Fiecare are steaua sa!

21 decembrie 2012

Miezul iernii !



MIEZUL IERNII de Vasile Alecsandri
In paduri trasnesc stejarii!E un ger amar,cumplit!
Stelele par inghetate,cerul pare otelit,
Iar zapada cristalina pe campii stralucitoare
Pare-un lan de diamanturi ce scartie sub picioare.

Fumuri albe se ridica in vazduhul scanteios
Ca inaltele coloane unui templu maiestos,
Si pe ele se aseaza bolta cerului senina
Unde luna isi aprinde farul tainic de lumina.

O!tablou maret,fantastic!…Mii de stele argintii
In nemarginitul templu ard ca vesnice faclii.
Muntii sunt a lui altare,codrii organe sonoare
Unde crivatul patrunde,scotand note-ngrozitoare.

Totul e in neclintire,fara viata,fara glas;
Nici un sbor in atmosfera,pe zapada nici un pas;
Dar ce vad?…in raza lunii o fantasma se arata..
E un lup ce se alunga dupa prada-ispaimantata!.




Imi place aceasta iarna feerica,este exact asa cum o stiu din copilarie!

2 comentarii:

Vasile Dumitru spunea...

Postare foarte frumoasa, poezie si imagini!
Seara buna!

MEG55 spunea...

Multumesc!O seara si o noapte linistita!