Fiecare are steaua sa!

17 februarie 2012

Iarna calendaristica!





Din punct de vedere calendaristic iarna inca mai are mult pina la apogeu!A venit tirziu anul acesta,dar a venit asa cum trebuia sa vina ,cu zapada multa,chiar pe alocuri a  fost poate prea multa, sau a fost neputinta oamenilor  care au uitat ca inca din toamna trebuiau  sa se pregatesc pentru IARNA, indiferent cum va fi ea "blinda" sau mai "apriga"Omul gospodar isi agoniseste inca din toamna cele necesare traiului de peste iarna: alimente,lemne pentru foc si materiale pentru  unele lucrari care se executa iarna,atunci cind stai la "gura sobei"! Tot din toamna se amplaseaza "PARAZAPEZILE " care de citiva ani buni lipsesc cu desavirsire din intreaga tara. Astazi cerul e posomorât şi trist. Soarele, prizonier în dosul draperiilor de nori grei şi ameninţători, încearcă în zadar să se elibereze. Ieri-dimineaţă  a nins cu fulgi  mari şi deşi care pluteau,se învălmăşeau, zburau, fluturau  uşor, erau jucăuşi  şi  sclipitori.Fulgii   nu  stiau  ca   multi din cei  care   trebuiau   sa    stie   cum    este    iarna , au  uitat   ca     mai     au    nevoie si    de   adaposturi     calde   si   de   alimentele     necesare    pe   timpuri      friguroase. După-amiaza  a  prins din   nou   să   ningă agale. Oraşul s-a   învăluit   în   fluturarea   albă, luminoasă   şi   feerică. În   câteva   minute, iarna   a  aşezat   peste întinderi   broderii   şi   urzeli   albe, ţesute  mărunţel   cu  miliarde   de   cârlige şi   ace. Copacii s-au   înfăşurat    în  mantale  lucii,iar   clădirile   s-au    împodobit   cu    lâna   alba , rece, scânteietoare. Copiii   acum   sunt   mai   veseli. Se întorc de  la  şcoală    zburdând, strigând,chicotind, hârjonindu-se,au  stat   prea   mult    acasa,nevoiti  din  cauza gerului    crincen   sa-si   intrerupa   cursurile.Acum    parcă   nu-i   mai   muşcă   gerul,care   s-a   mai   potolit   nitel!. Nu-şi mai   simt   urechile   sloi, nasul   de sticlă   şi   obrajii   de   lemn.
- Ninge ! striga din când în când câte unul.
- Ninge ! Ninge ! răspund alte glasuri .Copiii   încearcă   să   prindă  fulgi. Am   întins  şi   eu   palma  ca să  prind  o fărâmă   din   această   roire  argintie. Am   prins   o   floare   mica, rotundă, mlădios    lucrată.
- Micuţă floare, poţi să-mi spui şi mie povestea ta? Dar  floarea   de-o    secunda   s-a       topit  repede. Abia   a  putut să şoptească : “ Am fost o picătura de apă. Am poposit pe Norul cel Uriaş şi   m-am întâlnit   cu   Moş Crivăţ…” Altceva   n-am   mai   înţeles. Sper ca  la  următoarea   întâlnire  fulgul  să  continue  povestea şi eu să aflu cât mai   multe   lucruri    despre   cel   mai   frumos   anotimp   al   anului: IARNA! Aceasta bucata de proza..... este preferata lui VLADUT -minunea mea cu ochii  negrii ca taciunele,nepotelul meu istet,zglobiu si insetat de " toate povestile",care de vreo doua saptamini mi-a umplut viata cu zburdalnicia copilului fericit,fara nici o grija, decit   jocurile de orce fel......,normal   la  virsta lui     de  4 ani si trei luni......Eu cu  nostalgie, ma   intreb  mereu....Unde  esti copilarie....cu  bucuriile tale cu tot?!:)))
Inchei cu Traiesc in realitatea zilei de astazi!

Niciun comentariu: