Fiecare are steaua sa!

1 octombrie 2011

CANCERUL DE SAN PREVENIT CU SELENIU


Medicii sustin ca seleniul este mineralul care are capacitatea de a preveni aparitia cancerului la san, daca este adus in organism, prin alimentatie, in dozele necesare zilnic. Seleniul regleaza activitatea hormonilor estrogeni si combate astfel aparitia cancerului de san, scrie Yahoo! Shine.Eficienta seleniului este cu atat mai mare, daca provine din surse organice, pentru ca este foarte usor asimilabil. Necesarul zilnic, pentru o femeie este de 55 de micrograme. De unde iei seleniu? Exista patru alimente de baza: ton, carne de vaca, ciupercile si branza de vaci.
Carnea de ton este mereu o alegere sanatoasa. O portie de ton asigura tot necesarul de seleniu pentru o zi. In plus, carnea de ton este o sursa sanatoasa de vitamina B6, B3, care are capacitatea de a tine sub control nivelul colesterolului din sange.
Carnea de vaca nu trebuie exclusa din alimentatie. Consumata o data pe saptamana aduce numai benficii. Este o sursa de fier, vitamine din grupul B la care se aduga mult seleniu. Circa 200 de grame de carne de vaca contin 43 de micrograme de seleniu din surse organice, eficiente pentru prevenirea cancerului la san.
Ciupercile sunt una din sursele principale de proteine in dieta vegetariana, la care se adauga minerale esentiale, printre care si seleniu. Circa 150 de grame de ciuperci contin 27 de grame de seleniu, adica jumatate din doza zinica necesara pentru a preveni aparitia cancerului de san.
Branza este sanatoasa, gustoasa si aduce un important aport de grasimi sanatoase si calciu. Se poate spune despre branza de vaci ca este un aliment dedicat femeilor, pentru ca pe langa toate acestea o portie de branza de vaci (circa doua linguri), inseamna si 11 micrograme de seleniu.
Seleniul este un micronutrient cu un rol extrem de important in buna functionare a organismului. El protejeaza impotriva actiunii toxice a unor metale grele (plumbul, arsenicul etc.), ajuta la sinteza anticorpilor, intervine in sinteza coenzimei Q10, asigura reglarea nivelului hormonilor masculini, precum si formarea unui antioxodant vital, glutationul, iar la barbati asigura buna functionare a prostatei. Totusi, principala calitate a seleniului (coordonata cu aceea a vitaminei E) este aceea de antioxidant, adica de a combate periculosii radicali liberi din organim.
Cercetari si experimente stiintifice au evidentiat faptul ca suplimentarea cu seleniu poate fi utila alaturi de tratamentul clasic in hipertiroidii. De asemenea, unii oameni de stiinta au descris seleniul drept micronutrientul anticanceros, existand numeroase studii care arata ca persoanele ce locuiesc in zone unde apa si solul sunt bogate in seleniu (zone nepoluate, neindustrializate), au o rata scazuta a cancerelor. Acestor studii epidemiologice li se adauga studii clinice, astfel incat aportul scazut de seleniu a devenit una dintre caile de predictie a retelor viitoarelor neoplasme. Seleniul este un ajutor pretios si al reumaticilor, al persoanelor cu dureri articulare, al celor denumiti "meteodependenti". O cura cu suplimente de seleniu organic diminueaza durerile si inflamatiile aticulare. Surse de seleniu :
Cele mai bune surse alimentare de seleniu sunt fructele de mare, viscerele animalelor (ficatul, rinichiul), carnea rosie, cerealele integrale, germenii de grau, drojdia de bere, usturoiul, semintele de susan si de floarea-soarelui, fructele oleaginoase (nuci, alune, arahide), ciupercile, legumele si fructele. Trebuie, insa, avut in vedere faptul ca bogatia in seleniu a acestor surse depinde esential de nivelul de seleniu din regiunea geografica de provenienta.
In unele tari, nivelurile seleniului din sol sunt extrem de scazute (China, Finlanda, Noua Zeelanda, unele arii din SUA si Europa, zonele centrale si estice ale Canadei). In tara noastra, determinarile nivelului de seleniu din sol sunt inca destul de putine, dar cele efectuate pana acum indica faptul ca in sudul si estul tarii seleniul este in general deficitar. Oricum, studii care au masurat nivelul seleniului plasmatic la populatii din centrul si estul Europei (1970-1990) au evidentiat niveluri scazute sau foarte scazute, ceea ce indica un aport insuficient.



Niciun comentariu: