Fiecare are steaua sa!

14 iulie 2012

14 iulie,se implinesc 45 de ani de la trecerea in nefiinta a scriitorului Tudor Arghezi!


                                              Casa memoriala Tudor Arghezi

Astazi 14 iulie,se implinesc 45 de ani de la trecerea in nefiinta a lui Tudor Arghezi (n. 21 mai 1880, București - d. 14 iulie 1967) Tudor Arghezi a fost  scriitor român cunoscut pentru contribuția sa la dezvoltarea liricii românești sub influența baudelairianismului. Opera sa poetică, de o originalitate exemplară, reprezintă o altă vârstă marcantă a literaturii române. A scris, între altele, teatru, proză (notabile fiind romanele Cimitirul Buna Vestire și Ochii Maicii Domnului), pamflete, precum și literatură pentru copii. A fost printre autorii cei mai contestați din întreaga literatură română. Numele său adevărat este Ion N. Theodorescu, iar pseudonimul său, Arghezi, provine, explică însuși scriitorul, din Argesis - vechiul nume al Argeșului. Ovid S. Crohmălniceanu propunea în studiul consacrat operei poetului din Istoria literaturii române între cele două războaie mondiale o altă explicație, pseudonimul ar proveni din unirea numelor a doi celebri eretici, Arie și Geza. Arghezi este unul dintre autorii canonici din literatura română.Recunoasterea ca poet a lui Tudor Arghezi , a fost destul de inceata si controversata. E drept ca s-a vazut in el, de timpuriu, un „sef de scoala", un deschizator temerar de drumuri noi in lirica romaneasca. Tudor Arghezi a lasat o inestimabila colectie de poezii printre care citam aici pentru aducere aminte:

"Testament(T.Arghezi)
Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte,
Decât un nume adunat pe o carte,
În seara răzvrătită care vine
De la străbunii mei până la tine,
Prin rapi şi gropi adânci
Suite de bătrânii mei pe brânci
Şi care, tânăr, să le urci te-aşteaptă
Cartea mea-i, fiule, o treaptă.
Aşeaz-o cu credinţa căpătâi.
Ea e hrişovul vostru cel dintâi.
Al robilor cu săricile, pline
De osemintele vărsate-n mine.
Ca să schimbăm, acum, intâia oară
Sapa-n condei şi brazda-n calimară
Bătrânii au adunat, printre plavani,
Sudoarea muncii sutelor de ani.
Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite,
Eu am ivit cuvinte potrivite
Şi leagane urmaşilor stăpâni.
Şi, frământate mii de săptămâni
Le-am prefecut în versuri şi-n icoane,
Făcui din zdrenţe muguri şi coroane.
Veninul strâns l-am preschimbat în miere,
Lăsând întreaga dulcea lui putere
Am luat ocara, şi torcând uşure
Am pus-o când să-mbie, când să-njure.
Am luat cenuşa morţilor din vatră
Şi am făcut-o Dumnezeu de piatră,
Hotar înalt, cu două lumi pe poale,
Păzând în piscul datoriei tale.
Durerea noastra surdă şi amară
O grămădii pe-o singură vioară,
Pe care ascultând-o a jucat
Stăpânul, ca un ţap înjunghiat.
Din bube, mucegaiuri şi noroi
Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi.
Biciul răbdat se-ntoarce în cuvinte
Si izbăveste-ncet pedesitor
Odrasla vie-a crimei tuturor.
E-ndreptăţirea ramurei obscure
Ieşită la lumină din padure
Şi dând în vârf, ca un ciorchin de negi
Rodul durerii de vecii întregi.
Întinsă leneşă pe canapea,
Domniţa suferă în cartea mea.
Slovă de foc şi slovă faurită
Împarechiate-n carte se mărită,
Ca fierul cald îmbrăţişat în cleşte.
Robul a scris-o, Domnul o citeşte,
Făr-a cunoaşte ca-n adîncul ei
Zace mania bunilor meï.

Tilharul pedepsit (T.Arghezi)

Într-o zi, prin asfintit,
Soaricele a-ndraznit
Sa se creada în putere
A prada stupul de miere.

El intrase pe furis,
Strecurat pe urdinis,
Se gândea ca o albina-i
Slaba, mica si putina,
Pe când el, hot si borfas,

Lânga ea-i un urias.
Nu stiuse ca nerodul
Va da ochii cu norodul
Si-si pusese-n cap minciuna
Ca da-n stup de câte una.

Roiul, cum de l-a zarit
C-a intrat, l-a coplesit.
Socoteala sa-i mai ceara
Nu! L-au îmbracat cu ceara,
De la bot pâna la coada
Tabarate mii, gramada,
Si l-au strâns cu mestesug,
Încuiat ca-ntr-un cosciug.

Nu ajunge, vream sa zic,
Sa fii mare cu cel mic,
Ca puterea se aduna
Din toti micii împreuna.

Paza buna(T.Arghezi)

S-a întors cercetatoarea
Sa le spuie la surori
Ca-i deschisa toata floarea
Si câmpia, de cu zori.

Si-au plecat aproape toate
La cules, cu mii si mii,
Lasând vorba la nepoate
Sa-ngrijeasca de copii.
Caci muscoii si bondarii
Si-alte neamuri de padure,
Pe soptite, ca tâlharii,
Umblau mierea sa le-o fure.

Însa paza-n stupi e buna,
Ca târziu, dupi apus,
Colo jos, subt stupi, la luna,
Ei zaceau cu burta-n sus. "



Inchei cu-Traiesc in ......,realitatea zilei de astazi!


Un comentariu:

De vorba cu mine... spunea...

trei repere: Arghezi, Franta si transmisiunile militare...