Fiecare are steaua sa!

1 septembrie 2013

Viata,viata..!


Viaţa-(Cântec devenit popular)
Un lung tren ne pare viaţa,
Ne trezim în el mergând,
Fără să ne mai dăm seama
Unde ne-am urcat şi când.
Fericirile sunt halte,
Unde stăm câte-un minut.
Până să ne mai dăm seama,
Sună..., pleacă..., a trecut...
Iar durerile sunt staţii,
Lungi, de nu se mai sfârşesc,
Şi, în ciuda noastră parcă,
Tot mai multe se ivesc.
Arzători de nerăbdare,
Inainte tot privim,
Vrem s-ajungem tot mai iute,
La vreo gara ce-o dorim.
Ne trec zile, ne trec anii,
Clipe sfinte şi dureri,
Aşteptand, hrăniţi de visuri,
Noi momente de plăceri.
Mulţi copii voioşi se urcă.
Câţi în tren ne-am întâlnit,
Iar câte-un bătran coboară,
Trist, de forţe istovit...
Vine-odată însă vremea
Sa ne coborâm şi noi...
Ce n-am da atunci, o clipă
Să ne-ntoarcem înapoi?
Căci, pe când privim în urmă,
Plângem, timpul ce-a trecut...
Sună gara veşniciei!...
Am trăit, dar n-am ştiut...(de Traian Dorz-poet crestin)

Uite aşa, viaţa se constituie dintr-o înşiruire de oameni care urcă şi coboară, apar şi dispar din trenul tău. Te obsedează mereu gândul că o bună parte din aceşti oameni nu vei mai vedea niciodată, dar de fiecare dată, uiţi să valorifici clipa în care ţi-i dat să-i cunoşti. Ei se nasc, trăiesc şi apoi mor – ce banalitate oribilă! În mijlocul lor eşti doar un observator pasiv, care are şi el soarta unui pasager.
Iată că ajungi la staţia terminus – la fel de singur precum era când ai urcat, într-o gară pustie şi rece, înghiţită de întunericul nopţii, cu câini vagabonzi şi măturători beţivi, având de fiecare dată speranţa în suflet că la peron cineva te aşteaptă. Poate…!!!!!!!

Un comentariu:

Vasile Rosciuc spunea...

Frumos.Viata e scurta si trebuie pretuita, e bine sa lasam un semn in urma noastra care sa reaminteasca celor care vin de trecerea noastra prin trenul vietii, O duminica placuta si o toamna lunga si bogata va doresc.