Fiecare are steaua sa!

3 mai 2013

De la IU DA......,la NU DA vesnicia pe nimic!!



Contabilitate. Tabeluri Excel. Rentabilitate. Calcul. Profit.
Si dintr-o data, vine o babuta care isi da ultimii doi banuti. Castiga Vesnicia.
Plus. Sa fii mereu pe plus. Reduceri cheltuieli. Bugete. Economie. Rentabilizare costuri. Moderatie. Echilibru. Imprumuturi. Cheltuieli cu taraita. Zgarcenie.
Deodata vine o desfranata care Il unge pe Domnul cu cel mai scump mir. Facea cat 300 de zile de lucru. Castiga vesnicia.
Si de asta Il iubesc atat de mult pe Domnul. Cifrele lumii isi pierd sensul obisnuit si valoarea lumeasca la El
Altele sunt valorile Lui….
Numai noi oamenii inotam naclaiti in contabilitati. Scotandu-ne ochii pentru un banut. Santajand. Tradand. Certandu-ne pentru sume de nimic. Dand capul lui Ioan Botezatorul pe un dans din buric. Vanzandu-ne constiinta pe un mititel. Sufletul pe un apartament. Inima pentru un certificat de casatorie si o masina. Viata pentru o pozitie. Timpul pentru un titlu. Vanzandu-L pe Cel fara de pret pentru 30 de arginti – in conditiile in care fariseii ar fi platit Oricat! Pentru ca ei stiu mai bine decat noi, Iude oarbe, ca Vesnicia n-are pret. Ca cine Il are pe Domnul are totul. Ca oricat de mult, e prea putin…
Lunga e calea de la iadul contabilitatii lui Iuda, unde se intelege prea tarziu pretul corect al vesniciei – pana la Raiul Risipei intru Domnul. Pana la Intelepciunea inimii desfranatei care a invatat-o pe aceasta ca risipa din iubire pentru Domnul duce drept in Rai. Sau pana la banutul vaduvei- purtator al singurului lucru care ne-a fost cerut. Inima.
Cea mai buna investitie pe care poate ar trebui sa o deprindem: Investitia in vesnicie. Sa cautam ” piata” ce nu “cade” niciodata. Sa stam aproape de Asociatul care nu ne va vinde, trada, injunghia pe la spate niciodata. Piata unde “celui ce are i se va da; dar de la cel ce nu are si ce are i se va lua”. Sa invatam sa nu ne mai vindem sufletele pe nimic, cand putem avea Totul, copiii Lui fiind.
Mancam roscove ca porcii, cand ne-ar putea primi inapoi cu ospat imparatesc. Stam fara ulei in candele, alergand bezmetici dupa realizari lumesti, iar cand vom vrea sa intram in camera de nunta ne va spune ca nu ne cunoaste. Investim mii de euro in garderoba, dar oare haina sufletului ne este demna de Camara Sa?
Ne-am facut din stomac rege, din trup conducator pe care il urmam orbeste, din patimi si temeri sfetnici de seama, cand ne-a aratat de atatea ori cum prin credinta se pot inmulti pestii si painile, cum au loc pescuiri minunate, vindecari, invieri si cum imposibilul devine posibil…pentru ca atunci cand cauti mai intai Imparatia lui Dumnezeu toate celelalte ti se vor adauga…
Lunga e calea…. De la Iuda la Nu Da. Vesnicia pe nimic. Sa stam totusi pe ea! Sa indraznim sa cerem tot ce poate fi al nostru. Zic si eu … Ca un pacatos care de-abia acum incepe sa priceapa ca poate totusi lucrurile stau putin altfel decat se vad intr-o societate in care Iuda apare multiplicat, vanzand tot pentru cei 30 de arginti care il pot satura pe moment, fara sa vada haul din spate, in care se pierde tot.
Zic si eu… Vazand ca sunt altii, cei ce nu Il vand, ci aleg sa ii stea alaturi si care sunt satui pentru o Vesnicie -caci si-au castigat o eternitate fara de foame, fara de lipsuri, de intuneric, de durere. Tinerete fara de batranete si viata fara de moarte. Trebuie doar sa indraznim. Ca fiul de Imparat din basmul romanesc. La urma urmei poate ca nu e doar un basm. Ca doar ne-a zis, cu atata Iubire…
“Cereti si vi se va da; cautati si veti afla; bateti si vi se va deschide. Ca oricine cere ia, cel care cauta afla si celui ce bate i se va deschide” (Matei 7, 7-8).


Un comentariu:

Ella spunea...

Foarte frumos si adevarat!