Fiecare are steaua sa!

1 iulie 2012

Stefan cel Mare si Sfint!










Doina -(M.Eminescu-fragment)
"De la Nistru pan- la Tisa
Tot Romanul plansu-mi-s-a
Ca nu mai poate strabate
De-atata strainatate.
.............................. 
Stefane Maria Ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las' Archimandritului
Toata grija schitului,
Lasa grija Sfintilor
În seama parintilor,
Clopotele sa le traga
Ziua 'ntreaga, noaptea 'ntreaga,
Doar s'a 'ndura Dumnezeu,
Ca sa 'ti mântui neamul tau!
Tu te 'nalta din mormânt,
Sa te aud din corn sunând
Si Moldova adunând.
De-i suna din corn odata,
Ai s'aduni Moldova toata,
De-i suna de doua ori,
Îti vin codri 'n ajutor,
De-i suna a treia oara
Toti dusmanii or sa piara
Din hotara în hotara -
Îndragi-i-ar ciorile
Si spânzuratorile!"
De 508 ani, binecredinciosul popor roman, intr-un glas, l-a numit pe Voievodul Moldovei, Stefan cel Mare (1457-1504), si Sfant.Mare, prin vitejia si faptele lui marete, si Sfant, pentru luptele lui in apararea credintei crestine impotriva navalitorilor pagani, ce veneau din pustele asiatice, si contra islamismului turcesc, ce cautau sa nimiceasca un popor crestin.Dar Stefan cel Mare, "atletul crestinatatii”, cum l-au numit contemporanii, a fost biruitor totdeauna.Cu el era Dumnezeul Crestinilor, "Dumnezeul cel tare in razboaie si puternic in lupte”.Drept recunostinta, Stefan cel Mare - dupa cum spun cronicele timpului -, dupa fiecare lupta a zidit o biserica, ctitorind aproape 40 de biserici si manastiri pentru razboaiele pe care le-a purtat intru preamarirea lui Dumnezeu si apararea Moldovei si a dreptei sale credinte stramosesti, in cei 47 de ani de stralucita domnie!Adesea dupa luptele cele cumplite, aducea multumiri lui Dumnezeu, cu post si rugaciuni, el si ostenii lui bravi, cum cunoscute sunt cele de la Vaslui, sau de la Podul Inalt, cand toata puterea otomana a fost infranta si pusa pe fuga.Si dupa fiecare batalie zidea biserici voievodale, de toata frumusetea, impodobind cu ele Moldova intreaga, cu Bucovina si Basarabia, si chiar si in Ardeal, unde a infiintat Episcopia Feleacului.Si cu aceeasi generozitate domneasca, el inzestra aceste ctitorii cu pamanturi si le impodobea cu Sfinte Evanghelii si carti, cu Epitafuri si Vestminte de brocarturi scumpe, cu cadelnite si sfesnice de aur, intru slava cea stralucitoare a lui Dumnezeu.Erau daruri domnesti neintrecute pana astazi, pe care sfintindu-le si punandu-le sub ocrotire divina, le daruia poporului roman sa le aiba totdeauna cu darurile lui Dumnezeu, spre ocrotire, din Carpati si pana peste Nistru, din Moldova de Sus si pana-n Moldova cea de Jos.Si iata ca pana acuma, de cinci veacuri, intreg neamul romanesc paseste pragurile acestor ctitorii voievodale si sub boltile zugravite cu Sfinti, pomenind si pe Maria Sa Stefan Voda al Moldovei, ca pe marele lor ctitor si binefacator.Domnia lui ramane de-a pururea ca Voievodul cel Mare si si Sfant, poporul i-a inaltat statui prin orase, ca sa-l aiba mereu prezent, pe calul lui domnesc, cu sabia in semnul Sfintei Cruci, ori cu buzduganul in mana, gata sa se avante in lupte, ca atunci cand hotarele Tarii erau incalcate de dusmani.
In orasul Chisinau, Stefan cel Mare al Moldovei tine in mana Sfanta Cruce a biruintei romanesti in apararea Crestinatatii, de care nici ateistii comunisti nu au indraznit sa se atinga, sau sa i-o smulga din mana.Un alt semn al oranduirii sfinte pentru Stefan cel Mare si Sfant, este si acela ca la mormantul sau din biserica zidita de el la Putna, de jumatate de mileniu, la capataiul lui flacareaza lumina unei candele, zi si noapte, ca la nimeni altul din tot trecutul neamului romanesc.
Si tot la acest mormant al lui Stefan cel Mare si Sfant se fac slujbe sfinte de catre slujitorii Sfintelor Altare si credinciosii vin in pelerinaj, plecandu-si genunchii si rugandu-se pentru Stefan cel Mare si Sfant sa le dea binecuvantarea!Pentru toate acestea stiute si inca alte multe vrednicii nestiute, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in frunte cu Patriarhul Teoctist, l-a trecut in randul Sfintilor pe Stefan cel Mare si Sfant. (n.red.: in 1992) De acum inainte, prin ani si veacuri, in Calendarul Bisericii Ortodoxe vom avea spre pomenire, cu rugaciuni si sfinte slujbe, la 2 Iulie, in fiecare an pe Binecredinciosul Voievod Stefan cel Mare si Sfant, mare ocrotitor si aparator al credintei crestinesti.Fie ca spiritul de vitejie, de iubire de Dumnezeu, de Biserica si de Neam, al lui Stefan cel Mare si Sfant, sa se reverse cu prisosinta in sufletele tuturor Romanilor, ducand cu ei, din glorie in glorie, eternitatea Neamului Romanesc!
Stefan cel Mare şi Sfânt e în noi
Parcă copleşită de lumină, inima vibrează mai profund cu focul viu din inima Moldovei. Istoria nu este doar o pagină din trecutul nostru, ea este poarta spre viitor. Îmaginea înaintaşilor trebuie să ne fie vie, căci aşa cum părinţii ne sunt exemple de educaţie şi înţelepciune aşa pot să ne fie şi părinţii neamului nostru. Ei au trăit în focul viu al iubirii de neam şi al demnităţii umane, în care libertatea poporului le-a impulsionat faptele de arme. Alături de ei fiecare fir de iarbă ascunde în seva sa sângele strămoşilor noştri, pentru care patria a fost mai presus decât viaţa. În acest context, evocând amintirea lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, nu facem decât să ne umplem de lumina hărăzită de Dumnezeu neamului românesc.
În 1927 apărea a III a ediţie a cărţii Ştefan cel Mare şi Sfânt, de T. Kirileanu, în care se precizează: "Lumea crede că Ştefan cel Mare şi Sfânt n-a murit, părcă s-a înălţat la cer, cu trup cu tot, ca să dee samă de faptele lui bune şi creştine... bătrânii spun că Ştefan cel Mare nu e mort. El are să mai vie şi atunci are să fie ferice în ţara aista". Data publicării demonstrează că momentul intrării în conştiinţa neamului a spiritului lui Ştefan cel Mare ca nemuritor şi sfânt sunt foarte vechi; canonizarea sa după 1990 nu este decât o reparaţie tardivă, căci el trăieşte în inimile oamenilor. Pentru a-l face cât mai "viu" în inimile noastre, şi prin aceasta să devină un model de virtute şi iubire de neam şi ţară, de demnitate umană prin neatârnare, am putea "să aprindem" candela neamului nostru. Căci aşa cum spunea un călugăr la Putna "Ştefan nu şi-a plecat capul, iar când duşmanii l-au forţat, i-au cunoscut tăişul sabiei". Ar fi minunat dacă preoţii noştri s-ar uni în cuget şi simţire, şi astfel, chemându-şi fraţii de credinţă din cele trei colţuri ale ţării, ar ridica o rugă la aceeaşi oră pe 2 iulie, pentru a-l cinsti pe cel care alături de alţi Crăişori ai neamului pot veghea şi înteţi focul nestins al iubirii de neam şi ţară. Lumina focului ne uneşte pe noi, cei de aici cu cei de dincolo, într-un singur trup, într-o singură conştiinţă.

Inchei cu-Traiesc....,in realitatea zilei de astazi!

Niciun comentariu: