Fiecare are steaua sa!

15 martie 2013

E frumos...,fiindca e primavara!




Am păşit în anotimpul primăverii. Cel puţin cu numele, fiindcă dacă ne uităm la timpul mohorât ce se încăpăţânează să rămână afară, am putea crede că mai este până când verdele crud al vieţii va birui cenuşiul iernii.In calendarul vechi suntem abia la inceputul lunii martie!Dar asa cum natura stie sa-si spuna cuvintul..., in aer e miros fin de primavara,da e frumos...,va fi frumos ,asa cum primavara stie sa-si etaleze toate tinutele ei inflorate si inmiresmate.Treceam într-una dintre zile pe uliţa unui sat, o scurtătură, spre un loc pe care doream de mult să-l văd: un fermier cu ferma lui aflată într-o zonă în care puţini ar fi cutezat să investească. Dar a făcut-o şi a reuşit. Aflasem deja asta de la cei care îmi vânduseră pontul.Numai că, până să ajung la destinaţie, mi-a fost dat să aud ţipete, apoi să văd o altercaţie între două persoane asistate de încă vreo două-trei. Am aflat mai apoi că actorii principali erau o mamă şi fiul său care, întors supărat din satul plin de crâşme în loc de şcoală şi cămin cultural, îi reproşa ceva acesteia pe un ton cu mulţi decibeli. N-am asistat decât trecător la scenă. Un episod de care îmi aduc aminte cu tristeţe aproape de fiecare dată când mă gândesc la cei dragi: la mamă, la sot, la copii... Fiinţele care îţi consolidează personalitatea, te fac mai puternic, mai încrezător în viaţă, în tot ce faci. Sursă de apă vie pentru cei care cred în aproapele său. Şi cum să poţi răsturna o asemenea orânduială firească a lucrurilor? Cum, în loc de o floare şi un zâmbet, de o îmbrăţişare şi un sărut, să înjuri şi să blestemi până şi pe cea care ţi-a dat viaţă? Alterată societate! Se spune că cel care face femeia să plângă va plăti scump, pentru că Dumnezeu îi numără lacrimile.N-aş fi vrut să postez acum cuvinte care mai degrabă întristează, dar gândul la primăvara care a sosit, la primele flori din grădină, la cei dragi de lângă noi pe care se cuvine sa-i cinstim oricând şi nu doar cu o floare, mi-a readus în minte acel episod şi mă întreb cum de este posibil să se întâmple între oameni lucruri atât de urâte?!Poate că e mai bine să zâmbim şi să fim optimişti. Pentru că viaţa poate fi frumoasă. E primăvară şi e frumos, mai cu seamă acum, după o iarnă ca-n copilăria noastră. O iarnă care i-a agresat pe unii, dar i-a bucurat pe cei care şi-au îmbrăţişat menirea de a face să avem ce pune pe masă. Şi încă de trei ori pe zi. Ce ne-am face fără ei?! N-am fi nimic! ,,Ce lucru curios e agricultura! – spunea într-una din scrierile sale G.K. Constantinescu. Rezistă mereu şi-şi reia în fiecare primăvară firul lucrului... Căci ea este profesia fundamentală a omenirii. E legată de biologia noastră însăşi, de nevoia de existenţă a societăţii; ea alimentează cea dintâi trebuinţă a organismului omenesc: ea ne hrăneşte, ea ne îmbracă...“ Cât adevăr în atât de puţine cuvinte! Şi cât de puţini vorbesc azi despre asta! Pacat,mare pacat ca la noi "agricultura" este cenusareasa guvernantilor!Dar, cum spuneam, e primăvară. O primăvară mai frumoasă decât multe altele, care parcă prevesteşte un an agricol mai bun. Poate e un semn şi un îndemn la raţiune, la respect şi civilizaţie.
Pe de o parte mi-e milă de acei ţărani harnici, talpa ţării, care muncesc din greu cu unelte şi utilaje, unele ca acum 50 de ani, pentru a-şi asigura un trai cât de cât decent; iar pe de altă parte îmi e ciudă, că munca lor, îndârjirea lor de a-şi lucra micul petec de pământ , indiferent de starea lor de sănatate, nu este răsplătită de cei care ar trebui, măcar cu respect şi afecţiune.Ce bine ar fi să fie mereu primăvară!





Niciun comentariu: