Fiecare are steaua sa!

5 ianuarie 2013

Ultimul film regizat de Sergiu Nicolaescu "CENUSA"!

Pentru că ai liberul arbitru. Ești liber să fii arbitrul propriului tău joc. Tu decizi dacă te duci sus, jos, la stânga sau la dreapta. Tu decizi dacă plângi, râzi, strigi după ajutor, vrei mai mult, mai puțin, nu mai vrei nimic sau vrei să nu mai vrei nimic. Prin atenția și alegerea pe care le ai, decizi soarta acestui joc numit "viață".De ce oare in unele decizii ale noastre cind am ajuns la concluzia ca trebuie sa folosim "liberul arbitru" nu suntem luati in seama?!Nu imi amintesc de vreun alt eveniment din istoria recenta care sa imi fi produs o repulsie mai viscerala decat scandalul iscat in jurul incinerarii lui Sergiu Nicolaescu. Moartea regizorului si comentariile care i-au urmat au mai fost cum au  am mai fost. Mi-a fost extrem de greu sa scriu macar si un singur cuvant despre ce a insemnat cineastul pentru filmul romanesc (si nu numai). Motivul principal a fost ca prea se incordasera toti nervii, prea latrau la fiecare colt de studio toate extremele, ca sa mai curga inca o opinie.Isteria declansata insa odata cu incinerarea lui Sergiu Nicolaescu, aparitia plangerilor la tribunal, reactia Bisericii Ortodoxe Romane pe marginea subiectului si nasterea rapida si fara numar a copiilor nelegitimi ai regizorului spun totul despre noi mai mult decat oricare alt film realizat pana acum. Reactiile provocate de cenusa lui Sergiu Nicolaescu nu isi gasesc asemanare decat in punctul cel mai intunecat din evul mediu. Poate doar fisele clinice ale diverselor isterii tratate prin centre de specialitate sa mai aiba ceva elemente in comun cu dezlantuirea irationala a unor personaje.  Destinul lui Sergiu Nicolaescu s-a topit pentru cateva zile in cenusa care i-a sigilat o viata si mai controversata. Dar asa cum foarte putine voci au fost in stare sa-i analizeze lucid si fara prea multe emotii opera si viata, fie separat, fie impreuna, asa cum si mai putini au gasit de cuviinta sa faca distinctia intre judecata morala si cea artistica a vietii lui Nicolaescu, la fel de putini s-au abtinut sa isi dea cu parerea despre destinul pe care trebuie sa-l implineasca trupul sau.
L-am judecat cu totii. Unii au facut din filmele lui opere de arta, altii i-au desfiintat toata creatia din cauza compromisului pe care l-a facut cu regimul comunist. Propaganda care a tasnit din majoritatea productiilor nu ar fi trebuit sa fie totusi uitata si nici efectele pe care ea le-a avut. Asa cum nu trebuie uitati nici regizorii care, din cauza dominatiei lui Sergiu Nicolaescu si a resentimentelor sale, nu au mai avut loc in spatiul cinematografic romanesc - vezi cazul lui Lucian Pintilie. Inteleg ca unii au iubit filmele lui Sergiu Nicolaescu, altii le-au destat. Inteleg si nevoia de a tipa cat mai strident aceste sentimente, emotii si judecati ale gustului si istoriei personale a fiecaruia. Dar judecata lor in exces, flagelarea trupului neinsufletit si plimbarea cenusii prin gura tuturor istericilor needucati din studiourile tv, imi aduce aminte de filmul Balanta al lui Lucian Pintilie. Cat de ironica sa fie oare istoria, ca si de data asta sa faca poate dreptate intr-un mod atat de cinic? Pentru ca Balanta lui Lucian Pintilie e, in mintea mea, astazi, continuarea perfecta a mortii lui Sergiu Nicolaescu, oricata impietate exista in aceasta imagine. Altfel, am tot respectul pentru cenusa sa si dreptul pe care ar fi trebuit sa il aiba la discretie.Asa cum am spus la inceput...,daca viata este singurul dar care ni se da si in aceiasi masura ni se ia ,fara sa fim intrebati,noua raminindu-ne doar LIBERUL ARBITRU pentru care suntem raspunzatori in fata noastra si in fata divinitatii....,de ce la urma urmelor si acesta ne este contestat?!D-l Sergiu Nicolaescu nu a murit,el este si va fi mult mai viu decit fiecare dintre muritorii de rind, care nu au putut ,sau nu au vrut ,sa lase ceva  in urma lor!



 

2 comentarii:

Vasile Dumitru spunea...

Am inceput sa urasc televiziunile de stiri. Inainte de Basescu, erau preferatele mele. In epoca Basescu, m-am incarcat de ura vazand halucinatiile acestui personaj (inca) viu.
Acum insa imi e o sila grozava fata de aceste televiziuni. Au rascolit totul, au exacerbat totul, au murdarit totul, doar pentru a avea audienta.
Au murdarit un suflet in perioada cea mai tulburatoare, a desprinderii...
Nu mai continui, ca urlu.
Scuze.
Noapte buna!

Blogul lui Jeny spunea...

Draga, eu nu vad stirile la tv, dar ai cuprins cum nu se poate mai bine aici adevarul. Acasa cand am fost am stat departe de tv, si nu uit cata chestie a iesit la moartea Madalinei Manole, cum nu au lasat-o sa se odihneasca saraca. Hiene nu alta, le plac starvurile, si nu au nik sfant. Si da, filmul 'Balanta' nu il voi uita niciodata. Cenusa la borcanul de ness...Of, sila e putin zis, groaza insipra. Si stau si ma intreb : al catelea sigiliu o fi rupt de a ajuns lumea asa?