Fiecare are steaua sa!

9 septembrie 2012

AVRAM IANCU


"A fost un om  al dreptăţii sociale şi naţionale şi, mai presus de toate, liderul revoluţiei paşoptiste din Transilvania.
S-a născut într-o familie de ţărani din Vidra, Munţii Apuseni. A terminat şcoala şi a devenit avocat în chiar anul revoluţiei, 1848. Mai întâi s-a afirmat în rândul intelectualităţii româneşti transilvănene, ca luptător energic pentru eliberarea socială şi naţională. A fost principalul organizator al celor trei mari adunări de la Blaj, din aprilie, mai şi septembrie 1848. Acolo, românii aflaţi sub Imperiul Habsburgic şi-au cerut dreptul la libertate prin cuvintele lui Avram Iancu, „pretindem ştergerea sclaviei şi egalitate perfectă, sau moarte!”.
A organizat satele în tribunate (fiecare tribunat era alcătuit din zece sate) şi tribunatele în prefecturi (fiecare prefectură era alcătuită din 10 tribunate), el însuşi devenind „prefect emerit”. A făcut din cetele ţăranilor o veritabilă oaste revoluţionară de circa 25.000 de oameni, al cărei comandant suprem a fost numit în 1849. În aceeaşi perioadă, ungurii luptau pentru independenţa lor faţă de împăratul Austriei, Franz Joseph. Despre unirea forţelor celor două naţiuni nici nu se putea pune problema, pentru că maghiarii nu recunoşteau pentru români aceleaşi drepturi, nici măcar pe cel la libertate socială.
Retras în munţi, Iancu a reuşit să ţină piept oştilor lucrând neîncetat la obţinerea pe cale paşnică a cerinţelor românilor din Ardeal. Aflat într-o situaţie imposibilă, înşelat de promisiunile mincinoase ale împăratului, ameninţat de trupele ruseşti venite în ajutorul celor austriece, „Craiul munţilor” îşi continuă demersul, plecând la Viena la 20 februarie 1850, pentru a prezenta personal împăratului cerinţele românilor. Nu primeşte nimic concret, iar odată cu înfrângerea ungurilor românii s-au găsit singuri împotriva unei campanii de discreditare a temeiului luptei lor, în faţa întregii Europe. Ulterior, lui Iancu îi sunt conferite decoraţii de chiar împăratul austriac, pentru faptele sale de glorie, vitejie şi umanism din timpul Revoluţiei de la 1848-1849 din Transilvania. Le-a refuzat, însă, dorind să le primească doar atunci când şi poporul său va avea drepturile promise. După înfrângerea revoluţiei, Avram Iancu a rămas printre moţi, în Munţii Apuseni, până la sfârşitul vieţii.
A dorit să continue lupta şi dincolo de moarte, în testamentul său scriind: „Voiesc dar şi hotărât dispun ca după moartea mea toată averea mea mişcătoare şi nemişcătoare să treacă în folosul naţiunii, pentru ajutor la înfiinţarea unei Academii de drepturi; tare crezând că luptătorii cu arma legii vor putea scoate drepturile naţiunii mele”.

Unde esti Iancule!!!!Sa vezi ce fac strainii din tara ta!



Niciun comentariu: