Fiecare are steaua sa!

19 ianuarie 2013

Cum sa vorbesti cu un pacient diagnosticat cu cancer!

Este greu pentru persoana care este diagnosticată cu cancer să le explice şi celorlalţi realitatea dură în care trăieşte.Asta o stiu doar cei care au trecut printr-o provocare "de genu". Eu încă detest să le spun oamenilor ce am făcut în ultimul an, în cazul în care apare acest subiect de discuţie.Detest această situaţie pentru că este o poveste tristă şi plină de suferinţă.Nu te poti lauda cu asemenea tragedie! Nu am spus tuturor despre boala mea (femeii de la magazin sau vecinilor pe care nu îi văd foarte des), iar unii, pur şi simplu cred că am avut suficient tupeu să îmi tai părul foarte scurt şi nu văd ceva neobişnuit în asta.Nimeni nu spune în mod intenţionat ceva dureros unei persoane diagnosticate cu o boală, dar, uneori, vorbele ies din gură şi este greu să le opreşti. Cel mai probabil şi eu am spus ceva stupid unei persoane bolnave de cancer. Am fost destinatara unor remarci ciudate. Nu toate au fost negative.Majoritatea au fost cuvinte puternice, vorbe de încurajare, de dragoste şi susţinere. Însă este uimitor cum afectează sufletul câteva cuvinte stupide rostite în această perioadă fragilă din viaţă. Cantitatea de sprijin necesară nu poate fi subestimată. Însă cum? În ce mod? Cuvinte? Acţiuni? Mâncare? Cadouri? Un zâmbet? Informaţii? Cum susţii o persoană care se confruntă cu boala propriului corp? Ce îi spui? Ce nu îi spui?
Într-o lume în care regula constă în sfaturi rapide pline de informaţii, cum te comporţi când cineva are nevoie de dragoste profundă, demonstrată într-un mod clasic? Într-o lume a recompenselor imediate, cum exprimi cât de mult îţi pasă? Şi dacă nici măcar nu eşti apropiat(ă) de acea persoană? Dacă este doar o cunoştinţă? Atunci când afli că o persoană pe care o cunoşti trece prin această situaţie, poate că îţi schimbă şi ţie viaţa.
Poate că dacă te confrunţi cu subiectul bolii şi morţii înveţi o lecţie de viaţă. Cu siguranţă boala este o lecţie de viaţă pentru pacientul care suferă de cancer. Fiecare zi poate părea un munte imposibil de urcat.
Majoritatea oamenilor vor pur şi simplu să ştie ce pot face. Să accept ajutor a fost o lecţie pentru mine, “persoana care le poate face pe toate”. Însă, să oferi ajutor sau o vorbă caldă este un lucru la fel de bun şi de important.După intervenţia chirurgicală, am primit un ajutor imens prin intermediul medicului care ma operat si a membrilor familiei . Nu a trebuit să ţin evidenţa nici măcar unui singur lucru de care am avut nevoie in acea perioada.A fost minunat şi sunt recunoscatoare pentru acest lucru.
În primele zile de şoc şi de deznădejde după ce afli vestea, fiecare zi este destul de sensibilă. Este foarte important să îţi hrăneşti sufletul. Am făcut un efort conştient să mă uit la filme amuzante, să ascult muzica mea preferată, iar în perioada de după operaţie am citit cărţi pe care am vrut de foarte mult timp să le citesc. O minte activă (şi distrată) face minuni.
Am primit şi câteva comentarii interesante (uneori atunci când mă aşteptam cel mai puţin), iar unele observaţii stupide le ştiu de la alţii.
Zece lucruri pe care nu trebuie să le spui unui pacient diagnosticat cu cancer:
1. Nu fi atât de negativă, poate că nu îţi va cădea părul.
2. Chiar trebuie să porţi peruca în casă? Nu îţi este cald?
3. Eu am vomat după masectomie.
4. Părul mi-a căzut după ultima şedinţă de chimioterapie.
5. Ştii că nu ai voie să mănânci zahăr, da?
6. Nu folosi antiperspirant.
7. Cred că te trezeşti în fiecare zi şi te gândeşti că treci printr-un coşmar…
8. Te simţi îngrozitor?
9. Am fost şocat atunci când am aflat despre tine.
10. Dacă eram în locul tău, ieşeam fără perucă.
Zece lucruri pe care să le spui sau să le faci pentru un pacient diagnosticat cu cancer:
1. Dăruieşte-i un coş cu mâncare, fără condimente sau grăsimi. O supă sănătoasă este unul din lucrurile potrivite.
2. Trimite-i o felicitare grijulie şi plină de umor. (Am primit foarte multe pe care le voi preţui pentru totdeauna.)
3. Vorbeşte-i despre o persoană care a fost operată de cel puţin cinci ani şi o duce foarte bine.
4. Fă-i un compliment referitor la un articol de îmbrăcăminte sau la o bijuterie pe care o poartă.
5. Spune-i persoanei respective, cu sinceritate, că te gândeşti la ea în fiecare zi şi îi transmiţi gânduri pozitive.
6. Spune-i că îi vizualizezi starea de bine şi că îi trimiţi toată dragostea ta.
7. Oferă-i o îmbrăţişare.
8. Stabileşte o dată în care să o suni, şi sună, doar pentru a-i spune “Bună!”. Acest lucru pare foarte simplu, dar un mesaj sau un telefon este o legătură minunată în timpul acestei perioade în care te simţi complet deconectat.
9. Spune-i ceva extrem de amuzant sau recomandă-i câteva filme pline de umor. (Pacienţii bolnavi de cancer chiar ştiu să râdă.)
10. Roagă-te pentru această persoană şi spune-i că vei face acest lucru.
Uneori, pacienţii nici măcar nu ştiu de ce au nevoie sau ce anume îşi doresc. Şi este foarte greu pentru familii şi prieteni, pentru că se simt inutili şi neputincioşi. Dacă îţi dai seama că ai făcut sau ai spus ceva stânjenitor, neinţenţionat, asumă-ţi responsabilitatea, iar data viitoare fă sau spune ceva mai bun şi mai frumos.
Există numeroase oportunităţi în timpul tratamentului pentru cancer de a crea ceva pozitiv. Poţi fi iubitor. Poţi asculta. Atât. Poţi oferi ceva (poate o invitaţie la o oră de meditaţie) şi lasă persoana în cauză să decidă dacă îşi doreşte să se alăture călătoriei. Dacă nu vrea acest lucru, nu dispera.
Orice lucru bun pe care îl faci este în cele din urmă apreciat. Poţi ajuta acea persoană să treacă peste fiecare zi. Acesta este un dar care merită dăruit.




P.S.Daca mai sunt si alte abordari in acest sens, va rog sa-le faceti cunoscute.Cu siguranta ca cei care se vor confrunta cu asemenea provocari..., vor tine cont  si vor aduce un pic de alinare in suferinta pacientiolor diagnosticati cu cancer.Nimeni nu pate fi sigur ca in timpul vietii sale nu se va confrunta cu o posibila stare de convalescenta,fie ea chiar si o raceala banala!In timpul acestor episoade in care starea ta este vulnerabila din toate punctele de vedere ...,simti nevoia de incurajarea de sustinerea celor din jurul tau !Asa ai siguranta si convingerea,ca nu esti singur.Chiar daca stim ca singuri venim pe aceasta lume,ca singuri plecam......,asistati doar de PUTREREA DIVINA! 


Inchei cu:
Fiecare clipa din viata mea este un bun prilej de sarbatoare,ma bucur din plin de faptul ca traiesc!



4 comentarii:

Mirela spunea...

Nu stiu ce as putea sa iti spun ,nu vreau sa par banala ,sunt alaturi de tine si ma voi ruga pentru ca sa poti trece peste aceasta perioada grea ,sa poti invinge boala .

Ryanna spunea...

este foarte greu să-ţi găseşti cuvintele într-o astfel de situaţie..cel mai bine este să te porţi firesc cu acea persoană şi doar dacă-ţi cere ajutorul să-l dai..din experienţa mea ştiu că nici un remediu recomandat nu poate fi cel mai indicat deoarece fiecare organism este unic, prin urmare ce funcţionează unora,este inutil altora..o rugăciune spusă chiar fără să-i destăinui persoanei în cauză că o spui,este binevenită oricum..gândurile pozitive şi a celor din jur fac bine,zic eu..ce pot să spun..medicina nu prea mai avansează..se folosesc aceleaşi terapii dureroase de ani şi ani ptr.toate bolile..cu cât mai grav cu atât mai dureros..mă bucur mult că ai depăşit acest moment greu din viaţa ta..cât priveşte destăinuirea bolii celor din jur,nu ştiu cum e mai bine..dacă nu spui e posibil să fii expus unor discuţii nu totdeauna plăcute sau să fii solicitat la treburi care-ţi pot dăuna din partea celor care nu au habar prin ce treci...,pe de altă parte oamenii, e bine să ştie de suferinţa semenilor din preajmă ptr.că fiecăruia ne vine rândul în viaţă mai devreme sau mai târziu să ne confruntăm cu o boală grea şi e bine să ştim de la alţii cum să luptăm cu aceasta..eu aşa cred.
Un gând bun din partea mea de nemărginită sănătate şi veşnică primăvară în al tău suflet..
Cu drag!

Niko spunea...

Un gand bun si din partea mea! Maine merg la spital: imi vizitez o colega de serviciu cu aceeasi suferinta ca a ta.
Va imbratisez pe amandoua!

MEG55 spunea...

Dragele mele,eu am trecut de acesta provocare!Sunt deja patru ani si am inceput sa uit cu ce situatii m-am confruntat atunci.Am postat acum aceste referinte in speranta ca acei care se confrunta cu aceasta maladie sa poata sa-i faca fata.Cei din jurul persoanelor care trec prin aceasta suferinta sa aiba un reper in modul de abordare a situatiei.Sper ca de aici incolo..., nimeni sa nu mai aiba nevoie de asemenea invataminte.Va multumesc pentru gindurile bune!Inconjuratii cu dragoste si blindete pe cei care trec prin asemenea provocari!