Fiecare are steaua sa!

26 iunie 2011

O ţară devorată de şacali!

Şacalii au inventat multe jocuri financiare pentru început precum: Caritas, FNI, Ţigareta I, Ţigareta II, Bancorex, Banca Abina, Banca Turco-Română, Banca Internaţională a Religiilor etc. Întâi au regionalizat prada în zone de influenţă. Acolo, şacalii şi-au sporit haita de clienţi politici. Au luat în stăpânire străzi, cartiere, sate şi comune, hălci de oraş şi chiar oraşe întregi, apoi, prin asociere, şi-au adjudecat câte un judeţ sau părţi din acesta şi a apărut fauna baronilor locali. În teritoriu nimeni nu mişcă fără avizul pozitiv al şacaluluisef de judet. Vă închipuţi oare cum ar arăta o zi din viaţa unui om obişnuit prin Videle, Corabia, Zimnicea, Mizil, Fălticeni, Deta, Tecuci, Dorohoi etc.? Primarii nu administrează de fapt nimic. Şi adesea nici prefecţii. În spatele lor se află un şacal.Locuitorii acestei tari sunt topiţi de plictiseală şi de lehamite..... Chipul lor pare a fi devorat din interior. Nimeni nu mai poate zâmbi în faţa micilor bucurii care îndrăznesc să reziste deznădejdii. Aşa arată oamenii într-o ţară devorată de şacali ascunşi vederii sau camuflaţi în „oameni de bine". Doar ei zâmbesc mereu. Bine îmbrăcaţi şi cu optimismul afişat tendenţios.Pe latifundiile lor, societatea s-a fragmentat şi s-a atomizat. O lume hăituită cu fiecare zi, umilită şi obligată la compromisuri. Bărbaţi şi femei, tineri şi bătrâni fără orizonturi de aşteptare. Sclavi ai timpurilor moderne după o reţetă medievală.Şi aceşti sclavi plătesc taxe şi impozite. Şacalii, nu..... Ei beneficiază prin firmele lor de ceea ce plătesc douăzeci de milioane de sclavi. Pe o uriaşă latifundie numită „România".Haitele de şacali au proliferat. Sunt mai multe şi se războiesc pe ceea ce a mai rămas de devorat. Lupta lor se duce undeva sus, departe de vederea sclavilor şi fără înştiinţarea lor. Şacalii au ajuns să vândă vieţile muritorilor de rând. Dar şi vieţile copiilor şi ale nepoţilor lor. Au închiriat destinele a două, trei generaţii. Căci toţi aceştia vor plăti datoriile externe uriaşe preluate pentru a ţine încă în viaţă o pradă numită „România". Reţeta este simplă, la îndemâna oricărui mafiot de periferie: împrumuţi bani de la alţii şi plăteşte prostimea care supravieţuieşte pe latifundie. Aceeaşi reţetă medievală.Dar nu este suficient. Şacalii pregătesc împărţirea definitivă a prăzii prin dezmembrarea ei. Pentru ca lucrurile să fie clare şi nimeni să nu mai calce teritoriul celuilalt. Aşa a apărut ideea cu regionalizarea. Acesta este de fapt scopul ei. Ce vor face sclavii? De această dată fiecare regiune cu sclavii ei şi fiecare stăpân cu slcavii lui. Trecerea dintr-o latifundie în alta se va face cu dezlegare de glie şi contra taxă.Şacalii sunt solidari în ciuda războaielor necontenite dintre ei pentru influenţă în teritoriu şi mai ales în haită. Şacalul este un jucător dur, iar duritatea lui aruncată asupra celor ca el îşi multiplică durerea în viaţa celor de jos.În penitenciarul stăpânit de şacali, oamenii se privesc fără reacţie. În ochii lor nu mai există nici o răzvrătire. Sunt parcă epuizaţi, stinşi din interior de orice dram de forţă. Este lehamite, este deznădejde. Într-o ţară devorată de şacali!!!!.Inchei cu-TRAIESC SI ASTA IMI OCUPA TOT TIMPUL-

Niciun comentariu: