Fiecare are steaua sa!

5 aprilie 2013

Povestea gradinarului si a florii necunoscute!


“A fost o dată o floare altfel decât toate celelalte, o floare dintr-un soi unic, o floare al cărui nume nici măcar grădinarul nu-l cunoştea. El plantase sămânţa din care a răsărit, sperând într-un rezultat cu totul special. O floare rară aşa cum n-aţi mai văzut vreodată…” îi spusese negustorul străin care i-o vanduse.
La început, grădinarul şi-a zis că aceasta ar fi o cale de a deveni celebru. Oameni din lumea largă ar veni să-i vadă floarea!
De cum a plantat sămânţa, a şi început să o ude. Zi de zi, cu grijă mare. Pe măsură ce creştea, grădinarul simţea că nu va fi dezamăgit. Va fi o floare cu adevărat unică, extraordinară. Totuşi, şi-a dat seama repede că nu creşte aşa cum sperase.
- Avea prea multa apă?
- Ducea lipsă de îngraşăminte?
- Sau nu avea caldură cât îi trebuia?
În ciuda tuturor ingrijirilor sale, floarea dădea semne care-l nelinişteau. Se subţia, pălea, îşi pierdea culoarea. Nu se mai hrănea cum trebuie nici măcar cu apa pe care o primea.
Grădinarul consulta enciclopedii despre plante, sperând că va gasi un răspuns pentru suferinţa plantei. A chemat specialişti, care, luând o poziţie gravă, dădeau impresia că înteleg despre ce este vorba. Nimic insă nu a fost de folos. A îngrijit-o şi mai abitir. Floarea se impuţina, slăbea, nu-i mergea deloc bine. Floarea avea o viaţă plină de durere, căci se ataşase de grădinar, fără să i-o spună.
Mai târziu, mult mai târziu, când grădinarul renunţase demult la grădinărit, iar parul îi era alb şi spatele împovărat de ani, i-a trecut prin minte să consulte iaraşi enciclopediile.
Şi iată că într-o zi a gasit floarea. Era o specie rară, numită “Tăcere”. Se numea Fiycamea şi printre îngrijirile speciale de care avea nevoie, se preciza că în fiecare seara trebuie să i se cânte şi mai ales, mai ales, să i se vorbească”.  
 


Niciun comentariu: