Fiecare are steaua sa!

20 decembrie 2012

Da,se apropie sfirsitul !






Da,se apropie sfârşitul unei perioade în care am fost bombardaţi cu fel şi fel de informaţii care de care mai mincinoase şi mai lipsite de scrupule. Acestea şi-au găsit loc în conştiinţa multora datorită necesităţii de schimbare resimţită de fiecare.
Nu voi scrie nimic despre noi cercetări şi decoperiri, sau despre diversele păreri legate de sfârşitul lumii. În acest articol mă voi referi doar la starea de conştiinţă a celor mai mulţi dintre noi şi, în acest fel, poate voi fi mai explicita asupra sfârşitului care se apropie.
Conştiinţa reflectă foarte mult credinţa omului şi, pentru a fi mai concret, aş dori să separ de la început noţiunea de credinţă de cea de încredere şi mai ales de noţiunea de ritual. Omul se raportează la lumea exterioară dar şi la cea interioară cu ajutorul credinţei sale pentru că starea sa (sau modul de a fi, de a exista) este dată de modul de conştientizare a lumii ce-l înconjoară. Adică: eu percep realitatea prezentă prin felul în care eu interpretez, înţeleg şi interacţionez cu aceasta şi, ca urmare, punctul meu de vedere personal este afectat de conştiinţa proprie, iar conştiinţa proprie, la rândul ei, este puternic influenţată de propriile convingeri. Mai exact, trăim într-o lume a propriilor convingeri, iar dacă deschizi puţin ochii şi te uiţi în jurul tău vei vedea că toate câte te înconjoară au creat convingeri la adresa conştiinţei tale.
Aceste convingeri ni le-am creat încă din primele clipe ale vieţii, iar cu o parte dintre ele am fost educaţi de societatea în care trăim. De aceea, multora li se întâmplă, ca la maturitate, să aibă convingeri atât de puternice încât să nu mai fie capabili să se schimbe, aflându-se mereu în dispută cu generaţiile mai tinere ale căror convingeri sunt noi şi adaptate prezentului.
Convingerile sunt utile conştiinţei umane, însă ele trebuie depăşite de propria conştiinţă, adică o conştiinţă educată corespunzător va putea să-şi înlocuiască propriile convingeri cu altele mai corespunzatoare nivelului de conştiinţă global (prezent), astfel încât să zidească o frumoasă evoluţie către o Conştiinţă Universală.
Către această conştiinţă universală se îndreaptă omenirea şi este adevărat că la ea se ajunge prin moarte, însă nu moartea fizică, ci moartea Conştiinţei Individuale. Această conştiinţă individuală, în cadrul căreia tot universul gravitează în jurul propriului sine, este cea care alimentează egoismul, individualismul cu toate urmările manifestate prin ură, răutate şi suferinţă, atât proprii cât şi cauzată celorlalţi.
Despre acest sfârşit au vorbit cei înţelepţi, însă cei cu convingeri puternic individuale au interpretat aceasta ca fiind un semn ce preconizează sfârşitul dramatic al planetei determinat de schimbările climatice, schimbările tectonice şi chiar de apariţia unor asteroizi ce se îndreaptă spre Terra, astfel că toate vor duce la dispariţia fiinţelor umanoide luate prin surprindere. Informaţiile de acest gen au creat teamă în inima multora, însă, dacă ne-am opri convingerile să alerge după senzaţional, am putea vedea că nimic dramatic nu se va petrece şi că sfârşitul omenirii este departe de a se petrece.
Omorârea conştiinţei individuale se face prin iubire altruistă, necondiţionată, prin sacrificiu de sine şi dăruire faţă de tot şi toate. În esenţă, recâştigarea Conştiinţei Universale nu depinde de conjuncţia planetelor, de calendare şi astrograme, de religie şi de culoarea pielii, ci doar de fiecare dintre noi, de modul în care alegem să ne educăm propria conştiinţă în a ne apropia de Dumnezeu prin apropierea de ceilalţi.
Către un astfel de sfârsit ne îndreptăm cu toţii, iar mie nu-mi rămâne decât să vi-l doresc cât mai perceptibil si mai placut.
P.S.Dupa acest sfirsit......,sa ne vedem/auzim  mai buni ,mai plini de iubire!

3 comentarii:

Vasile Dumitru spunea...

Ne vom citi, cu siguranta! :)
Intrebare: cum putem verifica daca maine vom scrie aici tot noi? :))

MEG55 spunea...

Amprenta fiecaruia ne va spune cu siguranta ca suntem tot noi,dar cu o alta perceptie despre viata.Asta se va intimpla numai daca ne vom putea educa propria constiinta.Atunci..., pe miine!

Ryanna spunea...

lumea speră..cei pesimişti cred că va fi un sfârşit real al omenirii din moment ce însăşi noi ca fiinţe umane trăim finit pe această planetă..cei optimişti speră la sfârşitul răului de pe acest pământ..de fapt unii oameni trăiesc apocalipsa în fiece zi..cum ar putea mi putea să gândească părinţii acelor copilaşi ucişi de monstrul acela din America?..ce ar putea face populaţia Africii care trăieşte sub spectrul foametei de zeci şi sute de ani?...cum să mai spere la viaţă unii condamnaţi la închisoare pe viaţă sau la moarte nevinovaţi fiind,etc..etc..apocalipsa e mereu cu noi şi lângă noi..sigur nimeni nu ştie când planeta va suferi modificări majore..nimeni nu ştie afară de Dumnezeu care gurvernează omenirea nevăzut..
din păcate deşi aş vrea să cred că vom scăpa de tot cei rău pe pământ,nu cred că vom trăi să o vedem şi pe asta.