Fiecare are steaua sa!

29 octombrie 2011

HALLOWEEN?!

Halloween. O sărbătoare împrumutată se înrădăcinează şi în România, graţie marketingului şi influenţelor occidentale postrevoluţionare. Deşi preluată de la Unchiul Sam, la origine, ?Noaptea vrăjitoarelor? este o sărbătoare ancestrală celtă laică, menţionată pentru prima oară în jurul anului 800 î.Hr., care marca graniţa dintre vară şi iarnă, singurele anotimpuri cunoscute de celţi. Anul nou începea pentru ei la 1 noiembrie. Oamenii considerau că toate legile spaţiului şi timpului sunt suspendate în această noapte de trecere, permiţându-le spiritelor celor decedaţi în ultimul an să interacţioneze cu cei vii. Morţii caută trupuri pe care să le posede încă un an ? singura soluţie pentru o ?viaţă după moarte?. La graniţa dintre lumi, creaturi fioroase încearcă să prindă oameni sau măcar un animal (pisica neagră este preferată).
Celor vii nu le surâde experienţa aşa că, în noaptea de 31 octombrie, sătenii sting focul din vatră, casele lor se răcesc, devenind ?neospitaliere? pentru spiritele ce ar încerca să se ascundă înăuntru. Costumele şi paradele gălăgioase contribuie şi ele la alungarea eficientă a spiritelor, fricoase de fel. Ruguri sacre sunt aprinse în onoarea zeilor pe vârfuri de deal. Din acestea, sătenii iau cărbuni aprinşi care să reaprindă focul din vară după ce pericolul va fi fost trecut. Tăciunii sunt ascunşi într-un nap scobit şi cioplit cu feţe înfricoşătoare, exact ca dovleacul contemporan.
Mai târziu, romanii adoptă sărbătoarea şi o dedică recoltei şi belşugului, onorând şi numele celor dispăruţi. Temporar, data de celebrare se schimbă: 21 februarie, la sfârşitul anului roman. Aşa cum au asimilat majoritatea sărbătorilor laice, creştinii, prin voinţa Papei Bonifaciu al IV-lea, o preiau în secolul VII, cu tot cu simbolurile înfricoşătoare, pe care de altfel le dezaprobă. Se străduiesc să înlocuiască spectacolul păgân pentru morţi. Nu reuşesc pe deplin niciodată ? proaspeţii credincioşi sunt prea ataşaţi de ele. Doar că mai-marii bisericii trebuie să rezolve prblema ?vrăjitoarei?, drept pentru care noul nume al manifestării este ?All Hallows? Eve?: ?ajunul zilei tuturor sfinţilor". Mai târziu, Papa Grigorie al III-lea schimbă din nou data manifestării, pentru 1 noiembrie. Catolicii, apoi şi luteranii, sărbătoresc în această zi toţi sfinţii din cer, cunoscuţi şi necunoscuţi.
Poveste cu tâlc
La ora actuală, majoritatea americanilor ar fi surprinşi să afle că nu le aparţine conceptul de Halloween? Imigranţii irlandezi sunt cei care îl exportă în America, în jurul anului 1840, odată cu o poveste amuzantă şi plină de tâlc: beţivul Jack îi joacă o festă Satanei ? îl face să se caţere într-un copac, apoi scobeşte o cruce în scoarţă. Diavolul nu mai poate coborî din copac decât după ce jură că îl va lăsa în pace pe Jack pentru totdeauna. La sfârşitul vieţii, Jack bate la poarta Raiului. Nu este primit, pentru că de-a lungul vieţii a fost un păcătos. Nici diavolul nu îl primeşte, dar îi oferă un tăciune aprins într-un nap scobit: Jack-O-Lantern. De atunci, beţivul captiv între Rai şi Iad îşi caută calea cu ajutorul ?lanternei? sale, ridicată la rang odată cu descoperirea dovleacului ca suport mai potrivit.
Ca atare, cu toată influenţa catolică, Halloweenul american are rădăcini mai adânci în obiceiurile celţilor. ?Trick or treat? (?ne daţi ori nu ne daţi?) este influenţa unui alt obicei european occidental: ?însufleţirea?, datând din secolul al IX-lea. La 2 noiembrie - Ziua Sfinţilor - creştinii umblă prin sat, cerşind ?prăjituri cu suflet? - bucăţi pătrate de pâine cu coacaze sau stafide. Câte prăjituri primeau creştinii, atâtea rugăciuni spuneau pentru cei morţi. Credinţa vremii spunea că cei ce mor rămân temporar pe pământ, iar prin rugăciuni, fie ele spuse şi de străini, sufletul va putea ajunge în rai.
Românii se distrează a l?americaine
Comercianţii autohtoni profită de Halloween: suvenirurile cu dovleac, vampiri şi alte kitsch-uri sunt la mare căutare. Există inclusiv magazine care închiriază costume, în general destul de asemănătoare. Ca atare, la avalanşa de petreceri şi baluri mascate din acest interval, şansele ca mai multe prinţese identice să se întâlnească este mare. Valabil şi pentru şambelani, vampiri, ?draculi? sau ţigani. Tineri din toată ţara se costumează în vampiri sau fantome şi nu ezită să experimenteze odihna într-un sicriu. Sute de dovleci, lumânări şi sicrie, băuturile special servite în eprubete. Pentru cei mici, toată această agitaţie pare să aibă un farmec mai aparte, poate datorită inocenţei lor.
Păcat ? spun cei mai mulţi - că nu ne străduim la fel şi pentru tradiţii autohtone. Puţini sunt copiii ?de la oraş? care au auzit de tradiţia măştilor de Anul Nou, de pildă. Etnologii spun că Halloweenul este o modă care va trece, ea nu ajunge la sate şi, de fapt, satul românesc are propria sa ?joacă de-a bostanii?: toamna, la finalul muncilor agricole de peste an, se fac strigoi din bostani ciopliţi, cu lumânări. Obiceiul despre care vorbim este cu siguranţă mai vechi decât cel american.Eu nu serbez HALOWEENUL....., dar am sa va expun bostanii care stau la traditia acestei manifestari...!:))) Inchei cu-TRAIESC...!SI ASTA IMI OCUPA TOT TIMPUL-






2 comentarii:

*ELENA* spunea...

Superbe pozele dar ultima
îmi place cel mai mult!
O duminică frumoasă îți doresc!
Te îmbrățișez cu mare drag!

MEG55 spunea...

*ELENA* multumesc!Si mie imi place mai mult poza cu bebelusii.Sa ai zile insorite!