Fiecare are steaua sa!

20 aprilie 2011

"CARPE DIEM",TRAIESTE-TI CLIPA!

Ginduri in saptamina luminata.Niciodata, ca azi ,n-am simtit ,organic,acest dicton.Am fost educata in ideea de a ma gandi la viitor.Mi s-a spus ca-mi sta in putinta sa mi-l construiesc.Mult timp am avut ca deviza:forteaza destinul!...si asteptam tot timpul ceva De ce oare nu ne bucuram de momentul de "acum si aici"?! De ce ratam clipa prezenta tot privind in viitor catre ceva care va fi sau nu va fi, magnific?! Si de ce, cand se intampla ceea ce am visat atata amar de vreme nu ni se mai pare ca am realizat ceva mare si ca ni s-a implinit un vis iar bucuria ,pe care o asteptam sa apara odata cu fericitul eveniment ,nu ne copleseste atat de tare pe cat ne imaginam in trecut? Oare de ce uitam sa fim fericiti pentru lucrurile mici, pentru un rasarit de soare frumos, pentru curcubeul ce apare dupa ploaie,pentru o noua zi in care putem merge mai departe, pentru o ploaie care parca ne spala sufletele de cenusiu, pentru o seara care vine ca un premiu dupa o zi epuizanta de munca?
Imi reamintesc o povestire "sf"care mi-a dat de gandit la vremea cand am citit-o.Abia acum la maturitate ,am inteles-o tot scriind despre zane(fairies) si postand poze cu zane.Imi plac picaturile de roua si ploaia ce stationeaza in causul florilor.Sunt diamante splendide dar efemere.La fel ca si clipa prezenta.
Viata noastra nu are o durata mai lunga decat cea a unui bob de roua,la nivel cosmic.Citisem in acea povestire despre o zana care locuia intr-un bob de roua.Era copila cand a fost "observata".Si,ca orice copil era zglobie,alerga,canta,se juca.Tinutul,cat cuprinsul bobului de roua, ii apartinea.A crescut mare,s-a indragostit de printul pe care il intalnise cand a plecat la cules de fragi ,in codrul in care ea traia.Au facut nunta,apoi copii.Copiii au crescut mari,au plecat in lume...
Pe masura ce se ridica soarele,bobul de roua se ingusta....Fara ca zana si iubitul ei sa realizeze asta.Aproape de pranz,bobul de roua abia se mai zarea.Era cat un varf de ac,dar printesa tot dansa.La pranz,vesela printesa nu se mai zarea.Disparuse in alta dimensiune...
Cam asta e viata omului!Si asta imi da de gandit,mai mult ca oricand.Acum,in clipa prezenta.Ma bucur ca in fiecare primavara de reinvierea naturii,de un nou inceput,dar nimeni fie tinar sau batrin, nu are asigurata ziua de miine.Bucurati-va!

Niciun comentariu: