Fiecare are steaua sa!

3 august 2015

Viata mea draga....!







Acum cind anii mei isi schimbă prefixul,mă gandesc tot mai mult la tine si incerc sa te apreciez.Ai venit pe lume odată cu mine si cu dorinta clară de a fi mereu invingatoare...,in ciuda faptului ca in existenta mea a aparut uneori „Ruleta ruseasca”nu te-ai dat batută,nu ai renuntat,ai continuat drumul indiferent cat de greu a fost.Pentru asta iti multumesc din suflet!Intai te-am vazut ca pe o mamă care mă hranea cu tot ce aveam nevoie..., dar care atunci cand greseam mă punea la punct cu blindete si dragoste de parinte .Apoi mi-ai spus ca am crescut si te-ai tranformat in prietena mea, mi-ai spus ca sunt suficient de matură incat sa fac fata problemelor, mi-ai spus ca pot lua decizii si pot fi responsabilă. Dar ca  orice prietenă bună vei ramane necrutatoare de sinceră atunci cand mă vei vedea ca o iau pe carari gresite.Eu mi-am vazut insa de drumul destinului,am fost la scoala o eleva silitoare, trecind anii de scoala am patruns in desisul societatii pentru a-mi aplica si perfectiona cele invatate la buchia cartii din anii 60-75.Nu a fost usor...,ba as spune ca a fost destul de greu,tu insa mai dirijat in asa fel incit sa pot sta cu capul sus in fiecare moment al existentei mele.Am intemeiat mai tirziu un camin,am adus la rindul meu pe lume do copii,pentru care am dorit sa fiu o mama buna,o mama care sa faca fata la toate greutatile si problemele din acea perioada.Am fost o mama"ostas" facind de veghe zi si noapte la căpătaiul celor doua fiinte zamislite din sangele meu.Poate tu,viata,sau poate destinul a facut ca eu sa le cresc aproape singura,fiindca perechea harazita mie a avut in acea perioada alte  misiuni de realizat fiind la rindul lui  ostas adevarat plecat la treburile tarii.Anii au trecut,copii au crescut,au la rindul lor copii.Daca am fost o mama buna...,viata, te rog sa-mi spui,daca nu ai grija tu de "puii mei",indruma-le pasii spre telul suprem.
Vreau sa iti multumesc pentru modul in care am comunicat pană acum, pentru modul in care m-ai ajutat,inspirat,certat si  modelat. Stiu că am fost de multe ori neascultătoare, de multe ori nu am fost o bună prietena, stiu ca mă pierd in detalii si disper de multe ori usor. Mi-ai arătat si bune si rele.
Ca prietenă mi-ai atras atentia asupra naturii,asupra gindirii despre oameni....., asupra acelor lucruri simple pe care uneori le mai ignor si iti multumesc ca mă faci să ma impiedic....., astfel incat sa fiu mai atentă la ce se petrece in jurul meu. Mă faci constientă de mine ca intreg, corp si suflet. Stii cum te simt? Ca pe ceva pretios si adevarat, ceva magic si totodată palpabil si real, ceva rece si cald, ceva alb si ceva gri, te simt uneori ca mă atingi cu iubire alteori cu invidie. Uneori ma certi dar nu uiti nici sa imi recunosti meritele. Viată esti cu de toate condimentată... bune, rele si colorată in toate culorile posibile.
Iti scriu aceste randuri pentru ca te iubesc si nu doresc ca legatura dintre noi sa se racească, vreau sa fii mai prezentă in existenta mea. Stii ca eu mai dorm prin viată......, uit sa traiesc cu adevarat. Traiesc, mi-e bine insă as dori sa am mai mult grija de mine.Tu mai expermentată ai putea sa-mi spui dacă mai lipseste ceva din existenta mea......,oare am nevoie de mai multă iubire? de mai multă actiune? de mai multa incredere? Sau poate de toate. :)
Sau poate am nevoie de acea stare de acceptare.....,de egoism, pentru a "mă proteja" de ceva, niciodată anxietatile nu le voi putea elimina, ele ma ajută sa fiu "vie".
Oricum stiu ca tu, viată, imi vei raspunde curand. Am să fiu mai atentă si această scrisoare o să isi gasească raspunsul.

Multumesc anticipat.


25 mai 2015

M-am abandonat miracolului vietii mele!


Extazul si fericirea sunt drepturile noastre din nastere. Singurul lucru care ne tine departe de acestea este frica. Vine insa un moment in care putem lasa la o parte aceasta frica si devenim capabili sa ne bucuram de tot, pur si simplu. Iubirea este totul, sincer…
Minunea si recunostinta ma vor acorda la secretul abundentei ce se naste din iubire, din inima. Cand suntem constienti de aceasta, dar chiar suntem constienti, fericirea se infiripa in toate momentele noastre aici.
Aceasta este o afirmatie/rugaciune bazata pe Extazul Abandonului, pentru a trezi minunea in inimile noastre si pentru a o tine vie. In vremuri grele si bune, repetati-o pentru a va tine conectati cu abundenta, succesul si miracolele.
Ma abandonez miracolului a tot ceea ce este. 
Ma abandonez abundentei in toate formele.
Imi abandonez fricile si ma abandonez iubirii fata de fiecare moment, fata de fiecare respiratie.
Privesc cerul si vad minunea universului, atat de mare in comparatie cu mine, cu cei dragi, cu intreaga specie umana si chiar cu aceasta minunata planeta.
Ma abandonez minunii pe care o reprezinta copiii, soarele, florile si toate acele mici si mari bucurii care se intampla in fiecare zi.
Ma abandonez miracolului vietii mele.
Nu voi mai crede pe nimeni care imi spune ca miracolele nu sunt posibile.
Minunile fac parte din viata noastra la fel de mult precum respiratia sau bataile inimii noastre.
Ma abandonez miracolului caii mele spirituale si am din ce in ce mai multa incredere in calatoria mea, in fiecare zi.Nu ma indoiesc de intuitia mea.Nu ma indoiesc de inima mea.Sunt devotat minunii din fiecare moment si integritatii caii mele.Binecuvantata este aceasta lume a miracolelor si minunilor.Binecuvantata este aceasta lume a intunericului si luminii.Ma eliberez de judecatile si fricile mele, de ganditul mintii atat de mici.Imbratisez bunatatea fata de mine si fata de orice alta fiinta.
Ma abandonez miracolului din fiecare moment.
Nu ma grabesc in viata mea, ci ma inclin in fata sacrului cu fiecare pas pe care il fac, cu fiecare respiratie.Viata mea este o oda a abundentei.Nu cred in saracie.Cred ca exista suficient pentru toti, in orice situatie.Ma abandonez succesului meu si al tau, succesului fratilor mei si al surorilor mele.
Ma abandonez bunatatii.
Ma abandonez in mana tuturor zeitelor si zeilor.Sunt smerita, fericita si recunoscatoare pentru viata mea.Fagaduiesc sa nu ratez minunile din lucrurile marunte.Fagaduiesc sa ating pamantul in fiecare zi.Fagaduiesc sa imi onorez trupul.Fagaduiesc sa am grija de aceasta planeta ca si cum ar fi propria-mi mama sau propriu-mi copil.Nu exista miracol prea mic pentru a nu fi binecuvantat.
Nu voi uita sa ma binecuvantez pe mine si pe ceilalti.Nu voi uita sa imi onorez calatoria.Stiu ca viata este scurta.Stiu ca iubirea este raspunsul.Voi mentine aceste prioritati pe masura ce voi inainta in calatoria mea.Calea mea este una a fericirii.Calea mea nu este una a fricii.Imi eliberez inima.
Imi eliberez sufletul.Ridic mainile la cer si spun „Multumesc.Accepa-ma.Iubeste-ma.Ai grija de mine.Ma iubesc, te iubesc si iubesc lumea”.Ma abandonez miracolului a tot ceea ce este.
Sursa:Judith Orloff

Povestea Leului.....!

" O străveche parabolă din Orient este cea a leoaicei care sărea din deluşor în deluşor şi a dat naştere unui pui. Puiul a căzut în mijlocul unei turme mari de oi care trecea pe acolo. Normal că s-a amestecat cu oile, a trăit cu oile, s-a purtat ca oile. Nu avea nici o idee, nici măcar în visele lui, că era un leu. Cum ar fi putut să aibă? Peste tot în jurul lui erau oi şi numai oi. Niciodată nu se pusese să ragă precum leii; oile nu rag. Nu fusese niciodată singur ca un leu; o oaie nu este niciodată singură. Ea este într-o mulţime – mulţimea este plăcută, sigură, nepericuloasă. Dacă vezi oile mergând… ele merg aşa de apropiate încât aproape se poticnesc una de alta. Ele sunt aşa de speriate să rămână singure.
Dar leul a început să crească. Era un fenomen straniu. Se identifica mental cu a fi o oaie, dar biologia nu funcţionează cu identificarea ta; natura nu o să îţi urmeze mintea. El a devenit un frumos leu tânăr, dar fiindcă lucrurile s-au petrecut aşa de încet, oile s-au obişnuit cu el, aşa cum el se obişnuise cu ele.
Oile credeau că el era puţin nebun, natural. Nu se purta chiar corect – un cuc mic – şi el continua să crească. Se presupunea că nu aşa trebuia să fie. Să pretinzi că eşti leu! Dar ele ştiau că el nu era un leu; ele îl văzuseră de la naştere. Ele îl crescuseră, îl alăptaseră cu laptele lor. Nu era vegetarian prin natura lui – nici un leu nu este vegetarian, dar acest leu era, fiindcă oile sunt vegetariene. El obişnuia să mănânce iarbă cu mare bucurie.
Ele au acceptat aceste mici diferenţe, că el era un pic mai mare şi arăta ca un leu. O oaie foarte înţeleaptă a spus „este doar o ciudăţenie a naturii. Se petrece câteodată.”
Şi leul însuşi a acceptat că acesta era adevărul. Culoarea lui era diferită, corpul lui era diferit – trebuie că era o ciudăţenie, anormală. Dar ideea că el era un leu era imposibilă! Toate aceste oi îl înconjurau, şi psihoanaliştii oi îi dădeau explicaţii „eşti doar o ciudăţenie a naturii. Nu te îngrijora. Suntem aici ca să avem grijă de tine.”
Dar într-o zi un leu bătrân a trecut pe acolo şi a văzut acest leu tânăr înălţându-se deasupra turmei de oi. Nu îşi putea crede ochilor! Nu văzuse şi nici nu auzise de asemenea lucru cum că în întreaga istorie a leilor vreun leu să fie în mijlocul unei turme de oi şi niciuna să nu fie speriată. Şi acest leu mergea exact ca oile, păscând iarbă!
Bătrânul leu nu îşi putea crede ochilor. El a uitat că vroia să prindă o oaie pentru dejun. El a uitat complet de dejun. Era un lucru aşa de straniu că el a hotărât să se ţină de tânărul leu şi să afle ce se întâmplă. Dar el era bătrân şi tânărul leu era tânăr – el a fugit. Deşi el credea că este o oaie, când apărea un pericol, alerga ca un leu, şi bătrânul leu avea o mare dificultate ca să îl prindă.
In cele din urmă bătrânul leu l-a ajuns şi l-a ţinut. El plângea şi spunea „iartă-mă, sunt o biată oaie. Lasă-mă sa plec.”
Bătrânul leu a spus „Idiotule! Opreşte-te din prostia asta şi vino cu mine la baltă – chiar în apropiere era o baltă. L-a luat pe tânărul leu acolo. Tânărul leu nu mergea de bunăvoie, mergea şovăielnic – dar ce poţi face împotriva unui leu dacă eşti doar o oaie? El poate să te omoare daca nu îl urmezi, aşa că a mers. Balta era tăcută, fără unde, aproape ca o oglindă.
Bătrânul leu i-a zis celui tânăr „Doar uită-te. Uită-te la faţa mea şi uită-te la faţa ta. Priveşte corpul meu şi priveşte-ţi corpul tău în apă.”
Intr-o secundă a venit un răget mare! Toate dealurile au răsunat de ecou. Oile au dispărut; el era o fiinţă total diferită – se recunoscuse pe el însuşi. Identificarea cu oile nu fusese o realitate, fusese doar un concept mental. Acum el văzuse realitatea. Bătrânul leu a spus „Acum nu mai am nimic de spus. Ai înţeles.”
Tânărul leu putea simţi o energie ciudată pe care n-o mai simţise niciodată mai înainte… ca şi când fusese adormită. Putea simţi o extraordinară putere, şi el fusese mereu o oaie slabă, umilă. Toată acea umilinţă, toată acea slăbiciune s-a evaporat, simplu. " - Osho -

P.S.-Pe de alta parte, ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa primesti. Daca ai imagini conventionale despre succes, daca te raportezi la ideile altora despre succes si abundenta, daca urmezi caile batatorite, atunci e posibil chiar asta sa primesti, dar sa nu fie exact ce ti se potriveste sau iti doresti cu adevarat. De aceea, acum accentul este pus, in egala masura, pe autenticitate, pe cine suntem si ce ne dorim noi, pe propria cale, creata prin alegerile inimii si depasirea limitelor.


14 mai 2015

50 de sfaturi de la un copac






 
1. Nu depinde de tine cum te nasti. Si noi, copacii, suntem de mai multe feluri. Salciile par triste, stejarul puternic, artarul mandru, insa fiecare are acelasi potential si e unic in felul lui. Foloseste-ti propriile abilitati si invata altele noi...

2. Gaseste-ti energia si puterea interioara. Noi ne folosim de asta iarna, cand e frig si zapada ne apasa crengile...

3. Fii flexibil. Daca un copac ar ramane rigid, crengile s-ar rupe, tocmai de aceea noi ne miscam o data cu bataia vantului, apoi revenim in pozitia initiala si mai puternici...

4. Bucura-te de vremurile ploioase. Nu numai ca vei aprecia mai mult soarele, insa vei creste frumos...

5. Nu exista copac urat, doar ochi care privesc fara sa vada...

6. Evolueaza in ritmul tau si bucura-te de drumul cresterii tale. Noi, copacii, nu ne uitam invidiosi la altii, care sunt mai mari sau mai puternici. Doar ne bucuram de fiecare zi pe care o avem, cu fiecare frunza inverzita...

7. Ia o parte din grijile si pesimismul altora si transforma-le in energie pozitiva, apoi daruieste-o, ca pe o gura buna de oxigen, de incredere si speranta...

8. Nimic nu dureaza. Si noua mereu ne cresc alte crengi si frunze, insa nu stam sa plangem dupa fiecare frunza ingalbenita de timp, ci ne bucuram de ce avem si de ceea ce ne-a mai ramas...

9. Radacinile puternice te ajuta de fiecare data. Nu uita de unde ai plecat si ce lectii ai invatat pe parcursul cresterii tale...

10. Cateodata viata poate sa-ti para grea sau trista. Nu renunta atunci! Oricat de mare ti-ar parea furtuna de afara, radacinile raman puternice si in curand vei vedea cum iese soarele...

11. Fii recunoscator in fiecare zi, pentru fiecare respiratie! Un copac nu uita asta. Cand rasare soarele, cand copiii se joaca langa el, cand pasarile isi gasesc refugiu si canta de pe crengile de sus, noi, copacii, in semn de multumire, inflorim... rodim...

12. Renunta la frica! Daca s-ar teme copacii, ar ramane cu frunze vechi si putrezite, insa ei au curajul sa le dea drumul si sa accepte altele noi...

13. Dupa o iarna grea si apasatoare, vine primavara. Intotdeauna. Asa ca nu-ti mai face atatea griji...

14. Iubeste! Pentru noi nu exista copac demn de iubit sau nu. Oricare are ceva aparte ce-l face unic si nu ne lasam blocati de soi, culoare sau radacinile lui, asa ca-l iubim pe fiecare si formam impreuna frumoasele paduri, parcuri si atatea alte zone pe care nu le-ai vazut inflorite, de ochelarii grijilor tale...

15. Realitatea ta nu e singura existenta, asa incat asculta si adevarul celorlalti. Un copac nu spune: „Toate frunzele trebuie sa fie verzi...”
Daca ar face asta, ar ignora toate celelalte soiuri minunate, cu frunze rosii, portocalii si cu atatea alte diferente importante si superbe...

16. Universul inseamna abundenta. Un copac niciodata nu se intreaba daca va mai veni caldura, daca va reusi sa supravietuiasca frigului si cum ii vor creste inapoi frunzele. El stie ca lucrurile astea vor veni natural...

17. Tot ce ai e clipa prezenta. Nu conteaza cat de frumoasa sau dureroasa e. Alege sa o savurezi, caci nu va mai veni inapoi...

18. Inceteaza sa consideri ca lucrurile sunt grele. Un copac nu spune: “Nu pot sa infloresc. Anul asta nu vreau sa fiu roditor! E prea greu, dureros și inconfortabil!”
Pur si simplu o facem, cu incredere si usurinta...

19. Nu astepta fericirea, alege-o ! Ai auzit vreun copac sa spuna: „Daca as fi cu vreo cinci metri mai la dreapta si mai inalt cu 20 cm as fi mai fericit?“
Noi nu spunem asta, pentru ca am inteles ca putem alege fericirea in momentul prezent, din locul in care suntem, cu resursele pe care le avem...

20. Tinde spre inaltimi, bucurandu-te de ceea ce faci acum. Tot timpul vei mai avea ce sa inveti si ce sa realizezi pentru a ajunge mai mare, mai puternic, mai frumos...

21. Compara-te doar cu tine insuti. Nu conteaza ca unii copaci au frunzele rosii, iar anumiti oameni ii prefera. Eu sunt un alt soi, insa anul asta am cele mai frumoase frunze de pana acum, de un verde crud si proaspat...

22. Lasa-te imbratisat. Asa poti primi o bucatica de energie si iubire, daruind in schimb acelasi lucru sau orice iti doresti...

23. Puterea adevarata inseamna vulnerabilitate. Desi nu se vede intotdeauna, niciun copac nu e perfect. Cateodata, oamenii ne fac rau, iar alteori ne simtim obositi dupa atata zapada cazuta pe crengile noastre sau, pur si simplu, suntem usor indoiti pe alocuri, de vantul nemilostiv, insa nu ascundem asta. Ne permitem sa ne aratam si vulnerabili si goi si, uneori, si singuri...

24. Adu valoare in vietile oamenilor prin ceea ce esti. Eu, ca si copac, ma bucur cand oamenii se adapostesc in umbra mea si am o prietena salcie, care admira indragostitii care privesc melancolic spre crengile ei...

25. Observa cum fiecare frunza are o alta nuanta de verde. Aplica asta in viata ta si se va schimba radical...

26. Admira ce este in jurul tau. Pana si noi, copacii, ne dregem frunzele de admiratie cand vedem oameni frumosi, fericiti si indrazneti...

27. Ai incredere! Daca natura poate fi atat de perfecta si abundenta, cum iti si trece prin cap ca tu ai putea fi altfel?

28. Iarta! Desi, cateodata, ma supar cand vad oameni care distrug natura sau arunca gunoaie pe jos, stiu ca e in puterea mea sa devin mai puternic si ei nu stiu mai mult de atat. Totusi tu, fiind om, poti face o schimbare in acest aspect. Iarta, apoi decide cum vrei sa actionezi tu. In toate aspectele vietii tale...
 
29. Fii responsabil ! Daca am da vina pe verile toride si pe gerul iernii, ce am rezolva? Ne concentram doar pe ceea ce putem face noi...

30. Timpul cel mai potrivit e acum! Nu asteptam anotimpul potrivit, ci cream noi momentul oportun. Pentru a creste. Aplica asta in viata ta si renunta la amanare. Tu, ca om, ai si mai multe posibilitati...

31. Renunta la trecut. Mi se pare absurd ca un copac sa se gandeasca mereu la iarna grea din anii trecuti, in loc sa se bucure de primavara placuta din acest an. La fel e si la oameni...

32. Fii tu insuti intotdeauna! Renunta la masti. Ai vazut, vreodata, vreun copac care sa minta ca e de un alt soi, doar pentru a fi mai placut? Nici nu e nevoie de asta. Atragem langa noi oamenii care rezoneaza cu ceea ce suntem noi cu adevarat...

33. Fii puțin egoist, doar pana-ti gasesti din nou forta de a darui... Toamna, datorita dansului nostru, vantul pare mai puternic si oamenii evita sa stea langa noi. Daca e furtuna, se tem sa nu cadem pe ei. Insa, daca am ramane drepti doar de dragul lor, ne-am rupe. Asa ca, intelege din asta faptul ca, uneori, e nevoie sa va alungam putin, pentru a va putea darui mai mult mai tarziu...

34. Nu te supara pe defectele observate la ceilalti, caci ei sunt oglinda ta. Am un prieten copac, care sta langa un lac. Are multe imperfectiuni. E stramb, frunzele sunt mai putine, iar crengile-i sunt mici si neregulate. Toate astea se reflecta in lacul din fata lui, insa niciodata nu l-am auzit suparandu-se pe apa pentru ca-i arata calitatile si defectele lui...

35. Uita-te in interior. Ma amuza cum voi, oamenii, vreti sa deschideti porti ce se deschid doar din interior. Daca viata ta nu arata cum ai vrea sa fie, uita-te la radacini, la interiorul si la credintele tale de acolo...
Am vazut o femeie suparata ca merele din pom nu erau bune si vroia sa schimbe merele, nu sa ingrijeasca mai bine radacinile pomului si solul din care acestea se hraneau...

36. Nu stiu daca ti-a mai spus cineva, insa noi, copacii, in perioadele senine, ne pastram o rezerva de energie in interiorul nostru, pe care o folosim iarna. Poate ar fi o idee sa te gandesti si tu sa iei decizii pe termen lung...

37. Indrazneste sa stralucesti la valoarea ta. In momentul cand ne cresc frunzele, nu doare, ci e o adevarata sarbatoare...

38. Oricat de intuneric ti-ar parea ca e, uita-te in sus... Intotdeuna vor fi stele care sa-ti lumineze drumul. Si nu, nu esti niciodata singur...

39. Infrumuseteaza viețile altora, fara sa astepti nimic in schimb. Ai auzit de  vreun copac care sa spuna „Mi-esti dator”?
 
40. Bucura-te de soare, insa nu ramane in zona de confort in perioadele calde. Nu astepta vantul sa te puna in miscare. Tu continua sa cresti singur, oricum...

41. Indrazneste sa tintesti sus. De multe ori, cand vedem luna pe cer, ne intindem spre ea. Poate nu vom ajunge acolo niciodata... sau poate ca da... Oricum ar fi, ceva frumos ne asteapta. La fel e si pentru voi. Viața recompenseaza pe oamenii indrazneti si perseverenti...

42. Nu conteaza cati ani ai, ci viata din anii tai. De asemenea, experienta nu consta in varsta inaintata, ci in lectiile invatate. Poti inflori indiferent de cifra pe care o sarbatoresti an de an...

43. Inceteaza sa te intrebi daca exista viata dincolo de moarte. E mai important cata viata exista inaintea mortii. Noi, copacii, facem tot ce ne sta in putinta pentru a trai si a oferi valoare, atata timp cat suntem aici...

44. Copacii nu au nevoie de confirmari si de aprecieri. Ar fi culmea sa ne certam intre noi si sa cerem altor copaci sa ne spuna ca suntem frumosi, iar frunzele si tulpina sunt perfecte. Priveste-te singur in oglinda (sau in lac, cum preferi) si gaseste singur acele parti pe care le iubesti la tine. Inceteaza sa te mai judeci. Esti minunat!

45. Asculta muzica. Si copacii iubesc muzica. Iar cand pare prea liniste, ne dezmierdam frunzele cu sunetele naturii. Asta ne aduce bucurie si liniste. Deschide geamul dimineata devreme si vei intelege ce zic...

46. Orice s-ar intampla, oricat te-ar lovi, distruge sau dezamagi viata, nu uita ca ai aceeasi valoare si sta in puterea ta sa continui sa cresti. Sau ce? Vrei sa spui ca daca vantul de anul trecut m-a indoit putin, nu mai sunt perfect si puternic?

47. Intr-o zi, s-a oprit o tanara sa se sprijine de tulpina mea si citea o carte. Mi-a atras atenția o fraza: ”Pentru fiecare frunza dintr-un copac, exista un inger care-i spune: Cresti! Cresti!” Ce norocos sunt! Iti dai seama ce ingeri ai tu in viata ta?

48. Ai rabdare! Cateodata, poate dura ani pana sa ajungi la inaltimea propusa, insa, te asigur ca merita...

49. Da mai departe... Nu trebuie sa pari arogant, drept si de neclintit. Stejarul e atat de puternic pentru ca imparte energia lui. Asa ca ajuta si tu oamenii ce apar in calea ta...

50. Iubeste viata! Iar viata iti va oferi cele mai frumoase cadouri. Chiar si in mijlocul furtunii, poate sa apara o pasare, un om sau… o stea cazatoare...
 

17 aprilie 2015

Învaţă să trăieşti fără regrete...!


Invata sa traiesti fara regrete
Cel mai trist eseu al vieții unui om conține trei neîmpliniri:
  • ar fi putut avea;
  • putea să aibă:
  • ar fi trebuit să aibă.
Toți suntem depozitarii amintirilor triste în băncile noastre de memorie. Acolo ne păstrăm neîmplinirile, eşecurile, durerile mute, visurile… Credem că am fi putut trăi altfel dacă… am fi putut face altfel dacă…. Gândurile ne chinuie, ne obsedează, ne rod, ne lasă răni adânci sângerânde ce par a fi nevindecabile. Dacă nu reuşim să ne împăcăm cu trecutul nostru, nu vom trăi prezentul nefiind ancoraţi în el iar viitorul nici nu există.
Pe măsură ce îmbătrânim ar trebui învăţăm să trăim fără regrete. Ce am făcut înainte e bun făcut, fiecare experienţă a avut lecţia ei, de acum încolo voi face lucrurile diferit pentru că viaţa m-a înzestrat cu înţelepciune şi mai ales m-a făcut puternică.
propun să scăpăm de gândurile negative și să începem o viaţă nouă, fără regrete. Nu contează vârsta, contează că eşti viu şi că viaţa ta n-a sfârşit azi!
Iată câteva lucruri pe care le poţi face zilnic pentru a învăţa să trăieşti fără regrete:
  1. Realizează că în viaţă oricine face greşeli. Important este să înveţi din ele.
  2. Ai în primul rând grijă de tine şi de sănătatea ta ca să poţi avea apoi grijă şi de sănătatea altora.
  3. Urmează-ţi propria cale şi nu cea pe care ţi-o impun alţii.
  4. Găseşte în fiecare zi ceva care să-ţi stârnească râsul.
  5. Nu rata nicio oportunitate chiar dacă implică unele riscuri.
  6. Nu te speria de schimbare. Trage aer în piept, relaxează-te şi mergi cu fruntea sus mai departe. Curajul apare doar dacă ieşi din zona de confort.
  7. Citeşte mult, informează-te şi dezvoltă-ţi creativitatea. Informaţia e mama învăţăturii.
  8. Încearcă să descoperi frumosul în cât mai multe persoane. Acestea îţi vor dărui momente de fericire.
  9. Gândeşte cu propria ta minte şi nu te plia pe opinia publică doar pentru că este majoritară.
  10. Nu judeca oamenii. Nu mergi în papucii lor şi nu ştii de ce au anumite reacţii.
  11. Fii recunoscător cu ceea ce ai acum şi nu te întrista pentru ceea ce ai fi vrut să ai.
  12. Trăieşte prezentul la maximum. Doar acesta contează.
  13. Renunţă la speranţe. Ele sunt direct proporţionale cu dezamăgirile.
  14. Nu încerca să placi tuturor. Este imposibil. Poartă-te natural. Cine te place, te place aşa cum eşti, nu e nevoie să porţi măşti iar cine nu te place, nu te va plăcea oricum.
  15. Nu încerca să schimbi pe nimeni pentru că nici tu nu vrei să fii schimbată de alţii.
  16. Bucură-te de călătorie şi nu doar de destinaţie.
  17. Fii îndrăzneţ! Schimbă lucrurile care nu-ţi plac dar nu încerca să le schimbi pe cele care ştii sigur că nu pot fi schimbate.
  18. Fă din munca ta o joacă. Dacă nu munceşti cu pasiune, schimbă-ţi jobul.
  19. Priveşte problema din mai multe unghiuri şi caută soluţii. Nu uita că soluţiile sunt chiar în miezul problemei iar rezolvarea trebuie să conţină cel puţin două variante. Dacă ai găsit doar una, fii sigur că e cea greşită.
  20. Fiecare zi este un nou început.
  21. Înconjoară-te de oameni optimişti, care-ţi ridică moralul şi te încurajează. Renunţă la cei care te trag în jos şi te descurajează. Sunt toxici.
  22. Învaţă să spui „DA” când trebuie şi „NU” când trebuie.
  23. Nu purta ranchiună nimănui. Iertarea te eliberează.
  24. Fii tu creatorul propriei tale vieţi şi nu lăsa pe altul să te modeleze sau să te folosească.
  25. Fă-ţi o listă cu obiectivele majore şi munceşte pentru a le atinge. Ceea ce pare irealizabil poate fi realizabil dacă nu conţine o doză suficientă de absurd.
  26. Învaţă să priveşti doar înainte şi când ţi-o fi mai greu priveşte cerul.
  27. În viaţă nu pot exista regrete ci doar lecţii necesare.
  28. Crede în tine şi în forţa ta de a depăşi orice obstacol. Renunţă la mentalitatea de victimă.
  29. Plânsul eliberează. Dacă plângi nu înseamnă că eşti un om slab ci unul puternic care a obosit la un moment dat. Sfârşitul nu e acolo. Vei trece şi peste ultima barieră. Ştii şi tu asta.
  30. Nu încerca să fii un om de succes ci unul de valoare! Renunţă la ideea de a te mai compara cu alţii.
Cu inima în palmă, vă pup pe toţi
Sursa:Stropi de lumina

15 aprilie 2015

Mi-aş sacrifica viaţa pentru copilul meu fără să clipesc, dar nu fac pentru ea sacrificii pe care să i le pun în cârcă!





























“Mama trebuie să aibă în primul rând grijă de ea.” – e replica pe care Maya a spus-o de câteva ori lăsând audienţa mută de uimire. Cum adică? Nu tu eşti pe primul loc înviaţa mamei tale?
„Nu. Mama trebuie să aibă în primul rând grijă de ea, să fie sănătoasă şi fericită. Dacă ei îi este bine, şi mie o să-mi fie bine.”Am avut grijă să îi spun asta mereu, ca să înţeleagă faptul că nu ne datorăm nimic una celeilalte. Că eu nu fac niciun sacrificiu pentru ea, iar ea nu trebuie să simtă niciun sentiment de obligaţie sau vinovăţie faţă de mine. Vreau să facă liberă alegeri în viaţă, nu constrânsă de obligaţii din categoria – “nu aş vrea să o dezamăgesc pe mama care şi-a sacrificat viaţa şi nu şi-a trăit iubirile, nu şi-a plimbat vacanţele şi nu şi-a consumat petrecerile ca să mă crească pe mine”. Nu. Maya are o mamă întreagă din toate punctele de vedere. O mamă care nu a renunţat la nimic de dragul nimănui. O mamă care nu s-a sacrificat, ci a făcut cu toată iubirea toate gesturile de generozitate şi atenţie pe care le putea face instinctiv pentru copilul ei si pentru ceilalti. Maya are o mamă care îşi trăieşte viaţa, zilele, nopţile, iubirile, vacanţele, pasiunile, tristeţile, neîmplinirile, visele. Maya are o mamă care ştie că pleacă singură şi fără nimic de pe lumea asta şi care mai ştie că minunea de copil pe care o creşte nu e proprietatea ei, ci este ea însăşi o fiinţă întreagă, cu dreptul deplin să-şi trăiască viaţa, iubirile, pasiunile, visele, dezamăgirile, tristeţile. Maya are o mama careia nu-i datoreaza nimeni nimic cu atat mai putin copilul ei.
Nu am renunţat la vacanţe ca să construiesc o casă pe care să o las copilului meu. Nu am renunţat la nimic din ce-aş fi vrut să fac numai ca să investesc în ceva fizic ce “trebuie” să las copilului meu. Am investit într-o grădiniţă bună, într-o şcoală bună, înîntâmplări şi timp de calitate petrecut împreună in asa fel incat ea sa fie suficient de puternica sa-si consruiasca viata ei, casa ei, firma ei, povestea ei.Au fost câteva situaţii când, văzând reacţia părinţilor pentru care “copiii sunt pe primul plan” şi pentru ei “fac toate sacrificiile din lume”, m-am întrebat dacă procedez corect. Confirmarea a venit firesc, la prima călătorie cu avionul. Ştiţi momentul acela pe care de cele mai multe ori îl ignorăm, mai ales când suntem deja obişnuiţi cu zborul – cel în care stewardesa ne învaţă cum să acţionăm în caz de urgenţă? Ei bine, am inteles cum stau lucrurile si mi-a fost clar si simplu cand am auzit cā în caz de depresurizare, mama îşi pune prima masca pentru oxigen. Doar aşa va avea forţa să-şi protejeze apoi copilul.Sursa articol: www.mirelaretegan.ro

14 aprilie 2015

De ce iertarea inseamna putere!


"A ierta este cea mai mare, mai frumoasa forma a iubirii. In schimb, vei primi pace si fericire de nedescris."~ Robert Muller
Te consideri o persoana iertatoare sau cu resentimente? Daca cineva te-a ranit in trecut sau a facut ceva care te-a facut sa suferi, o sa pastrezi aceste amintiri, ganduri si sentimente, sau o sa le lasi sa plece?
Eu spun mereu ca acolo unde exista furie, ura, razbunare, amaraciune, exista, de asemenea, multa durere dedesubt, si eu chiar cred ca este adevarat. O persoana care este fericita si multumita cu sine si lumea din jur, indiferent cat de multi oameni va intalni si indiferent de cat de multa durere ii pot provoca sa simta acei oameni, ea va raspunde intotdeauna cu dragoste, bunatate si compasiune, in loc de furie, ura si resentimente. Oamenii iubitori stiu ca "ochi pentru ochi" doar ar lasa toata lumea oarba, asa cum a spus Ghandi, si ei aleg sa nu faca nici un rau in lumea din jurul lor.
"Daca esti bun, oamenii te pot acuza de motive egoiste, ascunse. Fii bun, oricum.
Daca esti un om de succes vei castiga niste prieteni falsi si dusmani adevarati. Reusesti oricum.
Daca esti cinstit si sincer oamenii vor incerca sa te insele. Fii sincer, oricum.
Ceea ce construiesti in ani, cineva ar putea distruge peste noapte. Construieste oricum.
Daca gasesti linistea si fericirea, ei pot fi gelosi pe tine. Fii fericit, oricum.
Binele pe care il faci azi, va fi de mule ori uitat maine. Fa bine, oricum.
Da lumii tot ce ai mai bun, si poate nu va fi niciodata de ajuns: Ofera ce ai mai bun, oricum." Maica Tereza
Stiu ca e mult mai usor sa dai inapoi exact ce primesti, si, in acest caz, o multime de negativitate, dar noi nu vrem sa facem ceea ce e usor, ci mai degraba ce este cel mai bine pentru sanatatea noastra, bunastarea noastra si a celor din jurul nostru. Stiu ca oamenii pot fi meschini uneori, si ca ei pot face lucruri oribile acelora cu care vin in contact, acelora pe care ii iubesc si de care le pasa, dar, de asemenea, cred ca oamenii se pot schimba, si acesta este motivul pentru care este important sa renunti la istoria personala, pe care s-ar putea sa o fi avut cu acei oameni, si sa le permiti sa-ti arate asta.
Daca pastrezi o evidenta interioara a ceea ce aceasta/acea persoana ti-a facut, si ceea ce a spus despre tine si cum te-a facut sa te simti, cat de multa durere ti-a provocat, etc., de fiecare data cand vei intra in contact cu ea, iti vei aminti de toate aceste lucruri si nu vei fi niciodata capabil sa ierti si sa uiti, si nici sa-i permiti sa iti arate cat de rau ii pare pentru ceea ce s-a intamplat. Nu conteaza daca ei au facut toate acele lucruri cu un scop sau nu; prin pastrarea de ranchiuna, furie sau orice altceva pastrezi, vei aduce si mai multa durere pe umerii tai.
Gandeste-te la asta. Cum este posibil sa-i influentezi cu ura ta sau orice sentimente pe care le ai fata de ei? Tu stai acasa, reflectand la toate momentele in care ei te-au maltratat; si toate momentele in care te-au ranit; si la toate lucrurile oribile pe care ti le-au facut; facand tot felul de scenarii in capul tau despre lucrurile pe care vrei sa le spui si despre multe moduri in care poti obtine echilibrul... Iti petreci cel mai mult timp facand doar asta, cand oamenii pe care ii urasti atat de mult au, probabil, cel mai bun moment din viata lor, fara a fi afectati deloc de sentimentele tale. Pur si simplu nu are nici un sens. Ego-ul tau s-ar putea sa-ti spuna ca are, dar in adancul inimii tale tu stii ca ceea ce faci este destul de nebunesc si tulburator.
Cred ca e timpul sa te opresti, nu crezi? Iarta si uita, nu pentru ei, ci pentru binele tau. De ce sa petreci timp gandindu-te la ceva ce ar putea atrage mai multa furie si te seaca de energia ta emotionala, fizica si mentala, ingnorand toata frumusetea care este prezenta peste tot in jurul tau...? Ce a fost, a fost. Da-i drumul. Detaseaza-te de ea.
"Pentru fiecare minut in care esti furios, pierzi saizeci de secunde de fericire." Ralph Waldo Emerson
Una din multele greseli pe care oamenii le fac in acest caz, as spune eu, este ca ei aleg sa pastreze ceva care nu este sanatos pentru ei doar pentru ca nu sunt dispusi sa renunte la cateva resentimente din trecut. De ce nu dai drumul la ceva care iti provoaca atat de multa durere?
"Furia nu va disparea niciodata atat timp cat resentimentele sunt pretuite in minte. Furia va disparea indata ce resentimentele sunt uitate." Buddha
Iata ce as vrea sa faci: ia o foaie de hartie si un pix si scrie cateva intrebari, intrebari care sunt menite sa te ajute sa vezi lucrurile diferit si sa renunti la propria ta suferinta. Dupa ce scrii fiecare intrebare, incearca sa respunzi sincer la fiecare dintre ele:
- Cine este persoana care te-a ranit? Este mama ta, tatal tau, partenerul tau, este copilul tau, prietenul cel mai bun, vecinul, catelul, pisica ta? Cine este?
- Crezi ca ei au facut ce au facut doar ca sa te raneasca? Crezi ca au facut-o intentionat?
- Crezi ca e posibil sa ii ierti, si vreau sa spun, sa ii ierti cu adevarat?
- Crezi ca e posibil sa uiti totul si sa te intorci la cum era lucrurile inainte?
- Ai prefera mai degraba sa pastrezi furia, decat sa te intorci la a fi prieteni? Poti sa-ti amintesti cat de bine te-ai simtit in prezenta lor, petrecandu-ti timpul cu ei?
- Ai spune ca lor le pare rau pentru ce au facut?
- Esti dispus sa renunti la relatia pe care au avut-o cu aceasta persoana din cauza a ceea ce el/ea ti-a facut?
- Merita sa fii suparat? Este ego-ul tau chiar atat de mare?
- Ce iti spune mintea sa faci?
- Ce iti spune inima sa faci?
- Pe cine ai de gand sa asculti? Inima sau mintea ta?
Luminita Saviuc
www.consciouslifenews.com