Fiecare are steaua sa!

22 decembrie 2012

Al patrulea mag !





Există o poveste tare veche, care spune că, de fapt, au fost patru magi care doreau să se închine Mântuitorului, la naşterea Sa. Cel de-al patrulea şi-a vândut tot ce avea şi, cu banii obţinuţi, a luat trei pietre scumpe: un safir, un rubin şi o perlă, pe care să le ducă în dar Mântuitorului.Şi grăbindu-se el să ajungă în Babilon, unde, după cum se vorbiseră, îl aşteptau ceilalţi trei, acesta a întâlnit pe drum un om vătămat, la care nimeni nu se uita. Pe dată se hotărî să-l ducă la un doctor, căruia îi dădu safirul ca să-l îngrijească pe bolnav până la deplina însănătoşire. Numai că astfel, zăbovind prea mult pe cale, ceilalţi nu l-au mai aşteptat şi au plecat fără el.El n-a deznădăjduit, ci, ţinându-se după stea, a făcut singur drumul spre Betleem. Aici a aflat că magii Îl găsiseră pe Prunc şi I se închinaseră deja, că soldaţii lui Irod porniseră măcelul celor nou-născuţi şi că Sfânta Familie apucase calea Egiptului.Cum, chiar în faţa lui, un soldat încerca să-i smulgă unei tinere femei copilul din braţe, pentru a-l omorî, magul nu stătu pe gânduri şi, arătându-i soldatului splendidul rubin, îl înduplecă să-l primească în schimbul vieţii pruncului. Soldatul a luat piatra, ştergând-o în grabă de acolo, iar biata femeie nu mai ştia cum să-i mulţumească străinului ca picat din cer.Magul îşi puse în gând să-L caute mai departe pe Mântuitorul, cu singurul dar care-i mai rămăsese: perla.A umblat el vreme îndelungată, dar n-a aflat ce caută, căci nu mai era steaua care să-i arate drumul. Şi iată că, după 30 de ani şi mai bine, află de la nişte călători ca Iisus propovaduia în părţile Ierusalimului. Porni bucuros într-acolo, dar în seara când sosi, află că Iisus tocmai fusese răstignit pe Golgota.Magul se duse la locul cu pricina, ca măcar în clipa din urmă să se închine dinaintea Domnului încă în viaţă şi să-I dea ce mai rămăsese din darul pe care i-L pregătise cândva din toată inima.Iată însă că prin faţa lui trecură doi soldaţi romani ce târau spre temniţă o tânăra evreică. Oprindu-i din drum, magul scoase repede perla şi le-o trecu pe sub ochi, zicând: „Dacă îi daţi drumul fetei, vă dăruiesc vouă această perlă, şi veţi fi mult mai câştigaţi”. Lacomi, soldaţii luară perla şi-o eliberară pe tânără, ale cărei mulţumiri înlăcrimate magul nu mai stătu să le audă, căci zorea să-L prindă în viaţă pe Cel răstignit.Inima îi era grea, căci nu mai avea nimic să-I dea în dar Împărătului împăraţilor, dar năzuia măcar să-L vadă şi să I se închine.Când a ajuns lângă Cruce, Mântuitorul S-a uitat drept în ochii lui şi i-a spus:
- În sfârşit, ai venit! Tu mi-ai adus cele mai frumoase daruri!
- Bine, dar nu mai am nimic, ce Ţi-am adus eu?! – bâigui magul, mirat.
- Tot ce duceai cu tine ai dat celor nevoiaşi. Or, dându-le lor, Mie Mi-ai dat. Darul tau a ajuns la Mine şi, adevărat îţi spun, că este cel mai de preţ dintre toate.
Căci cel ce-L iubeşte pe Dumnezeu, acela îşi revarsă dragostea sa asupra oamenilor; şi cu cât te apropii mai mult de oameni, cu atât eşti mai aproape de Dumnezeu. Sursa:Revista Glasul Iubirii nr. 1 (XII-2011)

Niciun comentariu: