Fiecare are steaua sa!

26 octombrie 2012

Traditii si obiceiuri de Sfintul Dumitru!


Tradiţii: Sf. Dumitru este al patrulea sfânt făcut de Dumnezeu (Pamfile, 1997, p. 186). ♦ Sfântul Dumitru era un cioban ce şi avea turma în mijlocul unui codru mare. El nu ştia că mai sunt oameni. Când se ruga lui Dumnezeu, se ducea la o cioată şi, sărind de trei ori peste dânsa, zicea: „Acestea sunt ale tale, Doamne" şi, mai sărind şi a patra oară, zicea: „Asta este a mea, Doamne". Apoi se ducea după turmă. Într o noapte a visat că mai sunt şi alţi oameni ca dânsul şi dimineaţa a pornit ca să vadă şi el pe ceilalţi oameni. Cum s a întâmplat, era într o sfântă duminică. El, mergând, dădea de a dreptul: peste ape, peste râpe, fără să pice în fundul râpei şi fără măcar să se ude, când trecea peste ape. În sfârşit, a ajuns într un sat. El, văzând că mai mulţi oameni se bagă într o casă şi nu mai ies, a întrebat pe unul că ce casă i aceea? Acela i a răspuns că i biserica. S a dus şi el la biserică. Da el vedea la oameni un fel de gămuieţe (desagi) pe spate. Atunci şi a umplut şi el un sac cu paie şi şi l o pus în spate, pentru ca să fie şi el ca ceilalţi oameni. Ş a intrat cu sacul în spate în biserică. Oamenii îi ziceau să lepede sacul, ş apoi să intre în biserică; dar el îi întreba că ei de ce nu i leapădă. Oamenii credeau că i nebun. Ceea ce vedea ciobanul la oameni erau păcatele lor. El le vedea, dar oamenii nu, căci erau păcătoşi. Toţi oamenii şi toate femeile râdeau şi şopteau în biserică, afară de cioban, care şedea ca sfântul. Într o strană şedea diavolul şi i însemna pe toţi acei care râdeau şi şopteau în biserică. Da el, văzând că ciobanul nu face nimica şi n are să l poată însemna, o apucat cu dinţii de o piele de bivol şi, trăgând, odată scapă una... Nime n o auzit şi nime n o văzut: da ciobanul, văzând şi auzind, o râs. Atunci l o însemnat şi pe dânsul diavolul, c o râs în biserică. Când s o întors înapoi şi trecea peste râpe, se cufunda până la genunchi, şi în apă intra până la glezne. El, văzând c a greşit înaintea lui Dumnezeu, s o hotărât să nu mai iasă la lume, că i plină de păcate. După mai mulţi ani l o găsit oamenii mort în stână, fără să fi putrezit. Apoi l o îngropat şi în locul stânei s o făcut o biserică; iar pe dânsul l o cinstit ca pe sfânt, după cum este şi azi („Şezătoarea", an V, nr. 8 10, 1899, pp. 148 149). ♦ Pe vremea când Iisus umbla cu apostolii pe pământ şi îndemna oamenii la fapte bune, Satana cu sfetnicii lui făceau tocmai contrariul. Rar se putea găsi un om credincios şi aplecat spre bine. Gândind Iisus să împace pe Satana, care-i era duşman de moarte, unul dintre apostoli a propus să-i aducă un credincios capabil să facă acest lucru. L-a dus pe Dumitru, păzitor la o stavă de cai. El a spus că diavolul are o mare slăbiciune pentru cai şi vine să-i călărească. Dacă omul îşi face rugăciunea şi arde tămâie, Satana nu se poate apropia şi strică totul în cale. De aceea trebuie să-i permită ceva. Dumitru a lăsat pe Satana să încalece, a spus apoi rugăciunea şi a ars tămâie. Satana nu a mai putut descăleca. Când l-a întrebat Dumitru ce să-i dea ca să-l lase pe Iisus în pace, el a cerut toţi caii. Dumitru i-a dat numai pe cei până la trei ani, pe care apoi să-i dea înapoi. Semnul că nu mai are drept asupra lor va fi coama tunsă. De atunci este acest obicei în ziua de Sân-Medru (Brill, II, p.199-200. ♦ Începerea iernii (Mangiuca, 1882, p. 29). ♦ Intră căldura în pământ şi gerilă începe a şi arăta colţii (Ispirescu, f. 57). ♦ După cum Sf. Gheorghe are grijă ca la ziua lui să fie codrul înverzit, Sf. Dumitru are grijă să l facă negru, adică să l desfrunzească. Aceşti sfinţi şi au hotărât aceasta între dânşii şi s au învoit ca acel ce nu va urma întocmai să fie ucis de celălalt (Pamfile, 1997, p. 186). ♦ Începe „Vara Sâmedrului", care ţine patru zile (Gherman 5, p. 141).

Obiceiuri: Sf. Dumitru este ziua soroacelor pentru slujbe şi felurite închirieri, încheiate cu şase luni în urmă, la Sângiorz. Învoielile noi aduc prilejuri de aldămaşuri şi de veselie (Pamfile, 1997, p. 187). ♦ Originea pastorală a obiceiului este dovedită atât de durata de şase luni a înţelegerilor, care se suprapune peste principalul sezon al crescătorilor de animale, văratul, deschis de Sângiorz şi închis la Sâmedru, cât şi de cunoscuta zicală: „La Sângiorz se încaieră câinii, la Sâmedru se bat stăpânii", adică primăvara, când se formează turmele, se încaieră câinii, pentru că încă nu se cunosc; toamna, când se împart oile, se bat stăpânii, pentru că nu se respectă contractele încheiate la Sângiorz (Ghinoiu, 1999, p. 195). ♦ Toamna, la Sf. Dumitru, când se slobod sărindarele, făceau pomană mare la biserică, împărţeau mâncare, brânză, vas, băutură. Mâncau în faţa bisericii. Bărbaţii mănâncă şi azi separat de femei. Mergeam cu mâncare (sarmale, ciorbă, piftiuri, cu tot ce făceam în timpul anului). Cu panerul plin cu vase, farfurii, linguri, pahare. Mâncam acolo şi beam, împărţeam la neamuri, între noi (Sărbători, I, p.343).

Apărător de rele şi durere: Cel ce va păzi cu sfinţenie această sărbătoare îi vor fi ferite vitele de stricăciunea lupilor sau oamenii vor fi feriţi de boli sau lovituri (Pamfile, 1997, p. 187). ♦ De Sf. Dumitru nu se piaptănă, că i primejdios de lupi (Gorovei, 1995, p. 194).

Despre muncile câmpului: Usturoiul, dacă nu l sameni până la Sf. Dumitru, să nu l mai sameni, că poţi să ai vreo pagubă; da de pui măcar câteva fire în pământ, poţi să sameni şi după Sf. Dumitru (Niculiţă Voronca, I, p. 403). ♦ Usturoiul nu se pune după Sâmedru, ca nu cumva copiii să moară („Ion Creangă", an II, nr. 6, 1909, p. 159).

Despre vreme: Cum e în ziua de Sâmedru, aşa va fi toată iarna (Gherman 4, p. 124). ♦ Dacă la Sâmedru e vremea aspră, va fi iarna bună, iar alţii zic că de va fi la Sâmedru vremea bună, toamna va fi lungă şi frumoasă (Gherman 4, p. 124).

Oracular: Ciobanii care vor să afle dacă iarna va fi moinoasă sau geroasă îşi aştern dulama în mijlocul oilor şi se uită să vadă ce fel de oaie se va culca pe dânsa. Dacă se va culca o oaie neagră, e semn că iarna va fi bună; dacă se va culca o oaie albă, iarna va fi aspră. De asemenea, dacă luna va fi plină şi cerul senin, iarna va fi bună; dacă, dimpotrivă, luna va fi plină şi cerul va fi acoperit de nori, dacă plouă sau dacă ninge, iarna va fi aspră, cu zăpezi grele, iar gerul va fi straşnic (Pamfile, 1997, p. 187). ♦ Dacă la Sâmedru e lună nouă, iarna se începe curând şi se gată iute, iar dacă e lună plină, iarna se începe curând şi se gată târziu, va fi iarnă grea. Dacă se gată luna la Sâmedru, şi iarna se gată iute şi va fi uşoară; de va fi însă lună plină, iarna va fi grea (Gherman 4, pp. 117 118). ♦ Ciobanii pândesc toată noaptea unde dorm oile şi, dacă dimineaţa se va scula întâi o oaie albă şi va pleca în jos (sud), iarna va fi grea; dacă se va scula o oaie neagră şi va pleca în sus, iarna va fi uşoară (Fochi, p. 242).




TRADIŢIA SE PÃSTREAZÃ CU SFINŢENIE.ÎN NOAPTEA PREMERGÃTOARE SFÂNTULUI DUMITRU ARE LOC O SĂRBĂTOARE CUNOSCUTÃ SUB DENUMIREA DE FOCUL LUI SÂMEDRU.














2 comentarii:

INCERTITUDINI spunea...

În zona de unde vin eu, nu există niște tradiții de Sfântul Dumitru, dar am participat într-o seară, aici, în Argeș, la focul lui Sumetru.
A fost ceva special!

Să ai o zi frumoasă!

MEG55 spunea...

Multumesc!Asemenea si tie,o toamna minunata!