Fiecare are steaua sa!

30 noiembrie 2011

STIU CA NU VA CITI NIMENI.....!!Astazi e ziua mea. Ce zi trista, copilul meu….

Copiii mei? Sunt unii care parca nu mai au nici un Dumnezeu… ma scuipa, ma imbrancesc, se plang, se bat si se cearta intre ei… Fura, ma fura, se fura. Au uitat, m-au uitat, s-au uitat.Copii  dragi imi sunt plecati si plang de dorul meu departe, printre straini. Mor pe-acolo si nu are cine sa ii ingroape. Bolnavii? imi zac uitati si umiliti  in spitale. Batranii? Imi mor amarati si inghetati, fara bani de pastile… sau striviti pe trecerea de pietoni. Dascalii? Doctorii? Imi fug… Exod! Tinerii? se refugiaza in miraje etnobotanice.. .sau supravietuiesc doar la gandul evadarii in alta tara.Copiii? Nici  nu ma mai cunosc! Nici nu mai stiu cine sunt! Sunt o straina pentru ei! Nu ma iubesc! Nu fac  decat sa imi reproseze ca nu le ofer nimic!  Bebelusii? imi ard de vii…si nimeni nu e vinovat.
Ceilalti, cei multi, muncesc cuminti, tacuti, chinuiti de acei putini care nu mai au nimic sfant. Apatici, blazati, adormiti, sunt multumiti doar sa fie lasati in pace. Fericiti doar sa poata plati rata si sa mai faca o vacanta. Anesteziati. Paralizati. Roboti. Traiesc mecanic, pe pilot automat, fara constiinta, fara curaj, fara intrebari. De pe-o zi pe alta. Supravietuiesc. Izolati. Fara nadejde. Fara credinta. Fara trecut. Cu prezent sumbru. Fara viitor. Au uitat, m-au uitat, s-au uitat. Vor doar sa fie lasati in pace. Atat!
Mai sunt cativa … nebuni frumosi ce ma iubesc cu atata disperare! Ma ingrijesc. Imi curata ranile. Imi mangaie amarul cu sufletul lor curat. Imi plang mortii si eroii si dau deoparte noroiul de pe fata mea…In hohotele celorlalti, isi striga iubirea, credinta si nadejdea. Sub pietrele pe care le arunca ceilalti, intorc si obrazul celalalt , continuand sa isi reverse iubirea. Continua sa vada diamantul de sub carbune, realitatea milenara din spatele aparentei. Ei stiu ca in spatele zdrentelor, mai am atatea bogatii. Ca smerenia mea nu e prostie. Ca Miorita mea nu e resemnare tampa. Ei stiu ca nu stau in genunchi pentru ca sunt invinsa, ci pentru ca ma rog. Ca nu tac pentru ca nu mai am ce spune, ci pentru ca inca va mai iubesc. Ca oricat de aplecat ar fi spatele meu, coloana vertebrala mi-e dreapta si infinita…cu fiecare sfant, m-am mai inaltat putin spre ceruri. Cu fiecare martir, m-am mai ridicat putin de la Masa Tacerii. Iti par cazuta? Ei stiu ca m-am ridicat. Copiii mei nu au murit degeaba. Nimic nu se intampla degeaba. Totul se plateste, mai devreme sau mai tarziu. Si totul se recompenseaza, mai devreme sau mai tarziu. Moartea lor m-a inaltat si a facut totul mai usor pentru tine. Tu nici macar nu mai trebuie sa faci nimic! Au facut ei totul! Tu trebuie doar sa te trezesti! Si sa ma vezi!Sunt ingenuncheata, ranita, cu lacrimi siroind pe obraji. Hainele-mi sunt zdrentuite, ranile-mi sunt pline de puroi, fata-mi candva frumoasa e brazdata de dureri, sufletul imi plange, carnea mi-e sfasiata. Peste zdrente mi-au pus steaguri. Steaguri multe. Sa inlocuiasca hainele pe care s-au batut sa mi le vanda. Steaguri multe. Sa imi acopere goliciunea si ranile. Steaguri multe. Fluturand pe corpul meu ciopartit. Steaguri multe. Care ma dor. Altadata, copiii mei mureau pentru acest steag. Astazi, imi acopera cu el rusinea si ranile, noroiul si scarba. Muzica urla. Cantece incearca sa imi acopere plansul. Altadata, ele imi laudau gloria si imi faceau sangele sa fiarba. Astazi ma dor. E atat de mare discrepanta! Tancuri trecand in zgomot de fanfara pe strazile goale. Altadata, oameni drepti si desculti mureau pentru mine. Astazi, se organizeaza defilari. Scumpe. Oricat ar fi de tare vacarmul lor, nu reusesc sa imi acopere suspinele. Dar oricum, nu ii intereseaza. Se prefac ca ma sarbatoresc, ca ma iubesc si ca le pasa. Maine ma vor scuipa din nou! Miros de mititei. Fasole cu carnati. Esenta sufletului meu, radacinile-mi vechi de mii de ani, intreaga-mi fiinta si istorie sunt dezbatute in talk show-uri ieftine. O goana salbatica dupa audiente. Pana si ce e frumos si sfant suna gol, fals si strident in gurile lor. Adevar, valoare, minciuna, istorie, taina, credinta, santaj, eroi, tricolor,poezie, martiri, iubire, trecut, prezent, viitor…un amestec gol de cuvinte, notiuni, sintagme fara continut. Repere? Pur si simplu nu mai exista. Analizeaza ore in sir de ce ma iubesc, de ce nu ma iubesc, de ce ar pleca, de ce ar mai sta… Circ! Cate un strain ratacit vine sa le spuna cat sunt de frumoasa si cum ar trebui sa ma iubeasca si sa ma ingrijeasca. Copiii mei sunt orbi. Nu ma mai vad, nu ma mai stiu, nu ma mai recunosc, nici nu mai stiu cine sunt. Nu exist decat ca sa ma loveasca, sa ma acuze, sa ma judece, sa ia de la mine tot ce mi-a mai ramas, sa ma impinga si sa isi intoarca privirea de la mine, scarbiti. Ma vad cazuta in genunchi, imbracata in zdrente, cu lacrimi in ochi, umilita… Se uita la mine cu privirea goala si rece. Ma lovesc scarbiti. Isi muta in sila privirea – vederea zdrentelor mele ii indispune, costumul lor scrobit si scump se va murdari daca imi ating ranile pline de puroi. Imi mai smulg ceva- tot mai gasesc ei ceva de luat- urland totusi ca nu le dau suficient. Nu mai vor sa imi inteleaga trecutul, nu dau doi bani pe prezentul meu, iar viitorul se reduce la interesul lor imediat. Spalarea pe creier le-a stins orice emotie. Sunt indobitociti. Pentru ei nu mai conteaza decat ultima barfa, cel mai recent scandal, capra vecinului, iarba mai verde de la vecini, cainii cu covrigi in coada de pe alte meleaguri …Nu mai vad decat aschia din ochiul vecinului. Sunt intr-o permanenta asteptare a omului providential. Sau a luminii de la capatul tunelului. In timp ce nu fac altceva decat sa arunce cu pietre si sa improaste intunericul. Mi-au luat tot, m-au vandut, m-au calcat in picoare, m-au scuipat, m-au umilit, m-au renegat, iar acum… le e rusine cu mine…sau nu mai insemn nimic pentru ei.Dar astazi imi canta mecanic La Multi Ani! Simt chiar bucurie in glasul lor – probabil pentru ca e o zi libera si pot merge la Mall. Si apoi, doar o singura zi pe an e ziua mea. Nu pot sa ma lase asa, sa mi se vada zdrentele, de ziua mea…Nici iarna nu a tinut cu mine,or cu ei....:))) daca ningea, ranile la suprafata erau acoperite,ar fi ramas doar ranile din suflet.....Ce-o sa zica lumea?! Ma invelesc in steaguri. Isi spun unul altuia La Multi Ani. Isi spun in gura mare ca ei de fapt sunt mandri ca sunt romani,isi declara mindria la tv.si doar atit. Maine ma vor scuipa. Din nou. De maine o vom lua de la capat. Nimic nu va mai conta. Totul va merge prost. Nimeni nu va mai asculta. Nimeni nu va mai intelege. Intotdeauna altcineva va fi vinovat. Nimeni nu va fi responsabil. Eu voi plange. Din nou. Ei vor urla unul la altul, se vor incaiera, se vor certa, se vor impaca, apoi isi vor infige cutitele in spate. Si toata lumea va dezbate. Imi vor mai vinde din haine. Bijuterii nu mi-au mai ramas. Mai am doar crucea de la gat. Vor trage si de ea . Ar da-o si pe asta, poate mai valoreaza ceva, desi au umplut-o de noroi si de mizerie. Ma vor calca in picioare. Din nou. Si apoi se vor incaiera. Iarasi. Unul mai obraznic va rade. I-a pacalit din nou. Ceilalti se vor infuria. Va aparea si o Ea. Ca intotdeauna. Din nou, scandal. Vor fura toti. Nu va mai munci nimeni. Si apoi, cu totii, ma vor lovi, ma vor inghionti, ma vor impinge, ma vor scuipa. Din nou. Vor mai pleca apoi in weekenduri sau in vacante. Pentru cateva zile se vor transforma in gentlemani sofisticati, pe alte meleaguri. Desi nimeni nu ii baga in seama. Altii nu ii iarta pentru ce imi fac. La intrarea in tara, grimasa de rigoare. Scarba obisnuita. Sictirul, blazarea si chinul de a fi nevoiti sa ma revada…Nimic nu se poate face aici. Totul e imposibil apriori. Imi vor mai da un picior la intoarcere. Un pumn in gura. Inca putin noroi pe trecutul meu. Asa… sa nu se mai stie nimic din ce am fost candva….Asa, acum e bine. Inca o injuratura. “Mama ei de Romanika”. “Ce ghinion sa ma nasc aici! “”Ce tara de cacat! “. Oare mai pot ofta?!,oare mai pot spera in ceva sfint si drag?!Doamne ce este de facut......?!DESTEAPTA-TE ROMANE!!!!
Inchei cu -TRAIESC FRUMOS.....!SI ASTA IMI OCUPA TOT TIMPUL-







Pentru tine ROMANIA MEA DRAGA..!!!!

Niciun comentariu: