Fiecare are steaua sa!

16 octombrie 2012

Sfatul batrinilor-Alternative in combaterea cancerului

Cu toate subventiile uriase de care beneficiaza cercetarea medicala, progresele medicinei in combaterea cancerului raman mult sub asteptari. In 1985, SUA a investit un miliard de dolari in cercetari privind cancerul si totusi in SUA se imbolnaveau pe atunci 600.000 de americani, din care peste 420.000 nu reuseau sa supravietuiasca bolii.

Constatam astfel ca tehnica de vindecare devine tot mai sofisticata, tratamentele tot mai scumpe, iar bolnavii tot mai numerosi. De ce cercetarea medicala nu gaseste medicamentul care sa vindece aceasta boala?
Putini stiu ca o substanta descoperita inca din anul 1830 de doi chimisti francezi a fost folosita cu succese promitatoare de doctorul american Ernest T. Krebs incepand din 1920 in terapia cancerului.
Aceasta substanta, numita amigdalin a fost apoi studiata si de fiul dotorului cu acelasi nume, Ernest T. Krebs jr. (1911-1996) care a fost si cercetator farmacolog si care a reusit impreuna cu tatal sau sa puna la punct o tehnica de extractie a amigdalinului pur din samburii de caise amare.
Doctorul Krebs jr. a emis teoria ca, asa cum lipsa vitaminei C din corp produce scorbutul, tot asa lipsa amigdalinului are drept consecinta aparitia cancerului. Doctorul Krebs a testat substanta initial pe propriul sau corp, constatand ca e nepericuloasa.
Cu ajutorul amigdalinului, dotorul Krebs a obtinut vindecari miraculoase ridicand impotriva lui toata industria farmaceutica. Pentru ca totusi, multi nu erau prea convinsi, s-au facut studii cu amigdalinul, care au dovedit ce trebuia dovedit si anume ca este ineficient contra cancerului si foarte toxic pentru corpul uman.
In baza acestor studii, Food and Drug Administration (FDA) a luat decizia sa interzica pe teritoriul SUA folosirea amigdalinului in tratamentul cancerului.
Cum actioneaza amigdalinul contra celulei canceroase?
Amigdalinul este un compus organic netoxic, care in anumite conditii se descompune in benzaldehida si o cianida, doua componente care luate separat sunt extrem de otravitoare. Celulele canceroase produc o enzima numita beta-glucozidaza, care are proprietatea de a sparge molecula de amigdalin in cele doua componente extrem de toxice, omorand astfel celulele canceroase. Aceasta enzima nu este produsa decat de celulele canceroase, ceea ce limiteaza actiunea destructiva a substantei numai asupra lor. In plus, in corp se afla o substanta numita rodaneza (tiosulfat-sulfurtransferaza) care neutralizeaza otrava ramasa si o transforma in substante folositoare corpului. Sigur ca, daca o sa comparam amigdalinul cu tehnica de iradiere, care omoara de-a valma celulele bolnave si sanatoase, ne putem inchipui groaza pe care au resimtit-o cei care castiga atat de multi bani de pe urma a milioane de suferinzi.Ulterior, industria famaceutica a facut eforturi pentru a putea obtine patentarea amigdalinului, lucru care nu i-a reusit deoarece amigdalinul este o substanta din natura. Orice substanta existenta in natura nu poate face obiectul unui patent si asta nu a putut industria farmaceutica sa ocoleasca oricat s-a straduit.Amigdalinul, numit si laetrile sau vitamina B17, se gaseste in peste 800 de specii de plante. Alimente bogate in Amigdalin au fost cunoscute de multa vreme in medicina populara. Astfel, samburii de caise amare au fost folositi in antichitate ca substante anticanceroasa, iar in Rusia sunt informatii din anul 1845 ca aceleasi seminte aveau aceeasi intrebuintare. In Tibet, uleiul de caise e considerat un medicament extrem de eficient iar poporul Hunza folosea samburii de caise amare in alimentatie.Ce ar putea face cineva daca s-a imbolnavit sau doreste sa previna imbolnavirea? In primul rand, sa nu uite de Vitamina C in doze mai mari, asa cum ne recomanda Linus Pauling in cazul tumorilor maligne. Germania infloreste un comert cu samburi de caise amare. Pretul este de 10 Euro/ kg. De fapt ma mir ca se gasesc clienti, cand pe toate campurile cresc plante foarte bogate in amigdalin si nu le baga nimeni in seama. In afara de samburii de caise amare, mai contin mult amigdalin boabele de soc cu renumele de a fi otravitoare, semintele de mar, par, prun, struguri, nectarine, piersici, murele, dar si vinul natural. Lucerna e de asemenea bogata in amigdalin.Informatiile sunt rare si contradictorii uneori, dar cu un pic de logica te poti descurca. De exemplu, in medicina populara se considera ca vascul are proprietati anticanceroase, iar cele mai eficiente soiuri de vasc sunt din pomii fructiferi mar, par, prun, dar si stejar.
Daca samburii de mar, prun si par contin amigdalin, nu ar fi logic ca vascul, care isi trage seva de pe acesti pomi sa aiba efecte anticanceroase tocmai datorita amigdalinului? Megand mai departe pe acelasi fir, nu ar fi posibil ca si stejarul sa fie si el o sursa de amigdalin?
Ce experimente am facut?
Anul trecut in toamna am cules fructe coapte de soc si am mancat din ele in stare prospata, cantitati din ce in ce mai mari. Cel mai mult au fost 50 de boabe pe stomacul gol si nu am simtit niciun fel de efect advers.
Apoi, de la mar si par nu mai arunc samburii, pe care-i zdrobesc intre dinti. La un Mall in tara am gasit si ulei de samburi de struguri si care ar trebui dupa o logica elementara sa aiba si el amigdalin daca samburii au. Nu am ezitat sa-l cumpar, iar ca remediu il folosesc crud pentru ca e prea valoros ca sa-l stric la prajit oua.
Din fructele de soc am facut o bautura alcoolica, adica am pus boabele intr-o sticla si am pus peste tuica de prune. A iesit o bautura care se bea cu degetarul. O cunostinta cu astm mi-a spus ca i-a micsorat simptomele de sufocare.In medicina alternativa, socul e considerat un antioxidant puternic si adjuvant in tratamentul cancerului, deci nu putem fi prea departe de adevar. Tot ce e de facut in astfel de cazuri este ca incercarile sa se faca cu prudenta, incepand cu doze mici si sa acorde atentie la semnalele organismului. El ne va spune intotdeauna ce-i place si ce nu si cand trebuie sa ne oprim.
Statul ar putea si el sa se implice.
Mult mai eficient decat incercarile individuale ar fi daca si statul - Ministerul Sanatatii - s-ar implica si ar subventiona o grupa de biochimisti sau o firma care sa lucreze la un astfel de proiect.Contractul de subventionare ar trebui sa fie simplu, ca in basmele romanesti: Ori aduci pielea ursului din padure, ori unde-ti stau picoarele iti va sta si capul. Adica statul ofera o suma de bani pe timp de 1 an sau 2, dar daca nu se obtin rezultate, suma va trebui data dublu inapoi. Daca se obtin rezultate, statul mai plateste firmei suma inca odata si preia drepturile de folosinta a cercetarii.Va dati seama ce ar insemna asta? Am castiga din turism si din tratamente mai mult decat din toata economia noastra actuala. Cine stie povestea Gerovitalului Anei Aslan stie ce posibilitati uriase se ascund in asemenea reusite.Am citit de curand ca multi bolnavi de cancer, in faza ultima faza, din SUA iau avionul si se duc la Mexico City unde cativa medici isteti vindeca cancerul cu amigdalin. Merg acolo bietii bolnavi si majoritatea se intorc de acolo sanatosi tun. În natură, vitamina B17 se găseşte în sâmburii de caise, cireşe, migdale, piersici, prune, în seminţele merelor, perelor şi gutuilor, în legume precum mazărea, fasolea, conopida, varza, broccoli, spanac, ceapă sau vinete. De asemenea, vitamina mai poate fi găsită în stare naturală în cereale, în scoarţa de mălin sau în frunze de gutui, prun, cais, cireş, vişin sau piersic. Sâmburii de caise conţin cea mai mare cantitate de amigdalină. Doza recomandată este de doar 8-9 sâmburi pe zi, deoarece, în cantitate mai mare pot deveni toxici pentru organism.


De la cititori: Sfatul batranilor - Alternative in combaterea cancerului (2)










Sa avem sanatate!

Niciun comentariu: