Fiecare are steaua sa!

14 septembrie 2012

Purtam poveri ce nu-şi au rostul!



"Purtam poveri ce nu-si au rostul,
In viata asta mult prea scurta,
Si ne miram ca uneori,
Clacam la singura reduta.

Ne incovoaie ne ranesc,
Iar noi le ducem zi de zi....
Si, ca si cand n-ar fi destul
Le mostenesc  copii nostrii.

Povara banului prea mult
Ce ni-l dorim fara oprire,
A luxului nemarginit
Si a nevoii de marire.

Poveri ce nu-si au locul lor
N-au valoare, chiar nici trebuinta,
Ci doar ocupa locul gol
Lasat de lipsa de credinta.

Sunt Doamne suflete pustii...,
Si-s zbuciumate, chinuite,
De truda fara de sfarsit
Si-a lor poveri nemarginite.

Opreste Doamne suferinta,
Si fa-i Tu Doamne sa te vada,
Sa te iubeasca si sa creada,
Si ...vor scapa de grelele poveri."
Sursa:crestinortodox

Inchei cu-Traiesc....,in toamna asta minunata!

2 comentarii:

gabriella spunea...

"Purtam poveri ce nu-si au rostul,
In viata asta mult prea scurta,
Si ne miram ca uneori,
Clacam la singura reduta." ...cat de mult adevar se reflecta in aceste versuri!

Pauza De Tigara spunea...

Cine o intelege..o iubeste...draga noastra toamna:)