Fiecare are steaua sa!

23 martie 2013

Ninsori si viscol pe final de Martie !

COD PORTOCALIU de vant puternic si ninsori viscolite in nordul judetelui
















Ninge viscolit,vintul sufla cu putere ca in mijlocul iernii!Daca nu am citi in calendare,am crede ca se apropie Craciunul...,nu Sfintele sarbatori de Paste!


VISCOLUL DIN MARTIE !
(Note din calatoria de weekend 21-23 martie 2013)
Cazuse o zapada subtire, pe care crivatul o purta dintr-o parte in alta a campului, acoperind ici cate un smoc de iarba aspra, colo cate un bulgare de pamant ghemuit la radacina unei tulpine ingalbenite de porumb, ramasa de izbeliste, alaturi de altele, in mijlocul miristii, sa infrunte gerurile si vifornitele iernii. Pe sosea, din cand in cand, dinspre......., cate o Dacie, urmata la un interval de o jumatate sau chiar trei sferturi de ora de un tir sau o autocisterna, ce urcau greoi dealul ......., incetinind la curbe si apoi apasand pe acceleratie; altele veneau din directia opusa coborand dealul, luandu-se parca la intrecere cu suvitele de zapada ce fumegau inaintea si in spatele pneurilor incatusate-n lanturile autovehiculelor mai mari sau mai marunte. Ajungand in dreptul fostei "Tabere de pionieri", pe dealul astazi presarat de vile, care de care mai impozante, unele terminate, altele in constructie, soferii aruncau o privire scurta in dreapta sau in stanga lor si ramaneau pentru cate clipe uimiti de privelistea ce li se infatisa in fata ochilor. Unii clatinau din cap, altii injurau printre dinti, iar altii claxonau, privind in urma lor si fluierand a paguba sau a mirare. La marginea soselei, langa un plop cu ramurile napadite de vasc, ce se zbatea in bataia vantului, statea o pereche bizara: un barbat tanar, cu mustaciora, si o palarie neagra de fetru, imbracat intr-un pardesiu elegant si cu un fular alb, lung, infasurat de cateva ori in jurul gatului, si o femeie tanara, inalta, subtire, intr-o geaca alba si blugi bine mulati pe niste picioare ca fusul. Femeia statea cu genunchiul stang sprijinit pe un taburet, tinand intr-o mana o pensula, iar in cealalta acuarelele. Tanarul imbracat elegant poza in fata sevaletului, sprijinindu-si cotul in aer, intr-o atitudine byroniana. Perechea parea sa ignore cu desavarsire deopotriva vajaitul crivatului, cat si fluieraturile ce se auzeau de pe sosea.
"Hei, voi aia de acolo!" se auzea de pe sosea. Vantul imprastia cuvintele pe camp, le rostogolea pe zapada, amestecandu-le cu pachetele goale de tigari si alte ambalaje inghesuite la marginea santului. Cate o silaba mai ajungea si la urechea tanarului dandy, care scotandu-si palaria facea din cand in cand o reverenta in directia camionlui, ce se pierdea in departare.
"Sunt cam sui", spuneau soferii, clatinand din cap. "O fi scapat de la Socola", zicea cate unul, rasucindu-si semnificativ degetul aratator in dreptul amplei.
Tanarul continua sa faca reverente, afisand un zambet nevinovat. Femeia insa se arata a fi mult mai apriga decat barbatul; enervata de claxoanele ce incepeau sa se inmulteasca, nu se sfia sa-si indoaie bratul drept din cot, facand spre sosea semne indecente si injurand crunt.
Nu voi dezvalui identitatea personajelor, voi mai adauga, spre disperarea cititorului, cateva pete de culoare tabloului hibernal. La sfarsitul fiecarei sedinte, varandu-si carnetelul in buzunar, el se apuca sa culeaga fructele de maces, pentru a i le depune in palme, iar ea, muindu-si pensula in picaturile de sange ce supurau pe degetele sale albe, le transfera tufisului de trandafir salbatic zugravit in tablou. Undeva, in spatele fundalului, se intrezarea orasul....... La sfarsitul zilei, cand cobora intunericul, strangandu-si uneltele, imbratisati barbatul si femeia urcau spre o casuta mica, acoperita cu tabla, ce se zarea la marginea padurii.
Panzele pictate le abandonau langa piatra kilometrica sau direct in santul pe jumatate inzapezit.
Mergeau brat la brat recitand o poezie de iarna: "Viscolul prinde colbul sa-si lepede,/ Lunec-o troica, luneca repede./ Vesela troica peste intindere,/ O tinerete fuge cu-aprindere./ Unde mi-s oare zilele proaspete,/ Dar fericirea ce-am avut-o oaspete?/ Toate pierira-n iarna salbatica,/ Precum aceasta troica zanatica..."

Din calendarul popular
"Mart e cea mai nesănătoasă lună; mart se numără din ziua de Sf. Toader şi ţine mai tot postul. În ziua ceea femeile pân la amiazăzi se lau, ca să fie sănătoase şi să nu aibă visuri rele, că visuri rele ca în luna lui mart n-ai tot anul, dar să nu le ţii în samă. Visurile cele rele sunt din pricina strigoaicelor, că atunci umblă mai tare. În săptămâna lui Sf. Toader, cum asfinţeşte soarele, nu se iese din casă, nici nu se aduce apă, căci strigoaicele atunci umblă cu moroaicele şi cu vârcolacii şi spre Sf. Toader ţin sesie, ce au să facă peste tot anul, şi umblă tot postul. ♦ Mart a luat de la toate lunile câte câteva zile, ca să arate că el e mai tare, şi de aceea el are mai multe zile decât lunile celelalte. ♦ Zice că a chemat odată Mart pe Prier la banchet. Se duce Prier şi se sfătuieşte cu Mai, ce să facă; să se ducă ori să nu se ducă. „Du te, zice Mai, da el e şugubăţ, râde de oameni; tu când te-i duce, să iei cu tine sania şi căruţa, ş-o luntre, că altfel n-ai ieşi bine“. Se duce Prier. Îl vede Mart şi-l întreabă: „Da ce aduci atâtea halaturi, frate?“ „Apoi dă, la gospodăria omului sunt bune de toate“. Stă el o zi, stă două, stă trei. Încearcă Mart când cu omăt şi viscol – lui Prier nici nu-i pasă, că el are sanie. Dă o ploaie şi se face glod. Prier are căruţă. Rupe podurile, curg puhoaiele. Prier merge cu luntrea. Vede Mart că nu-i poate face nimică. Îl cheamă şi-l întreabă să-i spuie cine l-a învăţat ca să vie aşa. Prier n-are ce lucra şi-i spune că Mai. „Ei, las dar că-i voi ţinea eu şi lui vreo două brumi, ca să veştejesc florile cele falnice, de care-l fălesc pe dânsul toţi!“ Şi de atuncea în mai totdeauna sunt brumi, că Mart i le dă, de ciudă. ♦ În martie, la lună nouă, gospodina ia mătura şi, măturând, zice: „Mart în casă, puricii afară!“ (sau „Bolile afară!“). Se face de trei ori şi se crede că se scapă de purici sau de boli. ♦ Urzica e buruiana lui mart, e ca mart de iute şi tare, cine o mănâncă se întăreşte. E cea dintâi buruiană. ♦ Să nu zici şerpe în luna lui mart, căci toată vara îţi iese în cale. ♦ Apa de ploaie din luna lui martie se adună. Se zice că e bună de multe lucruri. Se folosesc de ea fetele, spălându-se pe obraz; zice că întinde pielea. ♦ În luna lui mart cine are gutunar e sănătos peste an."
Prevestire de timp:
"Martie vânturos – mai frumos. ♦ Dacă martie-i cu rouă, după Paşti mult plouă. ♦ Cu cât mai uscat va fi martie, cu atât mai umed va fi aprilie. ♦ Tunete în martie arată an mănos. ♦ Dacă cântă cucul în luna lui mart, pe la început, are să fie anul mănos. ♦ Dacă în Mărţişor nu poţi semăna ovăzul de ploi multe, atunci nici toamna nu vei putea semăna grâul de ploi multe".




Cu natura nu este de glumit....,trebuie doar sa-i acceptam capriciile si sa mergem mai departe!

Un comentariu:

tasha spunea...

Foarte ciudat! la tine parca e Siberia, iar la Satu Mare e primavara...ma gandesc sa-ti trimit putina caldura prin gandurile mele bune spre tine, sa-ti incalzeasca sufletul tau de femeie, esti in stare prin felul in care scrii sa topesti si zapada din imagini...deci, nu te lasa!