Fiecare are steaua sa!

1 noiembrie 2012

DOR DE TATA!

"Când sunt copiii noştri mici
Noi pentru ei suntem TĂTICI
Ce gingaş e, şi sună bine
TĂTICULE, mi-e dor de tine !

Dar anii trec şi deodată
Nu mai eşti TĂTIC, acum esti TATĂ!
Dar şi aşa tot sună bine
TATĂ, îmi este dor de tine !

Dar cresc, nu le mai eşti pe plac
Din TATĂ, tu devii BABAC.
Şi vorba sună trist şi gol,
BABACULE...,mai dă-mi un pol .

Dar viaţa e un foc de paie
Şi vrei nu vrei, ajungi TATAIE.
Iar vorba ta, în râs e luată
TATAIE, ia mai las-o baltă.

Şi-n anii care-ţi mai ramân
Te vor numi doar ,ĂL BĂTRÂN
Şi vorba lor te năuceşte....,
BĂTRÂNE, ce-ţi mai trebuieşte ?

Copile, tu să ai ştiinţă
Am fost un tată cu credinţă
Şi din puţin, de-a fost să fie
Eu am răbdat, şi ţi-am dat ţie.

Dar fă-mi, te rog, o bucurie
La cimitir, de vii la mine,
Să-mi zici ca în copilărie
TĂTICULE...., mi-e dor de tine..!!!"

P.S. Nu stiu cine a scris acesta poezie,stiu cine mi-a trimis-o pe email impreuna cu poza in creion.Inclin sa cred ca bunul meu prieten are cunostinta de aceste versuri....,cu aceasta ocazie ii multumesc.Eu am publicat-o pentru a aviza comportamentul copiilor fata de parinti.Daca aveti alta parere,va rog sa o comentati!

Niciun comentariu: