Fiecare are steaua sa!

4 iunie 2011

Unde trasam granitele tolerantei?


In fiecare zi ascultam si ne insusim opinii in care nu regasim nici macar un fragment din gandirea noastra,din vointa noastra. Zambim cu supunere celor care ne spun cu luciditate hamletiana ce este bine si ce este rau. Si totusi, de cele mai multe ori, in sinea noastra, ducem o lupta apriga cu modul de a trasa granitele tolerantei si de a accepta ceea ce nu intelegem si nu mai putem accepta.
Asa ajungem ca, in momente de smerenie, sa ne intrebam cum de am reusit sa acumulam in noi atatea nelinisti, de ce numarul de prieteni de pe Facebook este de sute de ori mai mare decat cel din viata reala, de ce nu facem fata provocarilor zilnice cu stoicismul de alta data, de ce munca noastra se surpa ca Monastirea Argesului a Mesterului Manole.
Lucrurile sunt intotdeauna mai simple decat par. Exista alb, exista negru si exista gri – intr-o infinitate de nuante, de altfel.
Totusi, atunci cand iti pleci urechea la toate teoriile emanate de cei din jur si uiti sa treci ce ti se spune prin filtrul gandirii proprii, nu ai cum sa vezi lumea altfel decat monocrom. Privirea iti este atintita, de exemplu, pe cel de-al treilea bizon alb si, in mintea ta, il astepti pe al patrulea. Incepi sa te gandesti la nenorocirea prezisa de amerindieni, la finalul suprem al omenirii, ignorand cu desavarsire faptul ca sfarsitul lumii nu este cel mai probabil la.. un bizon distanta.
Pentru majoritatea oamenilor, paiul din ochiul altuia a devenit drobul de sare care sta sa cada in capul tuturor, iar molima pesimismului se propaga cu o viteza atat de mare, incat nici Einstein nu i-ar fi gasit o formula de calcul. Sunt zeci de teorii ale conspiratiei pe care le ascultam, consumandu-ne energia pe fabricarea unor demoni alaturi de care sa ne ducem existenta pana la finalul apocaliptic. Sau pana cand un asteroid va lovi Pamantul si nici un Bruce Willis nu ii va sta in cale.
Prin astfel de modalitati ajungem sa ne amplificam numarul de probleme, in loc sa-l simplificam. Ne concentram intotdeauna pe cele mai nesemnificative dintre ele cand, in final, ne decidem sa gasim o solutie. Insa, energia este deja risipita.
Probabil, la urma urmei, este mult mai usor si, mai ales, comod sa extindem principiul “crede si nu cerceta” decat sa cautam argumente contrare acestor eterne povesti cu si despre nenorocirile care se abat, sau se vor abate asupra noastra in ani ce vor urma.
Iar epopeea prejudecatilor, a nepasarii si a rautatilor poate continua la infinit. (Sau, ma rog, pana prin 2012...)Dar pina atunci, eu incerc sa nu mai cheltui energiile pe profetii si profeti mincinosi, care ne conduc destinele si viata.Poate daca toti am incerca sa nu mai dam amploare la profetiile si incapacitatea celor care prezic si ne conduc spre un viitor "spun ei luminos" taind din toate partile, poate am cistiga mai mult(cine stie ....ce va mai fi...)Inchei cu-TRAIESC SI ASTA IMI OCUPA TOT TIMPUL-

Un comentariu:

Modart spunea...

SUPERB ARTICOL!!!!adorabila imaginea cu bolul de pesti selectata pentru acest mesaj!!!