Fiecare are steaua sa!

30 iulie 2011

SIMFONIA NOPTII


Iubesc tacerea noptii…Carbunele de foc s-a stins lasand pe cer o dara-nflacarata. Mantia de catifea a noptii se asterne peste cer. Noaptea cu fruntea-i lata de poet apare. Are aripi usoare. E de o frumusete demonica. In ochii ei negri ca doua perle se vede infinitul.
Privind visatoare spre cerul ne-ntrerupt al lunii pline isi scutura aripile negre pline de fantasme. Vantul aduce dinspre vest miresme dulci de flori de cimp. Ca un copil zburdalnic se apropie de geam . Trimite salutari tuturor si fuge.
Noaptea cu parul despletit priveste in unda stravezie a apei. Umbra ei cheama natura la somn. Atenta, asculta o privighetoare,canta si ea.Da privighetoarea are un tril deosebit si in tacerea notii suna miraculos.... De fapt nici nu stiu ce cauta,de ce privighetoarea cinta in tacerea noptii?. Ar vrea sa planga , dar nu poate , ar vrea sa rada, dar nu are de ce .... E trista?. A fost oropsita de soarta....., desi e cea mai buna si blanda pasare din lume. Ea nu se supara , cinta cind este suparata,apoi tace...... Noaptea cu simfonia ei ne trimite vise placute si ne da speranta ca....miine va incepe o noua zi cu alte evenimente si alte impliniri.Inchei cu-TRAIESC...!SI ASTA IMI OCUPA TOT TIMPUL-

Niciun comentariu: