anotimpul acesta si am vrut probabil inconstient sa-i mai acord o luna...,sa fie!